Cu trei ani în urmă, când ţara părea liniştită şi echilibrată în resorturile sale politice, sociale şi demografice, în ziua de 25 octombrie 2018, în Sala Sinodală de la Patriarhia Română s-a desfăşurat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, când s-a stabilit ca anul 2019 să fie declarat Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari), ca o dovadă de necontestat că globalizarea, prin conotaţiile sale grave, impune o altă perspectivă de abordare a problematicii mediului rural, cu un impact deosebit asupra crizei de identitate a comunităţilor rurale, fapt sesizat şi de către reprezentanţii bisericii noastre, ca un obiectiv demn de luat în seamă. Pentru că din aceeaşi perspectivă, în Pastorala de Crăciun 2018, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că omagierea satului nostru românesc şi a contribuţiei sale fundamentale la întreaga evoluţie istorică a poporului român este o necesitate deosebită şi o demnitate aparte, fiindcă este necesară cunoaşterea situaţiei dificile şi uneori confuze în care se află satul românesc şi locuitorii lui, deşi acest sat este locul binecuvântat unde s-au plămădit multe dintre valorile de ordin spiritual şi cultural prin care românii şi-au păstrat identitatea. De aceea, lăsând să se destrame alcătuirea satului şi rosturile sale, să se degradeze şi să se pustiască vetrele satelor, devine tot mai clar că parcurgem o perioadă de demolare şi de autodemolare în plan fizic şi mai ales spiritual, dincolo de unele justificări nefondate şi artificial clamate de către politicienii de carton!
,,Constantin Brâncuşi, asemeni unui ţăran din Hobiţa Gorjului, simţea uneori că trăieşte viaţa din sat şi creează minuni desăvârşite în interiorul lumii…”!
Mai mult ca niciodată, aşa cum a precizat Întâistătătorul Bisericii noastre, se impun eforturi stăruitoare pentru a ajuta satele, vetrele negrăite ale statorniciei neamului românesc, pentru a reînvia şi a sădi în sufletele noastre capacitatea de a păstra şi de a transmite generaţiilor care urmează acea sfântă moştenire a strămoşilor noştri, pentru a nu ne afunda în prăpastia pieirii de moarte pandemică, atât ca popor, cât şi ca naţiune distinctă, pentru a rămâne fără istorie şi fără veşnicie! De altfel, în cuvântul inaugural, de amplă analiză şi reflecţie duhovnicească al Preafericitului Părinte Daniel, rostit cu prilejul primirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii «Babeş-Bolyai» din Cluj-Napoca, din 7 decembrie 2011, Întâistătătorul Bisericii noastre a abordat şi tema satului românesc, pentru că, în primul rând, în viziunea Preafericirii Sale, se poate vorbi despre o sensibilitate deosebită a transilvănenilor faţă de importanţa satului românesc în istoria românilor de pretutindeni, fapt reflectat în opera unor clasici ai literaturii române, născuţi pe aceste meleaguri, fiind vorba despre: Lucian Blaga, George Coşbuc, Octavian Goga, Liviu Rebreanu şi alţii, iar în al doilea rând, pentru că trebuie să îngrijoreze toată suflarea românească situaţia dificilă, apăsată de incertitudini a satului românesc, începând cu perioadele dramatice ale colectivizării, industrializării socialiste şi ale urbanizării forţate şi continuând cu fluxul migrator devastator şi plecarea în alte ţări în cadrul exodului din ultimii aproape treizeci de ani. O asemenea situaţie, aşa cum este firesc, îngrijorează profund societatea românească şi biserica străbună, deoarece clerul ortodox din ţara noastră, ca şi reprezentanţii tuturor confesiunilor din lumea satelor constată cu mâhnire cum îmbătrâneşte rapid şi se ruinează satul românesc şi cum se reduce drastic numărul botezurilor şi al căsătoriilor înaintea altarului, în timp ce creşte alarmant numărul deceselor natural şi acum al deceselor pandemice ale celor plecaţi la ceruri, iar oamenii devin tot mai puţini şi mai săraci pe zi ce trece, pentru că satele se depopulează de la un an la altul şi dispar fără identitate. Invocând cuvintele scriitorului Liviu Rebreanu, rostite la Academia Română, în data de 5 iunie 1937, în care spunea că soarta noastră ca neam, ca stat constituit şi ca zestre culturală depinde chiar de cantitatea de aur curat din sufletul ţăranului, după care marele prozator avea să adauge că satele apar şi dispar, fără urme, după legi şi îndemnuri necunoscute, Patriarhul României a subliniat că în satele noastre, viaţa este percepută ca un timp binecuvântat pentru a sfinţi vatra satului în care vieţuim, cu atât mai mult cu cât folclorul şi toate creaţiile populare din lumea satului definesc de cele mai multe ori o filosofie profundă a înţelegerii succesiunii de la viaţă la moartea pământească, a dăruirii jertfelnice în care s-a format întreaga spiritualitate a poporului nostru, acesta fiind un popor care a conştientizat cu ardoare asumarea jertfei Mântuitorului Iisus Hristos pe Altarul Sfintei Cruci.
,,Tripticul monumental de la Tg, Jiu, Coloana Infinitului, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii, simbolizează într-o veritabilă Triadă inconfundabilă şi identitară taina iubirii dusă până la jertfă”!
