Cronica de teatru – Hazlia poveste a Neguţătorului din Veneţia pe scena T.D. „E.G.” la Târgu-Jiu

1377

Un «Shakespeare» montat, iată, şi la Târgu-Jiu de Cristian Ioan, e un „Shakespeare”. Am folosit două tipuri de ghilimele pentru a delimita diacronia de sincronie, modelul de interpretarea lui.
„Neguţătorul din Veneţia” e o comedio-dramă cu un acces asigurat la public, iar în traducerea „hazliei poveşti” Horia Gârbea a dovedit că adevăratul scriitor poate fi şi un traducător de excepţie.
Am vizionat spectacolul cu nedisimulată plăcere şi m-am bucurat că tânăra Andreea Chiriţescu a debutat strălucit în rolul Portiei, moştenitoarea bogată a lui Belmont, iubită de Bassanio, pe care o curtează alţi doi admiratori: cei doi prinţi ai Marocului respectiv Aragonului (concretizaţi scenic de Pompiliu Ciochia şi Sorin Giurcă).
Sigur că, dincolo de conţinutul piesei caracteristic lui Shakespeare, adică alegorico-satiric, asupra căruia nu-i cazul a zăbovi, pentru cronicarul dramatic de serviciu relevant e jocul propriu-zis al trupei de actori de la T.D. „E.G.”.
Aş sublinia dezinvoltura pe scenă a celor patru tineri aflaţi la primii paşi: Adrian Şerban (în Bassanio), Radu Tudosie (în Lorenzo), Amelia Toaxen (în Jessica), Andreea Chiriţescu (în Portia). Fără trac, dar cu inevitabile emoţii de fond, ei au parcurs textul lui William Shakespeare, atenţi la detalii, la ambiguităţi, la nuanţele infinitezimale, căci, de printre versurile piesei, surprizele se ţin lanţ, ca de pildă aspectele ludice ori cele simbolice sau chiar – de ce nu? – cele politico-sociale şi cele filosofico-religioase.
Aduse în plan contemporaneizant, replicile protagoniştilor reimaginaţi în termenii cei mai simpli cu putinţă sunt efigiale. În definitiv râsulplânsul lui Nichita Stănescu e o sinteză de stări contrare care se reduc şi în piesa de faţă – montată cu aplombu-i specific de Cristian Ioan – într-o unitate aproape performantă.
Încerc totuşi nostalgia unui decor mai de epocă şi a unor costume „de carnaval”, deşi Ilona Lorincz a propus rezolvarea relaţiei dintre general şi particular printr-un umor aproape metaforic şi cu o necesară notă de nelinişte metafizică.
Înţeleg totuşi imperativele post- şi trans- modernismului – criterii simultan axiologice şi ontofenomenologice – care au stat la baza acestei variante îndrăzneţe, deloc moderate (căci în definitiv excesul defineşte stilul şi transgresiunea arta dramatică – n.m.) şi – slavă Domnului! – de un firesc oarecum festiv, dar şi oarecum sarcastic. Sărbătoarea şi sacrificiul pot fi uneori într-o intempestivă sinonimie. Oricum spectatorul târgujian s-a vădit a fi unul iniţiat în opera „marelui Will” de unde şi văditul lui orizont de aşteptare satisfăcut cu asupra-de-măsură. Orgolios ca orice gorjean, mizez pe localismul creator, întrucât cu actori-poeţi precum George Drăghescu ori cu spectatori-poeţi precum Gheorghe Grigurcu nimic nu-i încă pierdut… în pofida unei guvernări ostile nouă.

Impresii „la cald” consemnate de George Drăghescu
„Spectacolul din seara asta, pentru mine, a început puţin mai devreme; a început cu o stare specială pe care am încercat-o când am văzut în holul teatrului cum reacţionează publicul, emoţia cu care e pregătit să intre în sala de spectacol. M-a emoţionat de-a dreptul, pentru că mi-a amintit de importanţa vechilor premiere de altădată, ceea ce azi nu se mai păstrează. Publicul se simţea important, era frumos îmbrăcat, avea şi un aer grav că participă la un eveniment, adică a ieşit din cotidian, era pregătit pentru ceva frumos, ceva măreţ.
Cum a început spectacolul m-am întrebat: oare ce se va întâmpla? Cum va evolua? Ce a imaginat regizorul? Cum vor fi actorii?
