Profesoara Grasu Iulica, educatoarea Gheaţă Maria şi institutoarea Drăgotoiu Luminiţa, sub directa coordonare a educatoarei Marin Victoria şi a profesoarei Drăgan Alexandra, au desfăşurat în Grădiniţa nr. 1 cu program permanent şi Grădiniţa nr. 6 cu program normal din municipiul Motru proiecte de activitate intitulate „Hora prieteniei”
, programe artistice şi referate pedagogice destinate copiilor reuniţi, împreună cu educatoarele lor, la cercul pedagogic al educatoarelor din municipiul Motru. Manifestarea, supervizată de Inspectoratul Şcolar al judeţului Gorj, a prilejuit un schimb de experienţă util, cu sosirea unor reprezentanţi de la mai multe grădiniţe, dar şi manifestări emoţionante pentru care educatoarele şi copiii din cele două grădiniţe s-au pregătit în mod special.
Dacă din punct de vedere structural România nu poate susţine salarii decente pentru cei care îi instruiesc şi pregătesc viitorul, dacă nu poate asigura condiţii normale de trai în familia unei ţări membre a Uniunii Europene, printr-un miracol copiii şi cadrele didactice realizează o simbioză mult mai trainică în condiţii de criză decât în condiţii de îndestulare. Ceea ce se va întâmpla într-un viitor apropiat cu această generaţie, care acum porneşte sub soarele vieţii, depăşeşte puterea de înţelegere a unor politicieni mărunţi, care nu ştiu că de fapt „copiii noştri nu sunt copiii noştri, ei vin dintr-un timp despre care noi nu ştim niciodată nimic şi se duc acolo unde noi nici nu visăm să ajungem”. Aceste cuvinte, citate aproximativ, aparţin unui mare psiholog contemporan, Osho, şi depăşesc puterea de analiză a multora dintre noi. Mă îndoiesc de faptul că în alte colţuri ale lumii asemenea eforturi sunt tratate cu nepăsarea de la noi. Este momentul ca fiecare motrean ajuns în funcţii înalte să ia măsurile corespunzătoare ca în grădiniţe şi în şcoli, şi acolo unde se face educaţia copiilor, să înceapă deja o acţiune comună, pentru că starea socială a municipiului şi curba de sprijin negativă a autorităţilor (nu mă refer la cele locale, ale căror posibilităţi sunt limitate) nu va reuşi decât să creeze o generaţie mult mai tristă decât a noastră. Ruperea echilibrului se va produce devreme, la ieşirea de pe traiectul copilăriei. Ceea ce fac aceşti oameni acum în Motru merită subliniat cu prisosinţă, şi semnatarul acestor rânduri o va face ori de câte ori are prilejul.
În anii trecuţi am participat la aceste serbări ale copiilor, şi pentru că în tinereţea mea am fost şi organizator de spectacole, cu participanţi apţi pentru efortul învăţării rolurilor, mă gândesc că educatoarele motrene merită măcar respectul cititorilor acestor rânduri, printre care pot fi şi părinţii copiilor protagonişti.
Constantin Bunilă
