- Deoarece ne-am obişnuit să afirmăm că trăim într-o lume dominată de stres și care, mai ales datorită unor fenomene aparent bizare, cum ar fi un virus inventat sau lansat pe canalele digitalizării globaliste, la un moment dat, oamenii devin tot mai frământaţi şi mai anxioşi, pe măsură ce își pierd tot mai mult, tot mai accentuat, reperele de normalitate, ceea ce face ca factorul spiritual să capete o importanță tot mai mare prin trimitere directă la Dumnezeu, la Iisus Hristos tămăduitorul. În acest fel, nu se dovedeşte destul de clar ceea ce am putea numi o siguranță materială sau financiară la care visează omul obişnuit, deoarece, tehnologia, oricât de avansată ar fi ea sau ar pretinde să devină în viitor, prin recursul obsesiv la aşa-zisa «inteligenţă artificială», nu are răspunsuri la toate problemele vieţii oamenilor și în multe situații, nu mai oferă nici un răspuns plauzibil, fiindcă, la un moment dat, datorită ritmului perfecţionării tehnologiilor, nici măcar un computer de ultimă generație nu mai valorează nimic, atunci când omul devine victima unei boli incurabile! Omul traumatizat de anxietăţi, de grijile lumeşti, obsedat de patima banului legitimat prin legile de netăgăduit ale profitului capitalismului, se va lepăda de toate comorile lumii pentru a-şi recăpăta măcar o parte din sănătatea pierdută, când se vede doar un bolnav în suferință, însă, parcă se trezeşte alergând cu disperare după medicamentele recomandate pentru vindecare și nici măcar nu realizează că medicamentele au o eficacitate limitată și prezintă pericole prin efectele secundare declanșate în timp! În momentele de frământare şi mai ales de îndepărtare de Dumnezeu, omul se întreabă aproape buimac, unde a fost şi ce a reuşit să ajungă, când situația omenirii a intrat într-o derivă fără precedent, când violenţa, crimele şi drogurile aduc în actualitate cursa înarmărilor şi pericolul războaielor autodemolatoare, când toate speranțele se duc de râpă şi lasă un loc golit de nădejde şi de încrederea în ziua de mâine!
,,Adevărat vă spun, că orice veți lega pe pământ, va fi legat și în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat și în cer”!
Se pare că în România, mulți încă, atunci când se simt depășiți emoțional și vlăguiți, efectiv, de viață, se îndreaptă către biserică, apelează la duhovnici, la preoți şi la călugări, mai ales că ideea de păcat a rămas foarte relevantă pentru români și a ști că la Sfânta Spovedanie, păcatele pot fi iertate, înseamnă o ușurare pentru mulţi credincioşi! Acest sentiment al uşurării sufletului e valabil doar pentru unii, fiindcă românii care au conștiința cât de cât trează, în număr tot mai mare, realizează că problemele lor cotidiene, sufletești, emoționale și trupești, nu rămân în biserică, după ce ajung acasă, ci, îi urmează oriunde se duc și că sursa acestora rămâne în continuare activă. Poate mulţi se întreabă, cu mintea lumească a muritorului, dacă iertarea duhovnicilor este una cu iertarea lui Dumnezeu, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos o spune foarte clar: ,,Adevărat vă spun, că orice veți lega pe pământ, va fi legat și în cer; și orice veți dezlega Duh și Adevăr pe pământ va fi dezlegat și în cer” (Matei, 18.18) sau ,,Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ține, vor fi ținute”( Ioan, 20.23). Deci, acestea ar fi cuvintele rostite de către Mântuitorul Hristos, prin care preoțimea își justifică rolul și autoritatea, după unele păreri, nu cu prea justificată îndreptățire, căci respectivele cuvinte au fost adresate apostolilor și numai apostolilor, deci, «trimişilor» Lui Dumnezeu! Dacă analizăm cu atenţie, Iisus Domnul şi Dumnezeul nostru, nu stabilește nicăieri o legătură între apostoli și viitorii preoți, după cum nici Sf. Ap. Pavel, «Apostolul neamurilor» şi întemeietorul creștinismului, aşa cum susțin unii experți în teologie, care consideră că epistolele în care acesta ar milita în favoarea bisericii ca instituție și nu ca «trup simbolic» al Mântuitorului sau ca o comuniune a credincioșilor, s-ar stabili ierarhii ecleziastice, prin afirmaşii care nu îi aparțin, fiind scrise de altcineva, de către așa-numitul «Pastor», căci Pavel, autenticul, are ca principală și chiar unică preocupare trecerea dinspre lumescul creat spre cerescul asumat de către Dumnezeu, dinspre trup spre duh, ceea ce este în deplină concordanță cu viziunea lui Iisus Hristos, Cel care îl face pe Saul să «se nască din nou» după ce îl orbește pe drumul Damascului. Pe bună dreptate, mesajul lui Iisus Hristos este nașterea a doua oară, care nu se poate face decât prin mijlocirea Duhului Sfânt, iar, modul cum se pogoară Acesta asupra unui om, ce