De la Ierusalimul pământesc, la Ierusalimul ceresc (III) – Acesta este Mântuitorul, Dumnezeul nostru! Cel Care S-a pogorât, acum Se Înalţă – „Domnul S-a înălţat la ceruri, ca să-L trimită lumii pe Mângâietorul”!

640

În ziua marii Sărbători a Înălţării Domnului, am putea porni de la imaginea unui Ierusalim pământesc din care Domnul S-a Înălţat la ceruri, pentru că vorbim despre un oraş Sfânt pentru trei religii, aşa cum este prezentat mai întotdeauna în publicaţii şi în mass-media, pentru că au fost secole în care Ierusalimul părea să-şi piardă din importanţa sa religioasă şi politică. De mai multe ori, necesitatea politică, şi nu revelaţia divină a stimulat şi chiar a insuflat fundamentul religios şi de fiecare dată când Ierusalimul părea pierdut în uitare şi chiar depăşit de evenimente, bibliolatria, care se mai numeşte şi studiul pasionat şi competent al adevărului biblic de către oameni din ţinuturi îndepărtate, fie de la Mecca, Paris, Roma, Moscova sau Massachusetts, de multe ori au folosit logica argumentării care a proiectat credinţa lor asupra Ierusalimului. Dacă le privim cu atenţie sporită, mai toate oraşele sunt ca nişte ferestre deschise spre diferite moduri de gândire, iar acest lucru este şi o oglindă care ne arată viaţa interioară a urbei, în timp ce reflectă lumea exterioară. Dar, fie că era epoca unei credinţei totale, fundamentaliste, a aroganţei întemeietorilor de imperii, a revelaţiei evanghelice sau a naţionalismului laic, Ierusalimul pământesc a devenit simbolul şi obiectivul final al evocării Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dar, la fel ca în oglinzile dintr-un palat somptuos, imaginile sunt aproape întotdeauna distorsionate, adesea înspăimântătoare, iar, în acest fel, uneori Ierusalimul pămîntesc avea un fel al său de a-i dezamăgi şi tulbura pe cuceritori şi vizitatorii pelerini deopotrivă! În cazul oricărei aşezări urbane, dar, mai ales în cazul Ierusalimului pământesc, de fiecare dată, contrastul dintre oraşul material şi cel spiritual este atât de dureros, încât surprinde profund în faţa sindromului Ierusalimului pământesc, poate şi ca o dezamăgire!

Înălţarea Domnului este Calea spre Ierusalimul ceresc
Dar, pentru a evoca mai convingător legătura cu Sărbătoarea Înălţării Domnului, putem aprecia că «sindromul» Ierusalimului pământesc este şi unul politic, dacă ne gândim la faptul că Ierusalimul pământesc cel distrus şi ridicat din ruine, pentru umanitate este o sfidare a raţiunii, a politicii pragmatice şi a strategiei, existând o serie de controverse într-un tărâm al pasiunilor mistuitoare şi al emoţiilor nestăpânite, chiar opac la raţiune. Desigur, în această luptă pentru supremaţie şi adevăr, până şi victoria obţinută, nu face decât să intensifice sacralitatea oraşului în ochii celor din lumea largă! Cu cât posesorul adevărului este mai avid, cu atât mai aprigă este concurenţa, iar reacţia devine viscerală, pentru că în acest oraş sfânt, predomină legea consecinţelor involuntare. Nici un alt oraş cu asemenea notorietate, nu este mai adecvat pentru evocarea Înălţării Domnului, peste orice dorinţă de evocare exclusivă. Însă, acest zel posesiv este paradoxal, din moment ce majoritatea sanctuarelor din Ierusalimul pământesc, prin ceea ce înseamnă istoriile lor aferente, au fost admirate şi sunt vizitate spre cinstirea şi măreţia oricărei religii. Pentru marea Sărbătoare de astăzi şi pentru legătura sa cu Ierusalimul pământesc, să nu uităm că Înălţarea Domnului este Calea spre Ierusalimul ceresc, iar, înainte de înălțarea sa la ceruri, Iisus s-a întrupat, s-a înălțat jertfindu-se pe cruce și a înviat, făcând în smerenie și iubire Voia lui Dumnezeu Tatăl. Se ştie că au fost și sunt în lume și alte duhuri decât cel al adevărului, precum este duhul ispitei înălțării luciferice, al ridicării la ceruri, altfel decât prin smerenie și mijlocirea Duhului Sfânt. Uneori, constatăm cu surprindere că se strecoară şi în mintea omului o sete faustică, dar poate îndreptățită de a cunoaște cât mai adânc taina Ierusalimului pământesc, taina lumii, a firii sale și a vieții în general, pentru că omul ridicat din somnolența și întunericul materiei prin suflare de Duh Sfânt, se răscolește și se răzvrătește chiar împotriva Creatorului său și a toate cele sfinte câte sunt pe acest pământ! Decăzut din harul sfânt în domeniul controversat şi relativ al legilor deterministe ale dialecticii, al cauzelor necunoscute și al efectelor ubicuitare, omul neînduhovnicit încearcă, inconștient de multe ori, să se reîntoarcă la taina înaltului și a adâncului rațiunii iubitoare treimice, care îl mântuieşte şi îl smereşte! Din nefericire, însă, omul nu încearcă ridicarea sa la ceruri, la cele sfinte, din Ierusalimul pământesc la Ierusalimul ceresc, prin jertfă, prin smerenie, iubire și mijlocirea Sfântului Duh, așa cum ne învață Sfânta Scriptură și Biserica noastră dreptmăritoare, ci, mai degrabă se străduiește, și asta din ce în ce mai insistent și disperat, să evadeze din această lume cu ajutorul aripilor de ceară ale lui Icarus, poate chiar cu puterea părelnică a unui Prometeu! Dar, paradoxal, atât precizia mașinilor și a computerelor, cât și investigația științifică înțelese separat, nu și fenomenal integrator și spiritual, în loc să deschidă omului tot mai larg un orizont al visului său de demiurg, precum se vede, mai mult îi complică mintea și aspirațiile şi în loc să-l înalțe spre împărăția cerească, mai mult îl înstrăinează pe pământ fiind, în loc să-i potolească marea curiozitate! Astfel, incertitudinea omului, hazardul, mai mult îl incită la o mai mare, străină și întunecată rătăcire prin fascinația întoarcerii la închinarea la zeii cosmogoniilor primordiale înveșmântați în straiele strălucitoare ale realității virtuale moderne şi post-moderne! E bine să nu lăsăm să se nască unele culori de îndoială pe înţelegerea Ierusalimului pământesc, cel sfânt şi greu încercat, pentru că Dumnezeu nu este și nu se confundă cu ceea ce înseamnă rezultatele creației Sale.

