Motto:
„Că nu este alta și mai de preț și mai de folos zăbavă decât cetitul cărților.”
Miron Costin
„Toți acei ce au acces la o bibliotecă, la cărți, sunt niște inși mai buni decât alții, mai fortificați, iar durerile îi ating mai puțin și nefericirile trec mai repede.”
Mircea Eliade
„Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte”.
Lucian Blaga
„Cărțile sunt cărăușii civilizației. Fără cărți, istoria e mută, literatura nu are glas, știința paralizată, iar gândirea și meditația suspendate.”
Barbara Tuchman
„Citind o carte, deschizi o fereastră a lumii, prin care privești și te cauți. Scriind o carte, deschizi propria-ți fereastră înăuntru, spre suflet, și lumea privind vrea să te cunoască.”
Florentin Smarandache
Deunăzi am primit de la preacunoscutul și apreciatul profesor doctor Dumitru Gherghina, un spirit ales care, prin natura profesiei, toată viața s-a desfătat prin lumea cuvintelor, rostite sau scrise, un vâlcean prin origine, dar un craiovean prin adopție, cartea „Popasuri scriitoricești pe Olt și pe Olteț”, un volum antologic, sub semnătura reputatului cercetător științific, scriitor și profesor universitar doctor în SUA, Florentin Smarandache. Această carte valoroasă a apărut la Editura Sitech, Craiova, 2013, și la Editura Education Publisher, Columbus, 2013.
Dintre cele peste 150 de personalități de diferite profesii: profesori și profesori universitari, scriitori, publiciști, cercetători, medici, ingineri, istorici, informaticieni, istorici și critici literari, magistrați, diplomați și alți demnitari, teologi, actori, folcloriști, editori, gazetari, ofițeri etc. , autorul se rezumă la selecția a 21 de personalități, majoritatea scriitori din județul Vâlcea și câteva din localitatea Bulzești, județul Dolj.
Florentin Smarandache procedează la prezentarea in extenso a biobibliografiei fiecărui scriitor, fiind însoțită cu exemple din opera lor, poezii sau fragmente din proză. La sfârșitul acestui volum antologic, autorul menționează localitățile în ordinea alfabetică și enumeră personalitățile cu consemnarea numelor și a profesiilor.
În ceea ce ne privește, am rămas profund impresionat, încântat, fascinat, de câți oameni valoroși, intelectuali distinși au ieșit din satele sau cătunele județului Vâlcea, unele rămase pustii și cu școli închise. Am ajuns la concluzia că spiritualitatea vâlceană s-a aflat și se află la înalțimea acestui ținut binecuvântat, unul dintre cele mai frumoase din țară, „podoaba mândrei Oltenii”, cum îl numește Alexandru Vlahuță în „România pitorească”.
Printre personalitățile antologate de autor se află si profesorul doctor Dumitru Gherghina, un intelectual de prim rang, elevat, profesor cu vocație, arhicunoscut de către dăscălimea din țară, numele domniei-sale fiind întâlnit în toate publicațiile cu caracter didactic.
Pentru dânsul viața a însemnat un permanent urcuș pe scara valorilor începând cu cea de șef de promoție a Școlii Pedagogice din Râmnicu Vâlcea pâna la obținerea titlului de doctor in filologie. A intrat prin concurs, pe primul loc, la Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Velovan” din Craiova. A slujit catedra cu sfințenie peste 40 de ani, a deținut și funcții publice în învățământ și în domeniul culturii, în fiecare an a avut olimpici până în faza națională, iar bogata-i activitate profesională a fost materializată în zeci de cărți de specialitate, cu accentul pe cultivarea limbii române, în nenumărate articole și eseuri publicate în presa pedagogică și nu numai. A pus temeiul unei edituri Didactica Nova, în 1993, și a prestigioasei reviste cu același titlu, în 2005, unica în țară, o rampă de lansare a oamenilor de la catedră, doritori de susținere a gradelor didactice, principal mijloc de valorificare a experienței din activiatea didactică. Fiind la un liceu pedagogic, în toată cariera de profesorat a fost si profesor metodist atât pentru generațiile de elevi, cât și pentru învățători.