Pentru că nu cunoşteam trupa din Târgu-Jiu, îl ştiam pe domnul Marian Negrescu foarte bine, de la Craiova. Chiar am fost cu dânsul şi cu domnul Boroghină pe vremuri, în turnee la Singapore, în Portugalia şi în alte ţări. A început spectacolul şi de la bun început m-a cucerit. Fără să ştiu de unde va bate şi unde va ajunge. A exploatat foarte bine atmosfera din Veneţia. O Veneţie cu jocuri de umbrele, ploaia aceea continuă, jocul cu scaunele… Deci, a fost de la bun început un spectacol modern, un spectacol uşor ironic la început, care după aceea a intrat în problematica lui gravă. Spectacolul este cu totul special, care sună foarte bine ca atmosferă, ca viziune cu traducerea piesei. Foarte bine simţită, foarte modern redată de Horia Gârbea. Şi dincolo de poveste şi de anecdotica spectacolului, starea actorilor, concepţia regizorală, au ridicat povestea, au generalizat-o şi au creat un subtext.
Deci, în final, am părăsit sala cu sentimentul că trebuie să revii şi să-l mai vezi, trebuie să meditezi asupra lui, ceea ce este un lucru foarte, foarte bun.” – Ion Cocora
„Montarea unei piese de Shakespeare este o încercare dificilă pentru regizor, pentru actori şi, de ce nu, şi pentru spectatori, în ceea ce priveşte, ca un traducător al lui Shakespeare şi al textului „Neguţătorul din debutantii negutatorul din venetia-3Veneţia”, am găsit spectacolul de la Teatrul „Elvira Godeanu” drept extrem de reuşit, inovator, cu o trupă tânără, dintre care am remarcat patru debutanţi cu care am avut bucuria să discut şi după spectacol.
Acest spectacol este în mod cert o reuşită datorită în primul rând regizorului cu mare experienţă şi talent, Cristian Ioan, unui director de teatru, care a interpretat extraordinar rolul lui Shylock, rolul titular, şi mai ales, lângă ei, coagularea acestei echipe tinere, diverse, cu un joc însufleţit, într-un decor extraordinar de reuşit, de semnificativ şi în acelaşi timp minimalist, aş putea spune, dar plin de surprize.
Finalul spectacolului m-a surprins. Este o viziune proaspătă asupra acestui străvechi text de Shakespeare. Publicul din seara aceasta s-a manifestat extrem de favorabil. Urez teatrului să aibă parte de multe turnee, să poată să prezinte acest spectacol în cât mai multe teatre, în festivaluri interne şi internaţionale, pentru că este, într-adevăr o realizare de excepţie, care merită cunoscută.” – Horia Gârbea
„Marian Negrescu a jucat magnific în rolul evreului (Shylock)”. – Gheorghe Grigurcu
Ion Cepoi, secretar literar
AMELIA, ANDREEA, ADRIAN ŞI RADU
5 martie 2016. Teatrul „Elvira Godeanu”. Premieră: Neguţătorul din Veneţia. Debutează pe scena din Tg-Jiu: Amelia Toaxen, Andreea Chiriţescu, Adrian Şerban, Radu Tudosie.
Cei patru au multe în comun: sunt tineri, gorjeni cu toţii, au studii superioare de specialitate (Andreea, facultatea la Sibiu, masterat la UNATC Bucureşti, clasa Gelu Colceag); Amelia şi Radu, licenţă şi masterat la Tg-Mureş; Adrian, licenţă UNATC Bucureşti, clasa Doru Ana şi Valeria Sitaru); Amelia şi Radu au avut roluri pe măsură la Teatrul „I.D. Sârbu” din Petroşani, Adrian a colaborat cu Teatrul de Comedie din Bucureşti, iar Andreea cu PRO TV. Şi, foarte important, ca liceeni, Amelia, Adrian şi Radu au fost membri ai trupelor participante la Festivalul de Teatru „C-tin Stanciovici-Brănişteanu” iniţiat şi organizat de instituţia de spectacole târgujiană.
Patru tineri care-şi caută drumul pe scândura scenei din Tg-Jiu. Patru visuri, patru speranţe, patru provocări, patru propuneri; şi cum de 23 de ani a devenit obişnuinţă la teatrul acesta, patru şanse de a juca partituri de primă mână chiar de la debut.
