Nu cu mult timp în urmă, literatura istorică a acestei ţări a fost îmbogăţită cu o voluminoasă carte de referinţă. Tema abordată a obligat autorul la o documentare exhaustivă. Această trudă (de ani de zile), adăugată acribiei care-l caracterizează pe colegul meu (chiar de bancă) de la Şcoala Pedagogică de Băieţi din Tg-Jiu, a făcut posibilă apariţia cărţii cu titlul de mai sus, coleg şi autor pe care l-am rugat să-mi răspundă la câteva întrebări. Deci…
M.C. În primul rând, Mitică, ce părere ai despre şcoala noastră, de învăţământul parcurs de noi aici (admonestat azi), de faptul că sute şi sute de dascăli (mulţi ajunşi pe culmile consacrării), au fost elevii profesorilor noştri (cu studii interbelice)?
M.D. Răspunsurile sunt: Excelentă, excelent, excelenţi!
M.C. Despre învăţământul de azi ce părere ai?
M.D. …să lăsăm pe altădată!
M.C. Cartea ta, care-ţi serveşte ca tribună de a te înscrie între împătimiţii de adevăr istoric, lansată la Timişoara şi Tg-Jiu, e unanim apreciată de cititori ca şi de istorici ca fiind un adevărat act de cultură istorică, de cult pentru Eroii Neamului. Spre cinstea ta, şi respectându-ţi obârşia, te-a interesat foarte mult ca aceasta să ajungă şi în mâinile urmaşilor eroilor din Câmpofenii natali, care au dat o foarte mare jertfă celui de-al doilea război mondial, catastrofă mondială care a îndoliat sute şi sute de mii de familii. Spune-mi, cum de ţi-a venit ideea acestei cărţi, care-a fost mobilul ei?
M.D. Existenţa mea de până acum, evenimenţial, a coincis cu ultimii ani interbelici, cu anii războiului şi al lacrimilor sale, trăind „pe viu” şi toate evenimentele postbelice (şi chiar… postdecembriste). Cum semiotic şi concludent, cred eu, arată şi coperta cărţii, toate acestea au fost determinate, în primul rând de… realmente odiosul Pact Ribbentrop-Molotov, respectiv, Hitler-Stalin. Pe întregul parcurs al războiului, eu şi generaţia noastră am trăit fiinţial aceste evenimente – direct şi prin ricoşeu -, consecinţele lor găsindu-se inclusiv în clipe de faţă (globalizare, UE, NATO, Basarabia etc.). Toate aceste fapte, întâmplări (la scara istoriei politice), procese s-au instalat în memoria mea ca o obsesie, iar la întrebarea, de ce, oare, a trebuit să se întâmple toate astea, m-am străduit în felul meu, să caut răspunsuri. Ele au venit, răscolindu-mi biografia şi „interogând” supravieţuitorii, investigând arhive, inclusiv secrete, consultând sute de cărţi şi documente de profil. Nu mi-au lipsit mărturiile lăsate atât de eroii, cât şi de veteranii, văduvele şi orfanii de război, jurnale de front şi corespondenţa de război ale acestora dovedindu-se, din acest punct de vedere, fascinante. Or, faptele, evenimentele, documentele în cauză s-au constituit, în această formă personală de participare la explicarea acestei istorii, într-un fel de „înscris”, excluzând orice ficţiune. Din acest motiv, „Cu moartea pre moarte călcând” este şi un MEMORIAL, şi memorialistică, şi monografie-sinteză. Oricum, din punct de vedere formal (compoziţional), cartea de faţă face parte din genul nonficţional, respectiv de „Sachliteratur” (literatură obiectuală) atât de mult practicată, cu succes, în Occident.
M.C. Cartea pare să cuprindă, în esenţa ei „narativ-documentară”, un „program”. Intenţia respectivă o văd rezultând şi din imaginea interioară a coperţii, ea înfăţişând Actul Unirii Basarabiei cu România-Mamă, votat de Sfatul Ţării la 21 martie 1918. Pe de altă parte, finalul ei aduce la zi, prin logica firească a istoriei, atât drama ideii de Românie-Mare , cât şi problematica basarabeană de acum.
M.D. Ai sesizat bine „programul”. El nu poate fi ocultat decât de inamicii adevărului istoric. Cel mai interesant mi s-a părut faptul că această carte a fost lansată şi la Târgu-Jiu, la Biblioteca „Christian Tell”, cu câteva zile după istoricul eveniment al unirii Basarabiei cu România, înainte de mişcările protestatare din republica Moldova din 7 aprilie a.c., ca un fel de confirmare a valorii cărţii mele cu tematică deosebit de actuală. Din acest motiv, salut din toată inima neclintita poziţie a României, vizavi de această problemă în curs de clarificare, răbdarea şi diplomaţia, după cum se vede, dau roade.
M.C. Ce impact a avut cartea ta în rândul cititorilor?
M.D. Mă bucur că a trezit interes atât în rândul cititorilor de rând, cât, mai ales, a trezit un interes foarte mare în rândul jurnaliştilor, al profesorilor, oamenilor politici şi, ceea ce m-a bucurat enorm, în rândul istoricilor şi chiar al unor academicieni. Probabil că la acest succes de cititori şi cercetători a contribuit şi faptul că prin profesia mea am avut acces la foarte multe documente ale arhivelor secrete pe care le-am pus la dispoziţia cititorilor, fiind declasificate şi, deci inedite, motiv pentru care mi se cer alte şi alte cărţi.
M.C. Câmpofenii tăi cum au primit cartea?
M.D. Cu foarte mare interes, satul meu cultivând un deosebit respect trecutului ţării şi eroilor ei.
M.C. Înainte de a-ţi mulţumi pen-tru răspunsurile date, ce ai mai putea să-mi spui?
M.D. Doar un fel de memento:
Cine nu are Eroi
Nu are izvoare, nici zei
Vatră de cult e Strămoşescul Sălaş
O candelă a iubirii, inima plină de graţie,
Un anotimp cu garoafe, orice bucurie,
Numita MUMĂ şi TATĂ, şi-mpreună O PATRIE.
Interviu realizat de prof. Marin Colţan