Pluridotat: profesor cu chemare, istoric și critic literar, publicist, lingvist, poet și prozator, a scris nu numai cărți cu caracter științific, ci și cărți beletristice, cu volume de poezii și proză, apreciate de critici literari cu notabilitate. Nonagenar peste trei ani, spritiul său este încă în vigoare, astfel că „navighează” cu brio prin lumea cuvintelor, pe care, în poezie, le „scoate din starea lor naturală și le aduce în starea de grație” (L. Blaga).
A ajuns la vârsta memoriilor, afirmând că „Sunt atât de ocupat cu poezia și cu scrierea memoriilor, că n-am timp să îmbătrânesc”, în prezent se află într-un stadiu avansat pentru a vedea lumina tiparului, cel de-al treilea volum cu titlul „Pagini de memorialistică” și cu subtitlul „O viață printre cărți și cărturari”, „Călător temerar în Galaxia Gutenberg”.
În primul volum, după „Preliminarii”, facem cunoștință cu mentorii, formatorii lui Dumitru Gherghina, plecând de la spusele lui Iorga: „Pentru a fi în adevăr om, trebuie să te gândești la două lucruri: că atâția oameni au fost ca să fii tu și că tu însuți ești ca sa fie după tine atâția oameni”. Ca adevărat creștin, în partea a doua, Dumitru Gherghina relatează aspecte despre călătoriile rituale în grup, în locuri renumite din punct de vedere religios, istoric sau cultural: Egipt, Grecia, Italia, Turcia, Țara Sfântă.
Volumul al doilea de memorialistică este structurat în cinci capitole: Drumul vieții, omagiu adus octogenarului Dumitru Gherghina; Opinii despre cărțile memorialistului; Critică și istorie literară; Publicistică.
După modul cum a conceput și a structurat volumul al treilea cu titlul „Pagini de memorialistică” și cu subtitlul „O viață printre cărți și cărturari”, „Călător temerar în Galaxia Gutenberg”, profesorul doctor Dumitru Gherghina își pune în valoare ingeniozitatea și amprenta profesorală. Este proiectat într-o simetrie compozițională în care principalele capitole: Elogiul cărții în maxime, aforisme și citate celebre; Un mic excurs în istoria tiparului și a cărții; Mari cărturari români în Evul Mediu; Cărți cu autograf; Lansări și donații de carte; Scurt istoric al bibliotecii personale; Prezentarea a 10 romane din literatura universală și a 10 romane din literatura română; Despre autor, toate subsumate ideii de preamărire a cărții, sunt cuprinse între un prolog și epilog. Probabil, autorului i-a venit ideea de a pune pe tapet elogiul cărții, fiind îngrozit de soarta acesteia în zilele noastre, când locul ei a fost luat de imagine, iar în școală, cititul cărților a devenit un act de penitență, de obligație, nu de plăcere. Se pare că suntem codașii Europei, obișnuiți cu acest loc, și în privința cititului cărților. „Când cărțile se vând greu, oamenii se vând ușor, iar țara se dă pe degeaba” (Tudor Mușatescu).
În „Prolog”, autorul dă explicații despre mobilul, cauza determinantă a acțiunii sale, de a preamări rolul cărții, în condițiile atracției internetului.
