Printre documentele care m-au impresionat profund şi care cred că au marcat decisiv felul meu de a mă apropia de credinţă, pentru a pătrunde conţinutul inconfundabil al ortodoxiei şi moralitatea ei duhovnicească, pot spune că «Scrisoarea lui Pilat din Pont către Împăratul Tiberius» ocupă un loc aparte, din cel puţin două motive: mai întâi, pentru că Pilat din Pont caută să fie sincer şi obiectiv prin cele relatate Împăratului Tiberius, dar, cel mai important motiv rămâne acela că Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, rămâne pentru noi, pământenii, oameni muritori şi plini de păcate, un reper fundamental de smerenie şi de înaltă îndumnezeire! Tocmai de aceea, Pilat din Pont, îi spune împăratului său de la Roma: «Câtva timp, eu am rămas încremenit şi priveam cu admirare, respect şi frică, asupra acestei figuri de om supranatural, o formă de om, necunoscută numeroşilor pictori şi sculptori, care au dat forme şi figuri la tot felul de zei şi eroi», deci, demnitarul roman Îl admiră şi Îl respectă pe Mântuitorul, dar, în acelaşi timp Îl priveşte cu frică, iar, «Începutul înţelepciunii este frica de Domnul», cum ne spune psalmistul (Ps. 110 (10), mai ales că Fiul Lui Dumnezeu este văzut ca un «om supranatural» ce nu face parte din creaţia lucrărilor de referinţă ale artiştilor antici!
«Iisuse din Nazaret, eu ţi-am dat, timp de trei ani de zile, o mare libertate de vorbire şi rău nu-mi pare»!
Redăm, aşadar, cuvinte edificatoare din scrisoarea lui Pilat din Pont, un păgân care nu poate fi nicidecum suspectat că L-ar fi simpatizat pe Domnul Iisus Hristos, când redă episodul următor al dialogului său cu Fiul Lui Dumnezeu: «Iisuse, i-am zis în cele din urmă şi limba mea gângăvea… Iisuse din Nazaret, eu ţi-am dat, timp de trei ani de zile, o mare libertate de vorbire, şi rău nu-mi pare! Cuvintele tale sunt ale unui înţelept, ale unui om învăţat! Nu ştiu dacă tu ai citit Socrate sau Platon, dar un lucru îţi spun, că în predicile tale se află o simplitate majestuoasă, care te ridică mult mai sus deasupra acestor filosofi. Împăratul este informat despre tine, şi eu, umilul său reprezentant în această comunitate, sunt foarte fericit că ţi-am îngăduit această libertate, de care te bucuri şi tu atât de vrednic! Totuşi, nu pot ascunde de tine că predicile tale au stârnit mari şi puternice duşmănii contra ta! Nici aceasta nu este de mirat: Socrate şi-a avut duşmanii săi, şi a căzut victima lor. Ai tăi sunt, fără îndoială, aprinşi contra ta, din pricina libertăţii pe care ţi-o dau! Mă învinuiesc de a fi în legătură directă şi unire cu tine, cu scopul de a dezbrăca pe evrei de mica putere ce o mai au de la romani. Rugămintea mea, deci – nu zic puterea mea – este ca tu să fii pe viitor mai cu băgare de seamă şi să eviţi a jigni mândria duşmanilor tăi, ca să nu se răscoale populaţia stupidă în contra ta, şi să mă silească pe mine să întrebuinţez mijloacele justiţiei…» (sic!!). Cu acea frumuseţe de nedescris în cuvinte strict omeneşti: «Nazarineanul, însă, a răspuns liniştit: „Prinţ al pământului, cuvintele tale nu ies din adevărata înţelepciune! Spune furtunii: stai în mijlocul muntelui, căci altfel vei dezrădăcina copacii din vale. Furtuna îţi va răspunde: «numai Dumnezeu cunoaşte încotro merge furtuna! Adevăr zic ţie, înainte de a înflori rozele Saronului, sângele celui drept va fi vărsat…”, continuă el cu emoţie». Analizând cu minuţiozitate şi tălmăcind cuvintele acestui fragment al scrisorii, considerăm că merită o tratare deosebită fraza prin care Pilat din Pont se referă la ceea ce înseamnă, într-un limbaj de actualitate, noţiunea de «libertate de vorbire», pentru că atunci când afirmă: «Iisuse din Nazaret, eu ţi-am dat, timp de trei ani de zile, o mare libertate de vorbire, şi rău nu-mi pare! Cuvintele tale sunt ale unui înţelept, ale unui om învăţat», deci, noi putem realiza faptul că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, iar, acest drept fundamental cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere geografice sau lingvistice, mai ales că libertatea de exprimare este un principiu care susține libertatea unui om sau a unei comunități de a-și exprima opiniile și ideile fără teama unor măsuri restrictive! Desigur, în vremurile pe care le trăim, dominate de psihoza fricilor, atunci când auzim sintagma libertate de exprimare, mintea noastră o asociază