Ca să-i cunosc/să-i cunoaştem şi dincolo de scenă, i-am rugat să răspundă unor întrebări. Iată-le, alături de răspunsurile lor:
1. Ce ştiai despre Teatrul „Elvira Godeanu” înainte de a deveni actriţă/ actor la Tg-Jiu?
* Andreea: Aici, la teatrul acesta, am un portofoliu întreg de amintiri şi momente incredibile, trăite chiar de la inaugurarea sediului actual. Mereu am urmărit evoluţia teatrului „meu” şi am empatizat cu el în fiecare clipă.
* Radu: Am început să vin la spectacolele Teatrului „Elvira Godeanu” de la vârsta de 13 ani, iar la patru ediţii succesive ale Festivalului „Stanciovici-Brănişteanu” am participat cu trupa de la „Gh. Magheru” sub îndrumarea actriţelor Simona Urs şi Adriana Gugu-Negrescu. Am avut chiar o colaborare, jucând alături de trupa teatrului în spectacolul „Richard al II-lea”. A fost o experienţă memorabilă pentru un puşti ce abia făcea cunoştinţă cu lumea artei.
* Adrian: Prima întâlnire a fost în liceu, atunci când am făcut parte din trupa îndrumată de actorul Ion Alexandrescu. Acel prim pas a contat enorm pentru ceea ce a devenit apoi carieră pentru mine.
* Amelia: Întotdeauna m-am întrebat cum e să joci acasă şi să faci o rutină din asta. Nu am optat neapărat, mi s-a îndeplinit o dorinţă.
2. Ce modele din teatrul românesc aveţi?
* Radu: Amza Pellea, Marcel Iureş.
* Adrian: Ştefan Iordache.
* Andreea: Olga Tudorache, Coca Blos.
* Amelia: Colegi mai mari sau nu de la Tg-Mureş, Petroşani, Tg-Jiu, Satu Mare, Oradea.
3. Crezi că angajarea la teatrul din Tg-Jiu este un pas important în cariera ta artistică?
* Adrian: Venirea aici este un pas definitoriu pentru cariera mea artistică. Mai întâi pentru că aici am călcat pentru prima dată pe o scenă. Apoi pentru că am o serie de colegi talentaţi, pe care îi consider prieteni şi de la care sunt sigur că am multe de învăţat. Toată lumea e alături de mine, iar mediul de lucru e excelent. Aici sunt acasă. Şi unde e mai bine decât acasă?
* Amelia: Când actorul are de muncă, trebuie să profite de şansa primită. Este atât de frumos să te plimbi printre lumi şi personaje diverse… Şi să faci asta cu toată credinţa şi puterile tale… Doar aşa pot să-mi clasific/ justific angajarea şi paşii/ pasul în cariera artistică.
* Radu: Orice actor tânăr doreşte cu ardoare să se afirme. Şi cum poţi tinde către aşa ceva dacă nu joci cât mai mult şi nu te văd cât mai mulţi oameni. Aşa că DA, venirea mea la Teatrul „Elvira Godeanu” este un pas foarte important, mai ales că am parte de o echipă minunată şi de proiecte teatrale ambiţioase.
* Andreea: Venirea mea la Teatrul din Tg-Jiu îmi umple sufletul de speranţă şi nelinişte în acelaşi timp. Aici e templul închinat marii doamne a teatrului românesc: Elvira Godeanu. Ajungând aici, visul meu secret s-a împlinit: debutez pe scena teatrului în care am îndrăznit să cred că pot juca într-o zi. Mă simt onorată să pot zice: Sunt aici!
Cel mai important pas în evoluţia mea începe să-şi croiască aripi pe scândura teatrului viselor mele.
*
Amelia, Andreea, Adrian, Radu.
Până astăzi au fost patru nume cunoscute îndeaproape doar de familie, prieteni, colegi de studii sau de muncă, vecini. Care ştiau pasiunea lor pentru teatru, îi sprijineau în alegerea făcută şi credeau în destinul lor.
De mâine însă lucrurile se pot schimba pentru că vor interveni spectatorii care-i vor pune pe piedestalul simpatiei sau indiferenţei, adică pe treptele acelea nu întotdeauna drepte ce conferă notorietate publică ori anonimat.
Dar dacă vor înţelege că scena înseamnă şansa intrării într-o lume fără pereche în care eşti rege şi cerşetor, june prim şi moşneag, avar şi risipitor, primadonă şi bătrână doamnă, peste nu mult timp vor ajunge să fie confundaţi cu personajele cărora le-au dat viaţă.