În această privinţă, a mai subliniat Patriarhul României, un exemplu grăitor care explică profunzimea sufletului ţăranului român, adânc pătruns de jertfa Sfintei Cruci şi de bucuria negrăită a Învierii, ne-o dovedeşte marele sculptor Constantin Brâncuşi, prin ceea ce reprezintă Tripticul monumental de la Tg, Jiu, Coloana Infinitului, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii, toate trei fiind închinate eroilor români căzuţi în luptele din Primul Război Mondial, fiindcă acestea simbolizează într-o veritabilă Triadă inconfundabilă şi identitară taina iubirii dusă până la jertfă, bucuria Învierii pascale şi strălucirea Luminii eterne a lumii. În acest fel, un adevărat memorial al morţii jertfelnice pământeşti poate fi socotit şi un motiv de profundă meditaţie asupra marelui mister al vieţii pământeşti şi al înălţării celeste de după moartea pământească, sintetizând într-o formă artistică deosebită chiar o tradiţie liturgică de mare interes şi o zestre culturală a satului românesc dintotdeauna, dincolo de tentaţiile globaliste ale unor intelectuali de rutină sau ale fariseilor care gestionează finanţele lumii şi firmele farmaceutice care câştigă enorm din criza pandemică! Asemeni ţăranului credincios din vremile apuse, de multe ori sculptorul Constantin Brâncuşi, asemeni unui ţăran din Hobiţa Gorjului, simţea uneori că trăieşte viaţa din sat şi creează minuni desăvârşite în interiorul lumii Creatorului Suprem, făcătorul Slăvit al cerului şi al pământului. În mod firesc, poate nu doar ca sculptor, dar şi ca om legat de pământul strămoşesc, Brâncuşi ţinea să respecte chipurile zămislite din lemn şi din piatră care sunt şi se regăsesc profund imprimate de Însuşi Creatorul Dumnezeu în adâncul materiei care devenea o renaştere prin epifanie şi înainte de toate un adevărat simbol al spiritului creator, prin lucrarea măiestrită a genialuilui sculptori român. Constatăm că în multe privinţe, civilizaţia română sătească trebuie privită ca o formă etnică deplin realizată, cum spune Ernest Bernea, un monument de frumuseţe şi de măreţie, un univers cu o ţesătură măiestrit alcătuită, pentru că în tot ceea ce are ea, ne oferă un mod firesc de înţelegere şi o armonie deplină. Privit prin prisma specificului rural, satul românesc este atât de interesant, mai ales prin viaţa spirituală care îi este proprie şi îl defineşte, iar dacă marcăm în universul său un plan economic şi social, putem observa că ordinea tradiţională sătească este o ordine naturală şi echilibrată, cu o identitate plină de armonie. De aceea: “Civilizaţia română sătească închide în ea un ritm de valori şi o ordine proprie, plină de bogate învăţăminte. În sat s-a creat şi s-a păstrat până 
astăzi viaţa neamului românesc pe toate planurile unei obşteşti trăiri a sentimentului identitar. Aici s-au obiectivat şi orânduit toate produsele creaţiei populare, anonime şi autentice, astfel că civilizaţia română sătească este expresia milenară a experienţei populare rodnice şi mereu reînnoite”, subliniază Ernest Bernea. Pentru că mai întotdeauna, am spune noi, în atitudinea de cunoaştere a ţăranului român se observă un gen de scepticism parţial, împletit cu optimismul şi robusteţea sufletului său, iar de multe ori, mintea omenească este neputincioasă în a pătrunde universul său de nepătruns, posibilităţile de cunoaştere dovedindu-se limitate în plan local, dar mult mai cuptinzătoare la nivel naţional! La nivel naţional, în ţara noastră, abordarea crizei pandemice este foarte controversată, iar, dacă am face un exercițiu de gândire şi am considera că toată planeta face Covid-19, fără să fie tratată, indicele de mortalitate mondial ar fi inferior la 0,5 %, deci asta înseamnă că ar muri 35 de milioane de oameni, dar, dacă urmăm sfaturile unor «lideri mondiali» miliardari, precum Bill Gates, care a spus anul trecut că 7 miliarde de persoane trebuie să fie vaccinate, indicele de mortalitate ar fi peste de 2 miliarde de persoane, deci o cifră care explică ceea ce se întâmplă acum în România, chiar dacă unii medici foarte cunoscuţi şi respectaţi afirmă că acesta este cel de-al patrulea val din cel de-al treilea război mondial, cu un nivel de răutate și de rea intenție pe care nu l-a mai văzut, probabil, nimeni în istoria omenirii. Medicii oneşti şi nemituiţi sunt împotriva sacrificării copiilor, sunt împotriva ideii de a avea un alt «Zeroah» şi ei cred că, într-adevăr, Dumnezeu vrea să ne încerce pe fiecare păcătos! Și iată, vine glasul Mântuitorului Hristos care ne întreabă: ,,Vă veți închina Mie? Veți cere protecția Mea? Frica voastră vă va conduce la Mine și îmi veți cere ajutorul? Sau veți alerga la alte «Zeroah», ale vaccinului, ale guvernelor voastre fantomă, ale despoților și tiranilor, ale sociopaților, ale dumnezeilor aspiranți”! În concluzie, nu e nimic nou sub soare! Aceștia care au vremelnic puterea în România şi în alte ţări, nu sunt diferiți de faraoni, se cred dumnezei, iar voi vă veți închina lor! Dacă vă veți prosterna înaintea lor, să vă protejeze ei atunci! Să vedem cum se va termina! Vedem cum frica îi impinge pe oameni să facă lucruri complet iraţionale, care nu au sens, să-şi sacrifice propriii copii! Da, chiar Ministerul Sănătății minte, ca şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, iar statisticile sunt eronate. Duceți-vă la Israel și puteți vedea că acolo s-a făcut ceea ce se face acum în România, când a început vaccinarea națională. Și aceste cifre sunt raportate de către guvernul fantomă de la Bucureşti, ai cărui miniştri sunt incapabili să le ascundă sub preş! Nu există absolut nicio justificare pentru a utiliza această otravă mortală numită vaccin comercial, decât dacă vrei să sacrifici fiinţe omeneşti!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
