Dumnezeul Atotputernic este Creatorul de necontestat al lumii materiale şi a dorit întotdeauna ca omul să se bucure de roadele şi de binecuvântările ei, care vin tot de la Bunul Dumnezeu! Aşa cum le-a spus israeliţilor: „Apoi să te bucuri, cu levitul şi cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe care ţi le-a dat Domnul, Dumnezeul tău, ţie şi casei tale” (Deuteronomul 26:11; vezi şi 14:26), ceea ce constituie o «lecţie de viaţă», chiar dacă, din păcate, aceste cuvinte fără echivoc îi lasă destul de indiferenţi pe oamenii bogaţi de ieri şi de azi, care au ajuns la un grad apocaliptic de rătăcire şi de patimă arogantă, încât impută mai ales diferitelor guverne sau puteri civile, nedreptăţile sociale şi inegalităţile scandaloase care despart cetăţenii, fără să vadă şi să recunoască, măcar pentru ei înşişi, câtuşi de puţin, că problema se pune pe plan moral şi nu politic. De altfel, Sfânta Scriptură atribuie nedreptăţile de tot felul, mai mari sau mai mici, păcatului patimii iubirii banilor, un viciu care se poate dovedi responsabil pentru majoritatea suferinţelor oamenilor. Mulţi oameni ai lumii de afaceri şi unii chiar exponenţi ai bisericii, minimalizează gravitatea păcatului iubirii pătimaşe a banilor şi îl atribuie dificultăţilor vremurilor noastre şi crizelor apăsătoare ale regimurilor politice, care sunt, desigur, imperfecte şi atât de corupte, nefiind decât reflectarea patologiei inimii cetăţenilor, a desconsiderării înţelepciunii oamenilor de cultură, a lipsei de reflectare în raport cu ceea ce înseamnă conştiinţa civică. De fapt, repartizarea nedreaptă şi inegală a a bunurilor pământului este consecinţa directă a neascultării de Voia Lui Dumnezeu, şi această neascultare a generat şi generează egoismul, crimele de tot felul, războiul şi distrugerea civilizaţiei, violenţa verbală şi cea fizică, setea nemăsurată de îmbogăţire fără muncă, marea responsabilă a tuturor nedreptăţilor lumii noastre.
,,Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui”!
Se pare că trăim în prezent o dramă a cărei ieşire din marasmul apocaliptic al păimirii iubirii banilor, nimeni nu o poate prevedea, pentru că ea se adânceşte tot mai mult de la o zi la alta! Din cauza egoismului şi avariţiei celor care şi-au îngrămădit bogăţii nemăsurate, mai mult de jumătate din locuitorii planetei sunt obligaţi să lupte pentru pâinea cea de toate zilele, ceea ce înseamnă un haos planificat care dezordonează radical civilizaţia noastră, care se vrea, pe nedrept, de origine creştină, cu toate că Iisus Mântuitorul este Creatorul (Ioan 1:1-3), iar pământul este doar una dintre dovezile capacităţii Sale creatoare. Având această capacitate, El are şi o perspectivă unică asupra vieţii şi asupra fiinţelor vii, fiindcă întotdeauna cunoaşte valoarea reală a lucrurilor materiale şi ştie că ni le-a dat spre binele nostru şi spre bucuria noastră care se mărgineşte, din păcate, la orgii şi la destrăbălări care demonstrează libertinajul unei trăiri fără sens, nicidecum libertatea unei vieţuiri în libertate şi cu deplină responsbilitate. Numai Dumnezeu ştie tot ceea ce se întâmplă atunci când oamenii se pervertesc sau când fac din distracţii deochiate un scop în sine, în loc să le folosească spre Slava lui Dumnezeu. Dacă analizăm cu ochii lucidităţii şi cu mintea responsabilităţii asumate, vom înţelege nu doar mesajul biblic şi păcatul pătimirii iubirii banilor, dar, şi iadul pierderii identităţii omului, în timp ce globaliştii sunt preocupaţi de distrugerea rădăcinilor şi a originilor noastre, de probleme care se referă la transcenderismul stufos şi la familia homosexuală, chiar la schimbarea sexului, chiar de predarea sexului oral şi anal de la clasele primare în toate ciclurile şcolare, pentru descoperirea şi impunerea unor noi genuri fluide! Dar, unul dintre motivele pentru care a venit Iisus Hristos în lumea noastră a fost acela de a arăta cât de iubitor, de milostiv şi de iertător este Dumnezeu, cât este de preocupat de noi şi de viaţa noastră, cât de mult ne poartă de grijă pentru ceea ce vom fi în viitor. Iisus Hristos a venit ca să ne descopere adevăratul caracter al Tatălui ceresc, entitatea supremă care nu este nicidecum o divinitate distantă şi nepăsătoare, aşa cum cred unii detractori şi defăimători a bisericii creştine. Satana s-a străduit şi se străduieşte mereu, se zbate în disperare ca să-i despartă pe oameni de Dumnezeu, deşi, în ultima vreme se pare că o face extrem de uşor! Încă de la Adam şi Eva, satana sau diavolul în piele de şarpe a încercat să-L prezinte pe Dumnezeu ca fiind nepăsător şi face tot ceea ce îi stă în putinţă şi prin toate mijloacele posibile, ambalate în vestimentaţia minciunii, ca să ne împiedice să cunoaştem realitatea bunătăţii şi a harului Lui Dumnezeu, iar, o metodă, pe cât de perfidă, pe atât