Apariția limbajului înseamnă un moment decisiv pentru copiii din grădiniță

504

Copilul preșcolar, am putea spune că “se naște” în limbajul care îi apare
În opinia mea, apariția limbajului înseamnă un moment decisiv pentru copiii din grădiniță, el constituind un aspect pe care l-am constatat în procesul dobândirii de către aceștia a unui statut propriu-zis de personalitate în formare. De altfel, procesul instructiv – educativ este descris de către specialişti ca fiind o activitate complexă ce implică resurse umane şi materiale deosebite, metodologia ocupând poziţia centrală. Să mai amintesc faptul că pentru psihologul elvețian de limbă franceză, Jean Piaget, rezultatul cel mai concludent al apariției limbajului la copilul preșcolar îl reprezintă realizarea unui schimb interindividual, ca formă de început a unei comunicări diferențiate. Atâta vreme cât un copil nu posedă o anumită formă de limbaj bine conturat, raporturile interindividuale și de comunicare se reduc la preluarea și imitarea unor gesturi sau la manifestări afective nediferențiate. Copilul nu-și poate crea singur limbajul, ci, îl deprinde din cea mai fragedă vârstă. Copilul preșcolar, am putea spune că “se naște” în limbajul care îi apare ca o a doua condiție a existenței sale identitare sau ca o a doua “atmosferă” în care el respiră, deoarece introducerea în limbaj este anterioară conștientizării raporturilor lingvistice propriu-zise dintre oameni și se dovedește conturată înaintea propriei vorbiri.

Conținutul jocurilor didactice pentru formarea și exersarea unei pronunții corecte
La Grădinița Barza, unde îmi desfășor activitatea cu o grupă de 32 de copii, am în vedere varietatea mare a jocurilor didactice pe care le-am proiectat în grădiniță pentru dezvoltarea limbajului, sub toate aspectele (fonetic, lexical, gramatical), prin măsuri care impun găsirea unor criterii de clasificare a acestora, dintre care, aș putea spune, cel mai important criteriu, în acest sens, îl constituie conținutul jocurilor didactice pentru formarea și exersarea unei pronunții corecte, al jocurilor didactice pentru îmbogățirea vocabularului activ și pasiv al copiilor, precum și jocurile didactice prin care se exersează structurile gramaticale. Astfel de jocuri au ca scop o pronunție corectă a sunetelor limbii materne și în special a consoanelor, dar ele pot fi utilizate și sub forma unor exerciții, eficiența lor depinzând și de modul în care educatoarea știe să le selecționeze în raport cu situațiile concrete existente la grupa de copii și chiar de modul cum le pregătește pentru evidențierea materialului distributiv folosit. În acest sens, consider că educatoarea trebuie să fie atentă la modul cum trebuie să distribuie exercițiul, să aleagă clipa când, în cadrul unui exercițiu, în spusele copiilor se ivește ceva spontan și pe care să-l putem folosi cât mai avantajos – această tehnică pedagogică valoroasă permițând adecvarea perfectă a contribuției educative – educatoarea intervenind exact cu ceea ce “lipsește”, chiar în momentul în care acest “ceva” se pare că “lipsește” în exprimarea copilului. Cunoscând faptul că întreaga activitate din grădiniţă se axează pe comunicarea orală, educatoarea are în vedere verificarea nivelului evoluţiei limbajului copiilor, care, precum ştim, ne demonstrează că vorbirea este o activitate comunicativă care se însuşeşte prin acumulări treptate, se învaţă şi se sistematizează prin numeroase exersări, ceea ce confirmă faptul că limbajul se dezvoltă în strânsă legătură cu gândirea şi se interacţionează reciproc, deşi nu sunt fenomene identice.

Poveștile spuse copiilor permit dezvoltarea, cu precădere, a limbajului preșcolarilor
Activitatea de povestire are valenţe informative și formative, deoarece copiii asimilează diverse informaţii, dar în același timp prin povestiri, povești și basme, li se satisface nevoia de cunoaștere și afectivitate, se stimulează imaginaţia și se constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare. Astfel, povestirea dezvoltă următoarele procese psihice: limbajul, ca mijloc fundamental de receptare și comunicare, gândirea logică, datorită succesiunii evenimentelor din povestire, memoria voluntară, prin reţinerea desfășurării evenimentelor și expunerea lor pe baza unor procedee și mijloace specifice (pe baza întrebărilor formulate de către educatoare sau pe baza unor planșe sau ilustraţii. Aș mai adăuga, printre altele, atenţia, prin memorarea numelor personajelor, a unor elemente ce apar în povestiri ca expresie a succesiunii întâmplărilor, a unor expresii sau versuri reprezentative, pentru a finaliza cu imaginaţia, prin crearea unor imagini inedite, pe baza prelucrării reprezentărilor și a experienţei cognitive. Poveștile spuse copiilor permit dezvoltarea, cu precădere, a limbajului preșcolarilor, permiţându-le, astfel, să se exprime cu ușurinţă, atât în relaţie cu ceilalţi copii, dar și cu adulţii. Aceste povestiri solicită imaginaţia creatoare, gândirea, limbajul propriu-zis și realizează trecerea de la o etapă stereotipă, la o etapă care permite găsirea de soluţii pentru aceeași temă. Copiii sunt puși în situaţia de a realiza o povestioară, de a exprima într-o succesiune logică fapte și întâmplări și de a găsi forma de prezentare adecvată.
Educatoare, Nadia VOINA NICULESCU, Grădinița Barza, Comuna Dănești

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here