Se împlinesc anul acesta 154 de ani de la Unirea Principatelor,unire care s-a înfăptuit datorită luptătorilor curajoşi precum Mihail Kogălniceanu, I.C.Bratianu, C.A.Rosetti, Vasile Alecsandri, cei trei fraţi Golescu (Ştefan, Nicolae şi Alexandru) şi nu în ultimul rând Domnitorul Unirii Alexandru Ioan Cuza.
Nu voi face un istoric al evenimentelor europene şi româneşti din 1859, al importantei zilei de 24 ianuarie, când prin alegerea aceluiaşi Domn în Muntenia şi Moldova au desăvârşit Unirea.
Dacă populaţia din Ţara Românească, cât şi cea din Moldova nu ar fi fost înflăcărată de idealul Unirii. Dacă presa încă firavă de atunci: „Steaua Dunării”,”Zimbrul şi vulturul”, ”Constituţionalul” şi „Naţionalul” nu ar fi înflăcărat pe români şi dacă, Cuză cât şi ceilalţi unionişti nu ar fi avut curaj pentru actele ce le-a îndeplinit, fără a cere voie Europei şi Turciei să „respire” (precum fac astăzi „unii” nu s-ar fi înfăptuit Unirea.
Fără a cere voie Cuza a unificat oştirea, administraţia cât şi parlamentul proclamând pe 24 ianuarie 1862: NOUL STAT NAŢIONAL, DE CĂTRE UNICUL DOMN, CUZA! Sărbătorind 154 de ani de la unire, de când s-a pus temelia statului român, să ne gândim la toţi luptătorii pentru gândire printre care şi „Marele Creangă”, „prinţul amintirilor din copilărie şi al basmelor”, a cărui poveste: „Moş Ion Roată şi Unirea” era „jucată de toţi şcolarii din România, cu ocazia lui 24 ianuarie.
Iar directorii de şcoli vorbeau copiilor despre Unire, nu ca astăzi când istoria românilor este ca şi dispărută din programă.
Conducătorii României de azi să ia ca exemplu făuritorii Unirii, să îndepărteze cu curaj: „tărâţele anti-naţionale, din aparatul de stat”.
Atenţie USL-ule! Nu poţi guverna „şchiop” fără a avea toate puterile sub control! Luaţi exemplul unioniştilor, care n-au pupat papucul Sultanilor nici din Istambul, nici din Parisul acelor vremuri.
Şi luptaţi cu curaj împotriva parlamentarilor „second-hand”, care se laudă cu tupeul cunoscut că sunt „aleşii” şi vor candidat la preşedinţie.
Din nou atenţionez USL-ul să fie unit să nu admită „pene” în sânul său şi să-şi îndeplinească obligaţiile asumate faţă de alegători (pentru care însă are nevoie de toate pârghiile societăţii). Asistăm indignaţi la jocul politic, anti-românesc care se desfăşoară în CSM . (Mă bucur însă că magistraţii au luat o poziţie normală de apărare a justiţiei împotriva penetrării acesteia de către slugile prezidenţiale.)
Gh.Rădulescu