Atunci nu vor mai fi Andreea, Amelia, Adrian şi Radu, ci Ofelia, Porţia sau Arkadina sau Zoe, sau Nae Caţ, Lear, Don Juan ori Gelu Ruscanu.
Altfel spus, din actori vor deveni artişti.
Să-i ajutăm să-şi urmeze visul, urându-le DRUM BUN!
În vara trecută, directorul Teatrului Dramatic “Elvira Godeanu” din Tg- Jiu, dl. Marian Negrescu, m-a invitat să fac parte din comisia care în urma unui concurs foarte riguros trebuia să selecţioneze patru tineri actori pentru completarea schemei instituţiei. Aici la Tg-Jiu există o cutumă care funcţionează de la înfiinţarea teatrului fiecărui tânăr actor care vine în trupă i se dă să joace un rol important la prima sa apariţie pe scenă. Tocmai din această obligaţie am ales şi piesa care urma să fie pusa în scenă – e vorba despre “Neguţătorul din Veneţia” de W. Shakespeare, text în care sunt patru roluri importante de tineri – astfel evenimentele se împletesc fericit cu un autor şi o piesă de excepţie. La concurs s-au prezentat mai mulţi candidaţi, dar în cele din urma i-am ales pe aceştia pe care-i veţi vedea astă seară evoluând pe scenă.
Andreea Chiriţescu. Din prima clipă m-a impresionat siguranţa cu care se mişcă printre decoruri, natural, parcă s-a născut în mediul ăsta. Este genul de actriţă pentru care poţi pune în scenă piese începând cu morocănosul înţelept Eschil până la vodeviluile nebune ale lui Labiche cel plin de umor-fiindcă va fi în elementul ei în oricare. Rară această capacitate de a stăpâni încă de la debut potrivirea vorbei cu mişcarea fără a pierde sclipirea ironică din ochi! Cred că orice regizor şi-ar dori în distribuţie acest gen de actor, cu care teoretic poţi face faţă oricărei provocări. Sunt convins că dacă îşi va urma neabătută calea, va fi un nume important în teatrul românesc.
Amelia Toaxen. E un personaj ea însăşi, aducând o lume fabuloasă în jurul ei pe scândura scenei, fragilă, dar numai în aparenţă – s-a dovedit de-a lungul repetiţiilor că e mai dură chiar decât băieţii atunci când e nevoie. Mult şarm, umor cât încape şi un surâs dezarmant-pe lângă talentul cu care-au binecuvântat o ursitoarele ! M-a surprins extrem de plăcut capacitatea ei de a descoperi nuanţele cele mai neaşteptate în posibilele sensuri ale vreunei replici! Cred că o aşteaptă o grămadă de roluri importante în viaţa ei artistică şi sunt convins că e un mare câştig pentru teatrul din Tg-Jiu.
Radu Tudosie. Ascultându-l pe Radu începi să regreţi că teatrul la microfon nu mai are aceeaşi importanţă ca acum 50 de ani…! Posesorul unei voci calde, profunde, ar fi fost distribuit în majoritatea pieselor radiofonice şi sunt sigur că la Radio România l-ar fi folosit şi pentru a anunţa ora exactă! Culmea, una dintre calităţile cele mai importante ale lui este tăcerea, felul în care îşi priveşte partenerul – calitate despre care marele actor Octavian Cotescu spunea că este mai rară decât aurul. Căldura vocii se pare că l-a marcat şi în modul său special de a relaţiona cu colegii, transformată fiind în căldura umană. Adrian Şerban. Imaginaţi-vă că pe adresa dumneavoastră soseşte un pachet din… America, să zicem. Îl desfaceţi febril şi înăuntru găsiţi tot felul de lucruri şi obiecte extrem de interesante, dar neaşteptate, neobişnuite pentru un european. Cam astfel a decurs şi întâlnirea mea cu Adi, pe scenă s-a răsturnat un morman de calităţi şi disponibilităţi pe care a trebuit să le reordonez în slujba ideii spectacolului. Norocul nostru comun a fost deplina sa disponibilitate şi generozitate – ajungând astfel ca personajul său să fie pe aceeaşi lungime de undă cu celelalte. Sunt convins că la grămada de talente pe care le are se va adăuga în timp şi rigoarea, aducându-i astfel cheia cu care va deschide lada fermecată a profesiei de actor.
