Aproape imperceptibil, fiecare dintre noi realizăm că avem ascunsă, undeva în abisul fiinţei noastre o latură întunecată, iar atunci când conştientizăm acest lucru şi acceptăm că trăim împreună cu această latură obscură a sufletului nostru, vom reuşi performanţa de a canaliza constructiv, pozitiv şi social asumat energia cosmică, pentru că, într-adevăr, pentru a ne revela că suntem lumină necreată, pare o misiune dificilă, dar nu imposibilă.
Cu ambiţie, cu mult curaj şi cu dorinţa de a creşte spiritual este posibil să convieţuim cu teribila şi înfricoşătoarea, în aparenţă, umbră a noastră. Dacă nu vom reuşi să ne exprimăm umbra aceasta, atunci ea se va exprima instantaneu şi într-o manieră deloc agreabilă, atât psihic, dar mai ales în plan corporal!
Pentru omul contemporan “întunericul îl ascunde pe Dumnezeu şi valorile”
Fără a fi neapărat un admirator al catolicismului sau al Papei Benedict al XVI-lea, pot spune că apreciez faptul că în cadrul slujbei pascale Suveranul Pontif a denunţat “ameninţarea” pe care o reprezintă pentru omul contemporan “întunericul care îl ascunde pe Dumnezeu şi valorile” consacrate, într-un moment în care imensele sale cunoştinţe îi conferă “o putere incredibilă” concretizată prin invenţiile tehnice şi ştiinţifice! Iar “dacă Dumnezeu şi valorile, diferenţa dintre bine şi rău rămân ascunse în întuneric, atunci toate celelalte iluminări care ne dau o putere incredibilă, nu sunt doar progrese, ci şi ameninţări care pun în pericol lumea” aceasta în care trăim, a subliniat fostul cardinal Joseph Ratzinger, concentrându-şi meditaţia sa reflexivă asupra “luminii” pe care o descoperim prin Învierea Lui Iisus. De multe ori, dacă nu chiar întotdeauna, constatăm că atunci când Eul nu face faţă energiilor inconştiente, corpul îşi asumă acest rol al exprimării subliminale, deoarece, în mod practic, însuşi corpul se sacrifică prin asumarea descărcării fricilor, a temerilor şi a spaimelor de tot felul, a complexelor şi frustrărilor reprimate de-a lungul timpului. Ei, bine, toate acestea sunt respinse în inconştient, unde se alimentează continuu până într-un moment în care intensitatea forţei lor devine atât de mare încât apasă Eul conştient, distrugându-i barierele de protecţie, astfel că umbra întunericului va ieşi la iveală sub forma unor boli sau a unor tulburări organice. Benedict al XVI-lea şi-a ilustrat cuvintele cu o imagine plastică, atunci când a spus că: “Astăzi, putem să ne luminăm oraşele într-un mod atât de uimitor, încât stelele de pe cer nu se mai văd (…) În ceea ce priveşte lucrurile materiale, noi cunoaştem şi putem incredibil de multe, dar ceea ce merge dincolo de aceasta, Dumnezeu şi binele, nu mai reuşim să identificăm”, a reiterat Sfântul Părinte, completând cu ideea că “întunericul cu adevărat ameninţător pentru om este faptul că el este capabil să vadă şi să caute lucrurile tangibile, materiale, dar nu vede încotro se îndreaptă lumea şi de unde vine aceasta”, a remarcat el într-o notă pesimistă, declarându-se îngrijorat de faptul că omul contemporan occidental refuză transcendenţa, într-un moment în care în Occident majoritatea oamenilor nu mai aderă la marile religii sau sunt în căutare de noi identităţi spirituale.
