Am participat, cu simţ patriotic şi crez unionist, la expoziţia de pictură „Cu dragoste de peste Prut”. Am avut şi am prieteni dragi în Republica Moldova: Leo Butnaru, Ion Anton, Arcadie Suceaveanu, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Leonida Lari, Mihai Cimpoi ş.a. Cu prilejul vernisajului de joi, 4 iulie 2024, orele 17, de la Sala Florin Isuf a CJCPCT Gorj, însoţit de colegul meu de la “Gorjeanul”, ziaristul foto-reporter Mugurel Petrescu – am luat cuvântul în faţa unui auditoriu „aclimatizat” cu specificitatea artelor plastice şi a unor artişti şi creatori a căror identitate s-a văzut reflectată în picturile şi „instalaţiile” puse la dispoziţie de Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice Chişinău, din partea căreia au venit Svetlana Plaţinda şi Vladimir Lozovanu cu o „trupă” de pictori extrem de talentaţi: Ion Jabinschi, Igor Caprian, Ilona Lencauţan, Ştefan Bîlbă, Lucia Bîlbă, Gheorghe Postovanu, Iurie Lupu, Ala Lupu-Leancă, Alexandru Lupu, Oxana Lozovanu, Andrei Lozovanu, Dumitru Cărbuni, Anatol Tomoianu, Natalia Ylykhin, Igor Nicuriuc, Ion Maftei.
Căutând în fabuloasa mea bibliotecă, am consultat albumul Festivalului Internaţional al Artelor Vizuale GorjFest 2023, aflat la ediţia a XXXV-a şi m-am dumirit: Vladimir Lozovanu reprezentase Moldova cu o expoziţie personală pe 7 octombrie 2023, orele 11, tot la sala „Florin Isuf” a CJCPCT Gorj. Îi admirasem atunci un tablou de „…mai” cu nişte cireşe de un roşu violent într-un coş şi-ntr-o găleată, amplasate într-un verde viu-imperial. M-a-ncântat şi cu o „Aureolă” de o splendoare ludică a pensulelor de culoare (gen Van Gogh şi Gauguin). În acelaşi carnet plastic am remarcat o „Tapiserie” a Svetlanei Plaţinda, lângă o fotografie expresionistă a lui Dan Adrian Popescu intitulată inspirat „Pe uliţa satului”.
Despre „arte şi idei” William Fleming afirmă că stilurile artistice actuale, valorile estetice, împletesc strâns trecutul şi prezentul. Artiştii contemporani vădesc o considerabilă rezistenţă la cantonarea într-o singură artă, iar domeniul fiecărei arte a fost lărgit, pentru a permite cuprinderea mai multor procese şi materiale în cadrul unei opere. Noile exprimări artistice reflectă «sindromul pluriartistic». Fragmentarea explozivă din domeniul artelor, începută cu cubismul, a adus în continuare extragerea unui singur aspect al activităţii vizual-muzical-verbale şi concentrarea pe un singur element. Ba unele pânze contemporane etalează pur şi simplu culori puse pe suprafeţe plane, texturi, tablouri monocrome şi o hermeneutică subînţeleasă ca existenţialitate a imaginarului: activ, dinamic, în de neoprit mişcare, deveninţă, manifestare fenomenologică şi ontologică.
Viaţa formelor şi elogiul mâinii sunt într-o necesară complementaritate într-o triadă, terţinclusivă materie-formă-tehnică a compoziţiei. Tehnica îşi are gramatica proprie, e o poezie a acţiunii, mijloc de manifestare a metamorfozelor – ne lămureşte Henri Focillon, în maniera-i teoretică; teoria însoţeşte tehnica pretutindeni şi ambele trimit la viziune, istoricitate, interferenţă şi la solidaritatea organică dintre ele.
Dar să mă-ntorc, nebuimăcit, la „basarabenii” mei cărora le dedic această „cronică plastică”, pe care, când am rostit-o în plen, am prefaţat-o cu gestul de a transmite salutul meu de scriitor profesionist, doctor în filologie şi profesor universitar chiar la Facultatea de arte plastice a Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu-Jiu (salutul de scriitor l-am prezentat din partea Uniunii Scriitorilor din România/ Filiala Alba-Hunedoara – n.m.,IPB.).
Pe simeză, 18 lucrări captivante, şi cu titluri-metaforă Ilona Lencautan: După furtună; Ştefan Bîlbă: Eternul; Lucia Bîlbă: Explozie; Gheorghe Postovanu: Plai natal; Iurie Lupu: Poveşti adevărate; Ala Lupu-Leancă: Rapsodia primăverii; Alexandru Lupu: Amintiri din copilărie; Vladimir Lozovanu: Bujori la geam; Oxana Lozovanu: Lumi cereşti; Andrei Lozovanu: Studiu; Dumitru Cărbuni: Paleta Nebuniei; Anatol Tomoianu: Căderea lui Ikar; Natalia Yliukhyn: Dimineaţa-n culori; Igor Nicuria: Doamna de la Cucuteni; Ion Maftei: Cu drag de peste Prut.
Admirându-le, mi-am dat seama că toţi au introdus la rândul lor, ca şi Lorrain, Poussin, Constable, Cézanne, privirea în peisaj, dar luând seama şi de ei înşişi. Cu toţi au învăţat să respecte principiul necesităţii interioare (altfel spus principiul contactului funcţional cu sufletul omenesc). Că fiecare compoziţie trebuie să aibă propriul sunet subordonat unui ansamblu pictural organic (căci forma organică e un element al limbajului divin – n.m.,IPB.), în care culorile optează pentru un tablou singular, pe culmile ameţitoare ale sublimului. Deopotrivă, absolut toţi au spirit creator care-şi etalează cu tărie esteticoartistică personalitatea individualizatoare stilistică, poetică, tehnică etc.
Frumuseţea culorilor (fie ele hieroglife, simboluri, semne) constă fie în esenţa geometrică a aranjamentului scenic, fie în corporalitatea fantastică, fie în abstracţia pură în dialog dialectic cu realismul pur. Ea se predă – construcţie ascunsă – doar în măsura în care artistul plastic o intuieşte şi o scoate în relief.
Ion Popescu-Brădiceni
Fotoreporter: Mugurel Petrescu