Patru tineri… patru destine artistice, patru noi actori ai Teatrului Dramatic “Elvira Godeanu”! M-am simţit onorat să colaborez cu ei la prima lor apariţie pe această scenă şi le doresc din tot sufletul ca viitorul să le fie prielnic! Mult succes în carieră şi în viaţă! Tot un debut pe scena teatrului din Tg-Jiu este şi doamna Ilona Lorincz, cea care a imaginat costumele spectacolului nostru. Talentul şi răbdarea sa au făcut să pătrundem mai uşor în lumea aceasta fabuloasă şi surprinzătoare a universalului Shakespeare, contemporanul nostru!
Stagiunea cu numărul 23…
23… este o cifră specială, este ziua în care s-a născut W. Shakespeare.
Aşa că, această piesă, „NEGUŢĂTORUL DIN VENEŢIA”, deschide, fericit stagiunea cu numărul 23. Doresc să remarc, în primul rând, că această stagiune este una specială. Este specială pentru că trupa teatrului se înnoieşte. Cei patru tineri: Chiriţescu Andreea, Toaxen Amelia, Şerban Adrian şi Tudosie Radu debutează pe scena Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu”.
Credincioşi promisiunii, ca, atunci când un tânăr actor debutează în teatrul nostru, el să primească un rol important, l-am rugat pe domnul regizor Cristian Ioan să facă acest lucru. Aşa s-a ajuns la această piesă. Ne bucurăm pentru aceşti tineri minunaţi şi suntem îndreptăţiţi să credem că şi Dumneavoastră, Publicul, vă veţi bucura pentru ei şi, aşa cum aţi făcut mereu, o să-i îndrăgiţi şi o să-i susţineţi prin prezenţă la spectacolele ce vor urma.
Alături de ei, doresc să salut cu mare drag prima colaborare cu scenografa Ilona Lorincz, un artist minunat căreia îi prevăd şi îi doresc o carieră mare în Teatru. De asemenea, la a doua colaborare cu teatrul nostru este Ana Nicolae pe care aţi avut prilejul să o descoperiţi în spectacolul „13 Tablouri cu oameni”.
Nu în ultimul rând, doresc să-i mulţumesc din suflet regizorului acestui spectacol, Domnului Cristian Ioan, un regizor şi un director de teatru cu adevărat important. Am remarcat mereu dragostea lui pentru Teatru şi pentru teatrul nostru, deopotrivă. Mulţumim, Cristian! În fine, mulţumesc Domnului Horia Gârbea pentru traducerea acestei piese. Este o traducere proaspătă, frumoasă, incitantă. Toţi actorii s-au îndrăgostit de ea. Un suflu nou, interesant şi în concordanţă cu spiritul shakespearian. Mulţumesc, Horia!
Acestea fiind zise, vă doresc, dragii noştri privitori, o stagiune de care să vă bucuraţi ca de un nou… început!
Vizionare plăcută!
Au consemnat George Drăghescu şi Ion Popescu-Brădiceni

1 COMENTARIU

  1. Desi interesanta cronica acestui spectacol,în realitate, celebra si controversata opera a lui Shakespeare a fost cumplit ciopartita, calcata în picioare si batjocorita de regizorul acestei piese astfel încât te invada plânsul, iar nu râsul, când vedeai cum pretendenții Porției apar cu bărcuțe la brau,cum servitoarea Porției o poartă pe umeri pe această și cum fiecare scenă implicând personajele feminine este de fapt un dezmăț cu implicații sexuale aberante,care nu au nici o legătură cu mesajul operei, cum finalul este desconsiderat în totalitate și cum trei personaje dezgolite ies din scenă dintr-o cadă improvizată. Nu am înțeles în nici un moment ce legătură are scenă horror în acest spectacol, cea cu fiică evreului și iubitul cu cap de taur care o urmărește dintr-un joc de umbre..o altă mare aberație gratuită menită să alunge spectatorii de la o viitoare reprezentație.Jocul actoricesc apreciat a fost cel al evreului(Negrescu) și cel al servitoarei Portiei(Ana Nicolae), această din urma depasind cu mult interpretarea actriței principale. Sunt dezamăgit de vulgaritatea cu care regizorul înțelege să pună în scenă piesele acestui teatru și îmi doresc ca măcar pe viitor să se renunțe la reprezentatiile de prost gust și vulgaritate… Cred cu tărie ca dacă regizorul si-ar schimba înclinația spre vulgaritate,Teatrul E.G ar evolua spre mai mult succes și mai mulți spectatori.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here