E Ziua Înălţării Domnului, de la Ierusalimul pământesc la Ierusalimul ceresc
Pentru că Preaînaltul Dumnezeu, fiind El Însuşi Creatorul acestei minuni numită Ierusalimul pământesc, în Calea Ierusalimului ceresc se cuprinde ceea ce noi vedem și simțim şi chiar ceea ce ochiul nostru nu poate percepe, ori mintea noastră nu pricepe îndeajuns, prin amănunte care sunt încă numai parte din intențiile Sale, din lucrările mâinilor Sale nevăzute! Dumnezeul Treimic nu este doar energia ca atare, ci esența din care curg spre noi energiile divine. Și totuși, Dumnezeu este mai mult decât cele cuprinse în mintea omenească, pentru că El nu este numai un lucru esențial sau o abstracție, ci, Creatorul viu și personal al oamenilor şi al oraşului în care trăiesc aceşti oameni! Puterea dumnezeiască, înțelepciunea, bunătatea, știința, infinitatea, frumusețea, sfințenia chiar, toate sunt numai atribute sau calități ale acestei Persoane dumnezeiești care Se Înalţă astăzi la ceruri! Poate că dintre atâtea oportunităţi, El a ales ca să cuprindă viziunea mărginită a omului cu un ocean de liniște și de cunoaștere, de lumină și de înțelepciune care întăresc nimbul Ierusalimului pământesc! Omul poate intui și înțelege astfel de taine prin darul rațiunii și prin înțelepciunea pe care i le oferă harul și Cuvântului lui Dumnezeu, dar, pentru toate acestea, pentru lumina vieții prin care omul s-ar putea învrednici să treacă peste noaptea vremelniciei sufletului omenesc, omul Ierusalimului pământesc simte nevoia și pornirea lăuntrică de a preamări și a I Se închina lui Dumnezeu. Iar, în ziua Înălţării Domnului, Bunul Dumnezeu, pentru a încuraja buna intenție a omului smerit, a început a i se descoperi omului în lumânări aprinse și în metanii de taină. Și în acest fel, încet, dar, sigur, acest om rătăcit prin hațișurile istoriei și prin misterele spiritelor pierdute, s-a apropiat de Creator mai întâi slăvindu-i Creația. Poate că omul aflat în afara Ierusalimului pământesc, ar fi continuat rătăcirile sale fără izbândă, însă, Dumnezeu Tatăl în infinita Sa iubire de oameni la plinirea vremii Înălţării Domnului, L-a trimis pe Fiul său să ne descopere nouă celor aflați în umbra morții, Adevărul cel mare, iar, în acest fel, ne-a făcut pe noi vii în Duh. În încheiere, în Ziua Înălţării Domnului de la Ierusalimul pământesc la Ierusalimul ceresc, să conştientizăm faptul că prin Iisus Hristos am primit şi noi Adevărul, fiindcă El este adevăratul și unicul Fiu al lui Dumnezeu. El a fost dintotdeauna, este și va fi lumina cea adevărată şi necreată care luminează pe tot omul ce vine în lume! Prin Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvântul întrupat, noi L-am văzut pentru prima dată pe Dumnezeu, așa cum este El în Ierusalimul pământesc, pentru a Se Înălţa la măreţia Ierusalimului ceresc, iar, noi, pentru a ne închina Sfintei Treimi: Tatălui, Fiului și Sfântului Duh! AMIN.
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here