“Boala fizică” exprimă toate toxinele psihologice acumulate în corp
Indiscutabil, există o relaţie directă corp-spirit, iar această unitate psiho-somatică devine şi o cale extraordinară de a decoda şi de a înţelege ceea ce se petrece în profunzimile noastre. De multe ori, simple dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, dureri gastrice sau de dinţi, la care se adaugă nemilosul cancer, putem spune că toate reprezintă semnale de alarmă pentru a conştientiza originile psihologice ale bolii, mai ales când corpul nostru devine o minunată cale concretă de autocunoaştere. Se ştie că nevoile care au fost sistematic frustrate şi dorinţele interzise generează în organism o tensiune profund negativă care devine un fel de “otravă” cu acţiune lentă, dar sigură, care dovedeşte că fiecare dintre noi are o limită de suportabilitate, pentru că dincolo de această limită de toleranţă a tensiunii accentuate apare boala. Ceea ce înseamnă “boala fizică” exprimă toate toxinele psihologice acumulate în corp, aşa cum sunt temerile, îndoielile şi culpabilităţile. Se întâmplă că mulţi oameni, pur şi simplu tratează boala fără a încerca să afle ce se întâmplă dincolo de ea şi cu siguranţă, aceştia vor face o altă boală nedorită peste un timp oarecare. Se pare că pentru a preveni îmbolnăvirea organismului, este important să exprimi adecvat tot ceea ce ai de exprimat, pozitiv sau negativ, ca o defulare a tensiunii acumulate în Eul tău! Poate ai pe cineva apropiat care să te asculte fără a te judeca sau să-ţi ofere ocazia de a te descotorosi de toată mizeria şi otrava din sufletul tău. Iar, dacă nu e posibil, atunci există psihologi şi terapeuţi care te pot ajuta în această direcţie, însă, în felul acesta, nu avem decât o soluţie vremelnică, efemeră. Indiscutabil, este necesar să înveţi să faci singur curat în ograda universului tău psihic, dar, fii atent la ceea ce se întâmplă în interiorul tău, observă-ţi trăirile emoţionale şi gândurile, cunoaşte-le şi acceptă-le, încearcă să le gestionezi şi să le exprimi într-un mod cât mai adecvat, fără a-i răni pe ceilalţi. Dacă simţi că eşti furios pe cineva, pentru a te elibera de furia acumulată încearcă să faci o activitate care te pasionează, pentru că în acest fel poţi evita simptomele supărătoare!
“Răul nu provine din fiinţa creată de Dumnezeu, ci există în virtutea negării”
Iarăşi, pentru a reveni la mesajul Papei, putem spune că “materia primă a lumii este bună, fiinţa însăşi este bună. Răul nu provine de la fiinţa creată de Dumnezeu, ci el există în virtutea negării. Este nu-ul” prin care se realizaează exhibarea negativismului, a precizat liderul Bisericii Catolice, mai ales că în final, el a conchis că “Odată cu Învierea Lui Iisus, lumina însăşi este creată într-un mod nou”, pentru a lumina omul, mai ales dacă se constată că în aparenta linişte din întuneric, totul pare exact ca într-o poveste, fiindcă muzica ţine de urât, gândurile aleargă departe, acolo unde nu poate fi raza de lângă tine şi unde nu te poţi hrăni cu clipele frumoase! Să nu ne temem de a recunoaşte că viaţa ne oferă continuu obstacole generatoare de tensiune, complexe sau conflicte, iar astfel, prin suferinţă, suntem tot timpul stimulaţi sa evoluăm spiritual, mai ales că Dumnezeu a creat un mecansim perfect care ne obligă să devenim tot mai conştienţi de abisurile psihismului nostru. Sunt apologeţi care vorbesc despre “inima întunericului”, poate una dintre cele mai inspirate metafore ale subiectivismului uman, deoarece marile probleme existenţiale dispar în umbră, pentru a lăsa loc unor fapte care, deşi nu lipsite de o oarecare însemnătate, sunt în mod cert supradimensionate de caracterul impresionabil al universului nostru spiritual, o lume ce se autodefineşte şi se autodetermină, când personalitatea devine ceva magic! De nenumărate ori, vedem sau nu vedem că e atât de multă lumină afară, dar, din păcate, tot întuneric înlăuntru, în suflet, fiindcă numărul mare de lumini multicolore n-au reușit să pătrunda înlăuntrul sufletului nostru. Ele stau astăzi doar ca mărturie tăcută a setei nestâmpărate a omului pierdut după lumina sufletului. Chinuit de grijile cotidiene, sufletul omenesc tânjește după lumină, dar cei mai mulți n-au aflat-o încă. Și anul acesta, poate că mulţi vor sărbători Lumina cea adevărată a Învierii, aflaţi încă în întuneric. De aceea, bucuria lor va rămâne doar un simplu foc de artificii. După cum întunericul învăluie în întregime persoana care stă în prezența lui, tot așa, păcatul compromite în întregime ființa omului care găsește plăcere în păcat.