Acum în jur de șapte decenii, se citea cu deosebit intres una dintre cărțile lui McLuhan, „Galaxia Gutenberg”, despre era cărții și a lecturii. Era momentul când apăruse televizorul, deci se trecea la vizual, prin care informația se transmitea altfel, prin imagini, față de cum se transmitea prin cărți. McLuhan precizează că neuronii se dezvoltă lucrând, deci numai prin activitate, prin eforturi. „Dacă îl lași în paragină (creierul) și recurgi la poze, îl condamni la decadență. După lectură, meditezi, după imagine, esti scutit de gândire. Ce mult convine asta generației ce fuge de efort!”, relateaza McLuhan. Tipografia Gutenberg, marele inventator german al tiparului cu litere mobile de meteal, 1440, cu matrițe, a fost o adevărată revoluție pentru tipărirea cărților. În 1445 a terminat tipărirea Bibliei în limba latină, în condiții grafice excepționale. A fost “mană cerească pentru Renaștere și umanism”. Corecturi la Tipografia lui Gutenberg erau făcute chiar de marele umanist al Renașterii olandeze, Erasmus din Rotterdam. Au început să apară bibliotecile la universități, la regi și la împărați, în marile capitale ale Europei. Pe timpul lui McLuhan, computerul, o altă revoluție informatică după inventarea tiparului abia își făcuse apariția. După elogiul cărții în cugetări, maxime, aforisme și mai ales în poeziile lui Tudor Arghezi, Octavian Goga, Marin Sorescu și în citate celebre: Iorga, Blaga, Emil Cioran, Octavian Paler, Florentin Smarandache, Barbara Tuchman, autorul efectuează o digresiune asupra istoriei tiparului și a cărții în țara noastră, începând cu Biblia, urmează prezentarea marilor cărturari din Evul Mediu: Nicolae Milescu Spătarul, Miron Costin, Dosoftei și Dimitrie Cantemir.
Ilustrațiile unor cărți cu dedicații și autografe, o mică bibliotecă, primite de profesorul doctor Dumitru Gherghina de la renumiți scriitori, istorici și critici literari, profesori universitari și de alte profesii Radu Tudoran, Ion Zamfirescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Laurențiu Ulici, Ioan Dănilă, Nicolae Ceachir, Florea Firan, Carmen Firan, Eugen Simion, Marian Barbu, Mihai Duțescu, Ion Buzași, Marin Arcuș, Ion Popescu-Sireteanu, Vali Ilie, Florentin Smarandache, Constantin E. Ungureanu și mulți alții fac obiectul capitolului următor. De aici deducem respectul cuvenit și prețuirea de care s-a bucurat și se bucură din partea unor personalități notabile.
Paisprezece pagini din această carte sunt consacrate capitolului „Lansări și donații de carte”. Cuprins de un sentiment nostalgic, își reamintește de lansarea romanului „Dunărea revărsată” de Radu Tudoran, prima carte cu dedicație și autograf primită de la scriitor. Lansarea de cărți s-a întețit când a fost promovat în funcția de inspector la Comitetul de Cultură și Artă al județului Dolj, de asemenea, după sângerosul Decembrie din 1989, în calitate de întemeietor și director al Editurii „Didactica Nova”, în 1993. Au fost lansate cărți în județele Olteniei și în alte județe din țară. S-au făcut donații de cărți tipărite la Editura Didactica Nova, Editura JMJ, Editura Sitech, Imprimeria „Oltenia”, Editura Pintexim. Donațiile au fost îndreptate către instituții școlare, biblioteci, cămine culturale din Oltenia și din țară.
Un scurt istoric al bibliotecii personale este tratat sub semnul unui mottou celebru: „O cameră fără cărți e ca un trup fără suflet”(Cicero). O bibliotecă imensă pe măsura calității sale de profesor de limba și literatura română și un impresionant umanist. Predomină cărțile beletristice din literatura română și literatura universală, apoi cărțile de specialitate și științifice. După propria-i informație, cele mai multe cărți cu dedicații și autografe au fost achiziționate de la Târgul anual de carte Gaudeamus-Craiova.
Nu trebuie să trecem cu vederea că Dumitru Gherghina este unul dintre fericiții care au vizitat Bilbioteca din Alexandria, una din cele șapte minuni ale lumii, cu ocazia pelerinajului în Egipt, iar la începutul celui de-al treilea volum de memorialistică, efectuează un scurt istoric al Bibliotecii Naționale din România. Capitolul se sfârșește cu îndemnul adresat românului de toate vârstele: „Citește! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârșit de idei și de imagini.”(Eminescu)
După ce face o succintă prezentare a 10 romane reprezentative din literatura universală și a 10 din literatura română, aflat în amurgul vieții, în pragul absolutei veșnicii, dă curs pe larg unei autobiobibliografii, „povestea simplă a vieții” sale.
