Astăzi, joi, 18 iunie 2015, ora 15.00, la Institutul de Politici Publice, Administrație și Științele Educației al Universitatății «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, în continuarea ciclului de conferințe ce se organizează periodic în această instituție academică, domnul ACS drd. Nicolaie Mănescu, va prezenta conferința cu tema: «Dominație, educație și propagandă în statul totalitar comunist», un studiu de cercetare în arhive, care reliefează modalitatea în care propaganda statului totalitar comunist a urmărit cu insistență formarea unui „om nou”, servil regimului comunist, integrat social într-un sistem colectivist forțat, atât la orașe, cât și la sate, care urmărea organizarea și exploatarea muncii pe scară largă, în vederea realizării pentru regim a unui profit tot mai mare și având ca motiv mobilizator avântul revoluționar și atașamentul față de partid și conducătorul suprem.
În felul său, autorul insistă asupra faptului că în spatele organizării brutale a muncii și exploatării forței de muncă, pe fondul propagandei privind desființarea pentru totdeauna a exploatării și a exploatatorilor, regimul totalitar comunist internaționalist și naționalist a cunoscut cea mai bine pusă la punct formă de exploatare din istoria omenirii, generalizată la nivelul întregii populații. În acest fel, a eliminat, chiar fizic, micii exploatatori și a instaurat puterea celui mai mare exploatator, care era statul comunist totalitar. Față de epoca sclavagistă, când metodele de asuprire erau rudimentare, socialismul și comunismul excelează în practici de realizare a profitului global și național de neegalat până la acel moment. Partidul unic sau partidul-stat a practicat servilismul de masă, rod al „educației prin muncă și pentru muncă”, al învățământului politico-ideologic desfășurat pe toate treptele educaționale din sistem, de la șoimii patriei, pionieri și până la universitățile muncitorești și marxist-leniniste pentru cadrele și activiștii de partid.
În concluzie, autorul reiterează ideea că scopul educațional suprem declarat era realizarea unei producții din ce în ce mai mari de bunuri „materiale și spirituale pentru oamenii muncii”, care însemna în realitate o formă mascată de exploatare de anvergură și de mare intensitate. Propaganda pentru muncă a fost un mijloc și nu un scop în sine, încercând să justifice caracterul „umanist” al măsurilor ordonate de regimul comunist, răspunsul prin muncă fiind considerat un atașament voluntar față de partid și popor. Propaganda viza, din umbră, servitutea voluntară a „maselor largi populare”, iar atunci când munca de propagandă nu înregistra rezultatele așteptate, intrau în scenă organele represive ale statului care impuneau măsuri forțate și aplicau pedepse, de foarte multe ori privative de libertate. Orice manifestare contrară regimului sau acțiunilor opresive ale regimului era atent urmărită de către securitate care aplica măsuri „specifice” precum smulgerea de declarații sub tortură, intimidări, teroare, amenințări, etc. Toate acestea au făcut parte din „recuzita” regimului comunist și asigurau dominația excesivă și represivă în exercitarea puterii statului totalitar comunist.
Cercetător ştiinţific. Dr. Sevastian BLENDEA, Tg. Jiu
