Tocmai de Ziua Mondială a Educaţiei, cine nu a văzut şi nu a simţit întristarea şcolii aflate în grevă, poate n-a avut nici curajul să privească în sufletul copiilor care mimează bucuria claselor goale, simţind înlăuntrul fiinţei sale acel gol imens al uşilor deschise, aşteptând, parcă, semnul înviforat al toamnei, într-o zi mohorâtă şi cu atâta ceaţă la orizontul speranţei deşarte!
Cu unele excepţii care vin de la Botoşani, Satu Mare şi Sibiu, unde majoritatea cadrelor didactice sunt afiliate la Federaţia Educaţia Naţională, care boicotează greva generală, fiind controlată de către nimeni altul decât deputatul PDL, vestitul Cătălin Croitoru, nici un fel de activitate didactică nu s-a desfăşurat în creşe, grădiniţe, şcoli şi universităţi. Preşcolarii, elevii şi studenţii s-au bucurat întristător de simplu de o zi liberă. Considerată cea mai mare acţiune de acest gen din istoria recentă a ţării, a fost greva celor aproape 800.000 de angajaţi la stat, când profesorii au venit resemnaţi şi în tăcere în cancelarie, elevii au fost sfătuiţi să nu vină la şcoală, spitalele au asigurat doar urgenţele, iar o parte din ghişeele caselor de pensii şi ale primăriilor au stat închise, doar cu anunţul “Grevă generală”, semn că instabilitatea politică ne confirmă, dacă mai era nevoie, că avem alt Guvern, cu o altă viziune, care nici nu are argumente plauzibile că vor fi respectate angajamentele defunctei coaliţii.
Din punctul meu de vedere, o zi de grevă nu va rezolva mare lucru, ci doar va aduce nişte bani în plus la bugetul de criză, după ce îi opreşte şi din salariile cadrelor didactice, chiar dacă se invocă şi este incriminată legea unică a salarizării, concedierile masive anunţate pentru 2010 şi cele zece zile de concediu forţat care trebuie efectuate până la sfârşitul acestui an. Se ştie că magistraţii au intrat în sălile de judecată, toate instanţele din ţară au decis suspendarea protestelor încă de săptămâna trecută, după ce au fost semnate principiile Pactului pentru Justiţie de către magistraţi şi politicieni, cu toate că sunt anunţate noi adunări generale la 20 noiembrie, data limită de fundamentare a proiectului legii de buget pentru anul 2010, pentru a evalua rezultatele comisiei speciale pentru justiţie din Parlament. Aşa cum s-a văzut abia instalat, Guvernul Boc 2 s-a confruntat cu o grevă fără precedent, al cărei ecou nu s-a stins, încă, ţara trezindu-se cu lacătul pe uşă, urmare a celei mai ample forme de protest autohton de acest tip, mai ales că greva de o zi s-ar putea extinde pe termen nelimitat, cam peste 40 de zile, chiar în preajma alegerilor prezidenţiale. Sindicaliştii cer Guvernului să se dezică tocmai de cele mai importante măsuri iniţiate la presiunile Fondului Monetar Internaţional: legea salarizării, concedierile anunţate pentru 2010, concediile fără plată din ultimul trimestru al anului în curs, pentru a se atinge ţinta de deficit convenit cu FMI, prin reduceri de cheltuieli salariale. Aşadar, politicienii care ne conduc se simt prinşi între ciocanul protestului bugetarilor şi nicovala presiunilor FMI, fără a se întrezări calea unui compromis acceptabil de o parte sau alta, dar, de fapt, un singur lucru este cert: dacă se va ajunge la greva generală pe termen nelimitat, nimic nu va mai putea stopa intrarea structurilor statului în faliment! Acţiunile sindicatelor bugetarilor vor continua şi mâine, 7 octombrie, cu un miting în faţa sediului Guvernului, la care se estimează că vor participa peste 20.000 de demonstranţi, ca un semn indubitabil că o toamnă socială fierbinte caută să stopeze prin proteste politica nepăsării.
Prof. Vasile GOGONEA
