
Pe urmă, în neuitata tabără studenţească Pârâul Rece am cunoscut-o pe Cornelia Bocancios (de loc din Târgu Jiu, studentă la franceză) cea care a lansat formula ”Un oltean şi o gorjeancă, merg în parc şi stau pe bancă”. De fapt, prin vorbele astea ţinea să sublinieze că ea e olteancă şi, mai presus de orice, gorjeancă, pe când eu eram (doar) oltean. Joc de vorbe adolescentin, el a ”prins” şi toată tabăra, când ne vedea pe amândoi ori pe câte unul ne striga amuzată ”un oltean şi o gorjeancă”, ”un oltean fără gorjeancă” ori ”nu-i olteanu, da-i gorjeanca”. La un moment dat cred că ni se uitaseră până şi numele. De mari intelectuali ai Gorjului mă leagă evenimente importante din viaţă şi carieră. Universitarul Cornel Pacoste (în foto, medalion) a fost preşedintele Comisiei cu care mi-am dat Bac-ul. Apoi, eu, ajuns redactor la revista ”Lumea”, am colaborat excelent când el era adjunct al ministrului de Externe. Dar, mai ales, îi sunt recunoscător pentru modul extraordinar în care, ca şef al Judeţului Timiş, m-a primit şi ajutat când mi-am lansat două cărţi la Timişoara. Era un intelectual rasat, cu o ţinută remarcabilă, un om deschis, cu care vorbeam ore în şir. Tot un intelectual remarcabil şi un om deosebit a fost filologul Ion Diaconescu, cel care mi-a fost profesor de Gramatică în facultate. Un specialist aproape unic în acest domeniu fundamental al studiului Limbii române, care are în CV-ul său zeci de generaţii de studenţi deveniţi remarcabili profesori de Română.