Umorul scriitoarei Ileana Spineanu Morega din noua-i apariţie editorială „Caracatiţa prostiei omeneşti” descinde evident din mantaua lui Ion Creangă. În Gorj mai sunt ca ea şi alţi autori cu haz şi cu acea inteligenţă ţărănească, adică populară: Ion Bureţea, Vasile Ponea, Ion Căpruciu, Marian Dobreanu.
Aproape dedublându-se, de data aceasta poeta de haikuuri – şi de poeme à la Romulus Iulian Olariu – ni se recomandă ca producătoare de texte cu tâlc, naraţiuni scurte bazate, după cum stau lucrurile, pe niscaiva întâmplări reale. Un model îndepărtat în eon îi este desigur şi Anton Pann.
Redescoperind un asemenea filon, Ileana Spineanu Morega îşi dezvăluie, cu aplomb, oralitatea spumoasă, frumuseţea unei limbi neaoşe, de colţ de sat vechi, păstrător de legi şi datini din «illo tempore».
Câte un personaj e autentic avatar al lui Păcală ori Tândală, fie el masculin ori feminin. Micropovestirile sunt mostre de dulce verbalitate pe care neamul românesc o struneşte de mii de ani, astfel că lecturându-i „cărticica” am retrăit aceea arta de a cultiva înţelesuri conservate intacte într-o „capsulă a timpului primordial”. „Rezolvările” omului simplu scontează pe-o logică imediată, ca-n filozofia lui Leibniz şi Ţuţea.
Copilărind, vieţuind ani la rând, în vatra Brădicenilor, am cules asemenea snoave asemenea altor cercetători al strălucitului folclor românesc.
Snoava, explică Constantin Eretescu, este denumită în popor şi bazaconie, bazm, jitie, palavră, polojănie, poveste, şotie, taclală. Ea este, ca subspecie de proză, o naraţiune scurtă cu un singur episod, care satirizează defectele şi comportamentele oamenilor. Tematica snoavelor reflectă o realitate rurală ce-şi reconfirmă perenitatea milenară şi acoperă practic toate aspectele existenţei. Şi snoavele Ilenei Spineanu Morega se menţin în această imemorială matcă, iată, infinit de fecundă.
Printre modalităţile specifice de realizare a Comicului, un loc însemnat îl ocupă şi în cartea scrisă de Ileana Spineanu Morega textele cu tematica socială şi eventual economică, lipsind politicul: simularea prostiei, a inabilităţii de a stabili conexiuni evidente. Aparenta prostie a personajelor se confruntă cu o comunitate care observă, raţionează şi sancţionează. Dialogul, replica scurtă şi surprinzătoare constituie un procedeu frecvent de generare a comicului.
Cocheta culegere de neosnoave, cu sorginte mai degrabă în orient decât în occident, a observatoarei de „disfuncţii” Ileana Spineanu Morega cuprinde 18 texte. Are un motto scos din Albert Einstein: „Două lucruri sunt infinite: Universul şi Prostia Umană. Şi încă nu sunt sigur în privinţa Universului”.
Revificând un anumit „trăirism”, prozatoarea minimalistă redă pur şi simplu episoade văzute şi auzite de ea de-a lungul vieţii.
Dan-Adrian Popescu