Prin „Epilog”, profesorul doctor Dumitru Gherghina, un „Don Juan al lecturii”, nu un Don Juan aventurier amoros, „un cititor de cursă lungă”, pune capăt fascinantei călătorii în lumea cărților și a cărturarilor, dar, înainte de aceasta, încă o dată subliniază preeminența cărții, fără a submina cea de-a doua revoluție, după Tipografia Gutenberg, stârnită de: informatizare, digitalizare, computerizare, internet.
Cartea rămâne regina, suverana, ea ne ajută spiritual și afectiv, să ne cultivăm limba, prin îmbogățirea vocabularului și prin însușirea unei scrieri corecte, cartea ne ajută caracterial și să fim mai frumoși. „Cărțile ne delectează până în măduva oaselor, ne grăiesc, ne dau sfaturi și sunt unite cu noi printr-o familiaritate vie și armonioasă”(Petrarca).
Tinerii de azi, bineînțeles, fără a generaliza, vor să-și procure plăcerea nu prin cititul cărților ceea ce presupune efort, dimpotrivă, prin consumul de droguri sau dau frâu liber instinctelor, preocupați de acte de teribilism: poartă blugi rupți, maieuri cu inscripții pe piept, la care băieții adaugă cercei în urechi, tatuaje, părul legat în cozi sau tuns în forma de creastă de cocoș, în fine, sunt amatori de plăceri imediate, apărute instantaneu, fără strădanii. Pentru ei ar fi benefice: cititul cărților, petrecerea în aer liber, contactul cu natura, sportul, nu dependența de tabletă sau de telefon. Sigur i-ar văduvi de cele mai sus-arătate.
Prin acest volum de memorialistică, în care elogiul cărții e predominant, devenind un laitmotiv, Dumitru Gherghina se alătură renumitului istoric și critic literar, dar și prozator cu talent, Alex Ștefănescu, nu de mult timp trecut în lumea de dincolo, la odihna cea mare, care, prin cartea sa „Mesaj către tineri. Redescoperiți literatura!”, apărută in trei ediții, ultima la Editura Curtea Veche Publishing, București, 2018, întreprinde „o ultimă încercare de a trezi interesul tinerilor pentru literatură. Sunt prea în vârstă ca să mai fac și alte încercări”. Ca o previziune a stingerii sale, Alex Ștefănescu continuă: „Paginile care umrează pot fi citite, așadar, ca un mesaj patetic, dar și ca un testament literar. Dacă nu se vor convinge instantaneu, poate vor avea ecou ulterior, când eu nu voi mai fi.”
În întreaga sa viață, profesorul doctor Dumitru Gherghina, o floare aleasă, o dalie a învățământului românesc, s-a orientat, s-a condus după cele două cugetări aparținătoare lui Nicolae Iorga: „Să înveți pentru tine, dar să știi pentru toți” și „Ai toată viața un școlar pe care nu trebuie sa-l pierzi din ochi: tu însuți.” Prin comportamentul său în viață, ne amintim de o cugetare a unui gânditor danez, Kierkegaard: „Viața poate fi înțeleasă numai privind în urmă, dar poate fi trăită numai privind înainte.”
Demn de admirat pentru moderație și măsură în viață, pentru permanenta poftă de viață, pentru spiritul său fără astâmpăr chiar dacă se apropie de vârsta de nouăzeci de ani, pentru o viață luminoasă, tumultos trăită, puternic pilduitoare pentru generațiile de învățăcei care își exprima recunoștința pentru Mentorul lor, prin diverse mijloace. Un dascăl de înaltă moralitate, de un admirabil umanism, o culme de viață trăită printre cărți și cărturari, un „Călător temerar în Galaxia Gutenberg”, dar și prin lume, lărgindu-și orizontul cultural.
Constantin E. Ungureanu