de acroşantă este preocuparea exagerată pentru bunurile materiale: bani, bijuterii, alimente contrafăcute, arme de distrugere în masă, servicii mass-media mituite cu bani! Dacă analizăm cuvântul grecesc «tetelestai» din Ioan (19:30), descoperim termenul care poate fi considerat cel mai semnificativ din câte au fost pronunţate vreodată, pentru că înseamnă dintr-o perspectivă eschatologică, pur şi simplu că: «s-a sfârşit», «s-a isprăvit» şi se cunoaşte că a fost ultimul cuvânt rostit de către Mântuitorul Iisus Hristos pe cruce. El a marcat momentul încheierii misiunii Sale de a face ispăşire prin jertfa Sa, pentru vina păcatului nostru omenesc. Să fim bine înţeleşi, cuvântul acesta nu a fost rostit cu disperare în glas, ci cu bucuria răscumpărării lumii pierdute datorită păcatului, mai ales a păcatului banilor care mijlocesc mai întotdeauna actul trădării! Crucea răscumpărării ne dezvăluie un eveniment trecut care are un efect prezent şi care ne oferă o speranţă de viitor, dincolo de ceea ce înseamnă pentru oamenii vânduţi satanei şi ajunşi demonizaţi în cimitirele pierzării! Da, Mântuitorul Iisus Hristos Şi-a dat viaţa ca să distrugă păcatul patimii iubirii banilor, pentru a înfrânge moartea şi lucrările Diavolului odată pentru totdeauna. Aceasta înseamnă că noi, oamenii, am fost răscumpăraţi, cu toate că nu am meritat acest lucru din partea Creatorului (Efeseni 1:7), dar, când pătrundem în domeniul minunilor mântuirii, suntem într-un domeniu sfânt în care numai Dumnezeu poate fi vindecătorul prin Cuvânt, pentru că Iisus Domnul ne apare în ipostaza de Răscumpărător al omului, aceasta fiind cea mai sublimă imagine a Lui Dumnezeu. Dorinţa supremă a Demiurgului este să ne răscumpere din merejele păcatului. Aceasta ne arată cât de mult preţuieşte El omenirea şi ceea ce înseamnă relaţia Sa cu noi, pentru că odată satisfăcută Dreptatea, Hristos îşi concentrează atenţia către ceea ce poate să însemne răspunsul nostru la sacrificiul Său. Fără nici un dubiu, noi suntem ai Lui Dumnezeu fiindcă El ne-a creat şi ne-a răscumpărat dincolo de ceea ce înseamnă păcatul patimii iubirii banilor! Şi toţi suntem ai Lui, buni sau răi, păcătoşi sau smeriţi, nu doar cu fiinţa noastră, ci şi cu tot ceea ce avem în mintea şi în sufletul nostru dăruit de către Tatăl ceresc.
,,Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”! (Matei 6:21)
De multe ori avem impresia că nu suntem stăpâni decât pe propriile decizii, dar, înlăuntrul fiinţei noastre e tot Dumnezeu. Cumva diferită şi opusă acestei concepţii este opinia potrivit căreia noi am fi stăpâni peste lucrurile noastre materiale, peste meritele pe care ni le atribuim într-o tentaţie autosuficientă şi egoistă, dar, oamenii care se cred proprietarii deplini ai averilor lor au o concepţie contrară Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că nu noi, ci Dumnezeu este Stăpânul a tot ceea ce există (Iov 38:4-11), iar, noi nu suntem decât nişte «străini şi venetici» (Leviticul 25:23), aşa cum erau israeliţii în Ţara Făgăduinţei. Așa că în fiecare clipă suntem prinși undeva între noi şi ceilalţi oameni, nu săraci, dar departe de cei bogați, și cu siguranță, nu suntem celebri în afara cercului nostru de familie și de prieteni! De cele mai multe ori, poate că ne dorim de toate, pentru importanța pe care o capătă banii, dar, s-au văzut destui oameni bogați tratați cu mult respect și admirație pentru a dori o fărâmă din Binele care ne vine de la Dumnezeu! Dintotdeauna şi întrutotul depindem de Dumnezeu, chiar şi pentru «următoarea răsuflare» (Faptele 17:25), fiindcă numai Dumnezeu este Stăpânul peste tot ceea ce spunem că este al nostru în casă, la bancă, la firmă sau oriunde ne-am afla cu treburi de tot felul! Noi nu suntem decât «administratorii» Săi, însărcinaţi cu gestionarea unor posesiuni palpabile sau on line, evaluate în bani sau în distincţii mai mult sau mai puţin meritate, toate fiind evaluate prin Slava Lui Dumnezeu! Iisus Hristos cunoștea inima omenească mai bine decât oricine vreodată şi a înțeles că este o chestiune de priorități între a crede în Dumnezeu şi a crede în valoarea iluzorie a banilor! De prea multe ori, oamenii bogați fac din bogăție prioritatea numărul unu în locul lui Dumnezeu şi îşi petrec cea mai mare parte a timpului acesta limitat pentru a face bogăție, pentru a cheltui nesăbuit sume exorbitante de bani şi pentru a creşte avuţia depozitată în hambare! În concluzie, într-un timp real şi întristător de limitat pentru o viaţă fericită, banii devin idolul din care încolţeşte păcatul pătimirii iubirii banilor! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
Care teolog?A fost mare ideolog comunist iarv cum a devenit preasfantul teolog GOGONEA.
Scriitorul articolului este teolog? Ar trebui un teolog să se ocupe de rublica cu conținut spiritual