Mulţi vor sărbători Lumina cea adevărată a Învierii, aflaţi încă în întuneric
Gândirea răului, atitudinea egoistă, vorbirea și faptele necontrolate, motivațiile abisale, sentimentele și relațiile neconsolidate şi instabile sunt atinse de păcat, sunt în întuneric, iar păcatul, asemenea întunericului, dă naștere la o împărăție, ajunge să-și impună propriile lui legi. Dacă te duci în peșteră, în întuneric, s-ar putea să nu mai găsești niciun fel de vegetație, iar animalele ce trăiesc în peșteră să nu le întâlnești în câmp deschis, pentru că Lumina sau absența ei generează un întreg stil de viață impus de legile ignoranţei învăluite în mister! De aceea, spunem că întunericul împărățește, aşa cum păcatul își impune legile în viața omului. Omul nu se mai poate împotrivi, astfel încât, așa cum spune Domnul Isus “oricine trăiește în păcat este rob al păcatului.”(Ioan 8.34) După cum peștera, fiind lipsită de lumină ajunge un pustiu dezolant și înfiorător, tot așa, viața trăită în întunericul păcatului este moartă, lipsită de farmec şi de frumusețe. În linii mari, putem aprecia, orice s.ar spune, că în final, împărăția întunericului duce la ruină și necazuri. Așa face și păcatul. Viața trăită în păcat, în cele din urmă, atrage asupra omului necazuri, o conștiință împovărată de vinovăție în relația cu Dumnezeu, sentimentul de frică și de neîncredere, relații de familie dominate de egoism, lipsă de înțelepciune în ce privește aspectul financiar, ignoranță în cele spirituale, lipsă de sens și scop în viață, mai ales dacă oamenii sunt conduși de spiritul de turmă spre ruină. Noi punem florile la fereastră, la lumină, iar dacă le-am pune în întuneric, se vor ofili, vor muri, pentru că viața din ele tânjește după lumină. Tot așa sufletul meu și sufletul tău are nevoie de Lumină, şi indiferent de confortul sau hrana pe care o oferi trupului, sufletul are încă nevoie de lumină necreată şi nepieritoare! Nu doar de lumina licuriciului, a lumânării sau a artificiilor, sufletul nu are nevoie de obiceiuri și tradiții moarte sau pierdute în negura timpului, ci, de Lumina vie a Lui Dumnezeu! Domnul Iisus a dezvăluit esenţa existenţei noastre spunând:”Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12), iar noi trebuie să realizăm că nimeni vreodată n-a mai făcut această afirmație cu privire la sine. Nici un lider religios sau întemeietor de religie n-a mai afirmat vreodată așa ceva. Chiar, mai mult, putem desluşi în sinele nostru, că Domnul Iisus nu doar că a afirmat, dar a și demonstrat prin învățătura și viața Sa că este Lumină! Mulți dintre noi pot confirma cu tărie că Mântuitorul este Lumina lumii, că El a schimbat şi mereu înnoieşte existenţa noastră prin Învierea Sa! Domnul Iisus Hristos este Lumina trimisă de Dumnezeu să aducă viața cea adevarată în sufletul nostru! El este Lumina lumii, în sensul că este Singurul destinat de Dumnezeu să împlinească menirea aceasta, ceea ce înseamnă că toți trăim din Lumina Lui!
Profesor, Vasile GOGONEA