imediat și inevitabil cu anumite rigori ale principiilor politice care bântuie lumea aşa-zis civilizată, bazată pe «mândria duşmanilor» sau pe invidia «populaţiei stupide», ca fiind cea mai evidentă și agresivă amenințare la adresa acestui concept universal valabil. Prea puţini sunt aceia care se exprimă liber în apărarea libertății de exprimare, nu fiindcă le-ar fi interzis cineva, ci, pentru că sunt marcaţi de propriile limite intelectuale, fără a căuta să aprofundeze sensurile și condițiile libertății de exprimare în contextul societății care se pretinde a fi post-modernă! Dacă avem şansa de a trăi într-un context al istoriei și într-un loc bine definit în care libertatea de exprimare constituie un drept inviolabil şi garantat prin mai multe tratate internaționale, prin constituții privite ca legi fundamentale, iar, acest lucru nu trebuie ignorat sau tratat cu superficialitate, ci, trebuie apreciat la adevărata sa valoare! Atunci, în conceptual juridic pe care îl numim «stat de drept», înseşi drepturile fundamentale cu care ne-am născut și fără de care nu ne putem imagina o viață civilizată, considerăm că ne sunt garantate, numai atâta vreme cât există un mecanism care să ni le garanteze!
«Cuvintele tale sunt ale unui înţelept, ale unui om învăţat»!
Desigur, sintagma lui Pilat din Pont, chiar ne poate ajuta să înţelegem, cât de important este ca un individ să-și recunoască drepturile și să cunoască limitările lor, dar, să-și păstreze şi atenţia cu privire la autoritățile cărora le permite și pe care le desemnează într-o manieră democratică să-i reglementeze aplicarea acestor drepturi. Nu numai în vremea lui Pilat din Pont, dar, şi după aceea, istoria ne-a dovedit în nenumărate rânduri și ne-o dovedește și în zilele noastre, că într-o anumită clipă suntem oameni liberi într-o țară liberă, iar în următoarea etapă devenim indezirabili într-un regim nedemocratic! Pentru că libertatea de orice fel, nu exclude responsabilitatea, ci, chiar o completează, de aceea, nu putem fi liberi fără să apreciem şi mediul care ne asigură libertatea! Pentru că mai departe, în fragmentul din «Scrisoarea lui Pilat din Pont către Împăratul Tiberius», se face referire la «citirea» de către Mântuitorul Hristos a operelor lui Socrate şi ale lui Platon, fără a se înţelege de către demnitarul roman că Dumnezeu este deasupra operelor unor oameni, oricât de înţelepţi şi de filosofi ar fi ei! În acest caz, pot fi invocate două elemente cheie ale libertății de exprimare, care se referă la libertatea de opinie și libertatea de informare, iar de aceasta din urmă se profită rareori numai de către oameni. În concluzie, putem afirma că opinia este cel mai adesea înțeleasă ca manifestare a gândului, însă o mare parte dintre oameni, nu își cristalizează gânduri informate, ca urmare a unei analize raționale, ci, cred în orice gând care li se ivește în minte din momentul în care acesta apare şi se desprinde din străfundul inconştientului! Iar, în acest caz, libertatea de exprimare se rezumă la împărtășirea opiniei, fără exercitarea libertății de informare propriu-zisă, care, se poate dovedi esențială, mai ales că ea trebuie privită nu doar din perspectiva persoanei care se informează, ci, mai degrabă, din perspectiva celui care informează. Dacă eu, ca om obişnuit, am libertatea de a mă informa, înseamnă că am la dispoziție suficiente resurse create de către semenii mei, care au avut, la rândul lor, libertatea de a se exprima, astfel încât creația lor să ajungă şi la mine! În acest context de schimb liber de idei, cuvintele lui Pilat din Pont, prin care acesta afirmă că propovăduirile Domnului Iisus Hristos sunt de «o simplitate majestuoasă, care te ridică mult mai sus deasupra» intrigilor viclene, acest lucru dovedeşte, cât de binevenită ar fi intervenția unei autorități care să aleagă în locul fiecăruia dintre noi, care dintre informații este benefică și care dăunează, pentru că nu ne putem gândi la libertatea de exprimare ca însemnând doar dreptul de a ne exprima opiniile, ci, ea este ansamblul tuturor manifestărilor sociale ale omului, incluzând cuvântul, arta în toate formele ei, libertatea presei, libertatea credinței și a manifestării spirituale, iar, prin limitarea ei, orice gândire devine susceptibilă de repercusiuni simpliste și incorecte! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