Îl aduce asupra omului, devine o funcție, un rang, prin apartenența la o anumită breaslă, ceea ce e mai greu de precizat! La preoţie, venirea Duhului Sfânt poate fi condiționată de hirotonie, adică de acea punere a mâinilor, efectuată de către episcopi, prin care s-ar transmite așa-zisul har al preoției, izvorât din Duh, lucru care face ca prin instituţia bisericii să se manifeste prezenţa în lume a Duhului Sfânt! La un moment dat, Mântuitorul Iisus Hristos ne spune: ,,Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul , dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul”, deci, cu alte cuvinte, nu noi, ci Duhul Sfânt alege unde și prin cine îşi face lucrarea și modul cum şi-o face! Sf. Ap. Pavel consideră că baza Adevărului nu poate fi pentru credincios decât Duhul Sfânt, dacă L-a primit și trăiește în el, iar «Duhul Adevărului», după cum Îl mai numește Mântuitorul Hristos, se poate la fel de bine manifesta prin ocupaţii lumeşti, prin profesii de tot felul, chiar printr-un act al fărădelegii! Mulţi, poate că ne întrebăm, de ce nu și-a ales Iisus Hristos drept ucenici chiar preoți de-ai lui Israel şi i-a ales dintre pescari și oameni fără de carte, oameni extrem de simpli! Tocmai pentru a arăta că ordinea lui Dumnezeu şi Planul Său, nu respectă ordinea oamenilor și că Spiritul supune materia și nu materia domină spiritul! De multe ori, Evangheliile, dar și anumite Epistole ale lui Pavel sunt analizate superficial și din perspectiva unilaterală a celor care vor să ne țină, spiritual, sub influența preceptelor nefondate, drept pentru care anumite idei și cuvinte au trecut aproape neobservate, dar, revelația: «Dumnezeu este Duh și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în Duh și Adevăr» (Ioan, 4.24), ne-o lămurește Însuşi Domnul Iisus Hristos, astfel făcându-ne să înțelegem că și esența noastră este duh mântuitor sau energie luminoasă, fiindcă Duhul Sfânt este chiar suflarea de viață, a Lui Dumnezeu și prin acest Duh se obține harul sau Darul de Duh!
,,Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede…”!
În Evanghelia după Matei sunt relevante cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: 
,,Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână șerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mâinile peste cei bolnavi și bolnavii se vor însănătoși” (Matei 16.17,18). Mai ales că în epistolele cu adevărat scrise de către Apostolul Pavel, acesta pare a ține în mare măsură seama de cerințele Mântuitorului, atunci când stabilește criteriile după care vor fi aleși cei meniți a conduce comunitățile de credincioși: «Nimeni nu poate să zică Domn este Iisus, decât în Duhul Sfânt. Darurile sunt felurite, dar în același Duh! Și felurite slujiri sunt, dar în același Domn! Și lucrările sunt felurite, dar este același Dumnezeu Care lucrează toate în toți. Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folos, că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înțelepciune, iar altuia, după același Duh, cuvântul cunoștinței. Și unuia i se dă întru același Duh credința, iar altuia darurile vindecărilor, întru același Duh! Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi și altuia tălmăcirea limbilor: Și toate acestea le lucrează unul și același Duh, împărțind fiecăruia îndeosebi, după cum voiește» (Corinteni. 12, 3-11). Deci, toate care se întâmplă în lumea aceasta, sunt, după cum voiește Duhul și nu după cum hotărăște omul! Oricâţi bani ar avea miliardarii lumii, Biserica în care știe Sf. Ap. Pavel că ne putem mântui, nu este pământ care se cumpără sau care se fură cu acte măsluite, nu este formă, nu înseamnă ritualuri și canoane impuse prin forţa omenească, ci, Biserica dreptmăritoare este o stare de spirit, este starea de spirit absolută, înseamnă Iisus din spiritul Iisus, la care numai prin har avem șansa de a ajunge! Biserica Lui Iisus Hristos şi propovăduită prin Sf. Ap. Pavel este întru Duh, cea de azi în literă, cea a lui Pavel întru credință, cea de azi în lege, adică, întru regulile comuniunii cu Dumnezeu! După Sfinţii Apostoli, prin mâinile nimănui nu s-a mai coborât Duhul Sfânt, fiindcă Dumnezeu a văzut că oamenii, deja s-au îndepărtat de drumul pe care a încercat El să-i aducă! Bunul Dumnezeu Atotştiutorul a văzut că oamenii s-au lăsat înșelați și conduși de cete de farisei, mai ales că din «Fapte», de exemplu, știm că Apostolii își căutau cu precădere ucenicii între cei peste care se pogorâse deja Duhul Sfânt, preferând alegerea nemijlocită a Duhului Sfânt, și pe aceștia îi rânduiau să fie lideri spirituali, învățători şi propovăduitori ai credinței! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
