Rătăcit, cam o după amiază, prin satul de vis – Curpen, aparţinător comunei Stăneşti, am văzut multe lucruri frumoase şi memorabile. Doar bisericuţa din cimitirul satului, folosită ca un fel de capelă acum, stârneşte nedumerirea. Prin starea ei jalnică, deşi are stâlpi din lemn sculptaţi, ce aduc aminte de Brâncuşi. Preotul parohiei Vălari, Ştefan Mămară, slujeşte o dumianică la Vălari şi două duminici la Curpen. Unde are o arătoasă biserică de cult, care numai de termopanele recent montate nu avea nevoie.
În vreme ce bisericuţa din cimitir are peste 100 de ani, după cum ne-a spus inginerul Daniel Găman. E acoperită cu tablă şi nu cu şindrilă, cum ar merita, iar lângă ea zac tot felul de cruci dezafectate. Adevărate monumente funerare dăltuite din acelaşi material ca pietrele de moară.
La intrarea în Târgu –Jiu, acelaşi sufletist Dan Găman mi-a arătat o stradă de genul „ca la noi, la nimeni”, cu stâlpii de curent electric exact pe mijlocul ei. Dacă preotul paroh din Curpen ar putea invoca tot felul de motive pentru dezinteresul faţă de bisericuţa monument istoric şi de patrimoniu lăsată în paragină, nu ştiu ce-ar mai putea invoca edilii municipiului Târgu Jiu la strada cu stâlpii pe mijloc din frumoasa urbe de pe Jii.
Ion PREDOŞANU
