1. «Directorul ziarului, d. Jean Bărbulescu, îl scoate de 23 de ani.»
În 1946, Arghezi publică în ,,Adevărul” din Bucureşti celebrul articol ,,GORJIUL şi GORJANUL”, pe care Jean Bărbulescu, directorul-proprietar al publicaţiei târgujiene, îl reproduce în întregime cu o scurtă notă, considerându-l ,,o confesiune, care înregistrează totuşi în ea destinul unui om, pentru care s-au deschis cu dărnicie porţile atâtor temniţe.” Articolul ,,dezmorţeşte în noi vechi amintiri” – scrie Jean Bărbulescu în sus-menţionatul chapeau – fiind mărturia ,,aceluiaşi caracter”, scris ,,cu aceeaşi tărie, cu aceeaşi aleasă demnitate”…
Aflăm, aşadar, că în 1946 (la trei ani de la eliberarea din Lagăr), Arghezi continua să citească ,,Gorjanul” (care, de fapt, circula, la mii de abonaţi, în întreaga ţară, fiind recunoscut pe Federaţie, ca deţinând supremaţia în presa de provincie).
Apropierea lui Tudor Arghezi de ,,Gorjanul” lui Jean Bărbulescu s-a produs prin colonelul Şerban Leoveanu, comandantul Lagărului, un om deosebit, conştient de valoarea autorului ,,Cuvintelor potrivite” (1927) şi al ,,Florilor de mucegai” (1931), care, peste trei ani doar, în 1946, va obţine Marele Premiu pentru Literatură. La rândul său, însă, directorul ,,Gorjanului” era la curent cu mişcarea literară şi culturală a vremii, realizând desigur că ,,deţinutul politic” cu numărul 5624 era unul din scriitorii de frunte ai literaturii române, pe care critica literară îl socotea la un moment dat drept cel mai mare poet român în viaţă. În ziarul său, Jean Bărbulescu îi preluase poetului, în câteva cazuri, poezii şi articole, aşa că numele poetului era deja familiar publicaţiei târgujiene. Spre exemplu, poezia „Inscripţie pe o casă de ţară”, care făcuse parte din volumul „Cuvinte potrivite” (1927), va fi preluată de „Gorjanul” în numărul sărbătoresc de Sfintele Paşti din 1932 , publicată alături de poeme apaţinând lui Gh. Coşbuc şi Vasile Militaru.
“Gorjanul” – cu informaţiile sale diverse, multe de interes local – îi aminteşte poetului de locurile şi oamenii cunoscuţi, în lungile zile de lagăr, revăzându-i aiurea ,,din cabanele lor de mucava la bucătărie, la ateliere, la zăbrelele porţilor interioare”: ,,Prin crăpături se zăreşte carul cu boi al ţăranului liber, pe şoseaua netedă, străbătută la pas cu copita şi opinca.”
“Nu cred, scrie poetul, să existe o instituţie mai eficace pentru educarea şi apropierea oamenilor ca puşcăria” – ,,arta de a guverna cu lacăt şi cu condeiul amorţit are nevoie de acest indispensabil adjutant.”
Între toate închisorile, de care îşi aminteşte incidental, din când în când, prin asociere fortuită, lagărul din Tg.-Jiu ,,îmi e constant şi periodic prezent”. Publicaţia târgujiană vine să-i amintească, însă, cu plăcere, de sejurul său la Tg.-Jiu, ca ,,musafir temporar”, cum scria mentorul publicaţiei, referindu-se, într-o împrejurare, la starea de penitenţă la care erau supuşi internaţii politici.
Articolul din 1946 e scris cu sângele unei evocări dureroase, dar şi cu suflul unei amintiri plăcute:
“La o săptămână, la două, poşta îmi aduce ziarul Gorjanul. Cum sunt şi eu o ţâră Gorjean, odată prin lagăr şi odată prin descendenţă, mă reped numaidecât să-l desfac. Am neamuri de Tudori la Cărbuneşti, pe care nici nu le cunosc. Dar mi-e dor de ele. Materialul ziarului mă interesează orişicum şi orişicând…
Directorul ziarului, dl. Jean Bărbulescu, îl scoate de 23 de ani. E un personaj scurtac, bondoc şi un om de mare ispravă, de care mă leagă o ineluctabilă suvenire. Lua drumul adeseori până în închisoare. Mă aştepta în biroul comandantului, colonelul Leoveanu, – alt mare om cumsecade, – şi scotea din buzunarul paltonului, pentru deţinut, o sticlă de apă minerală. Clocea sub dop, de ani de zile, cel mai bun vin sau rachiu. La puşcărie, o picătură de drojdie e animatoare.
Ultimul număr al gazetei d-lui Jean Bărbulescu, care trebuie felicitat, descoperă şi un real talent de satiră strecurată. Semnătura PICADOR din articolul ,,O recenzie cu reflecţii digitale” e revelatoare (n.n.: în timpul documentării pentru cartea «Tudor Arghezi și spiritual Olteniei», am reuşit a dezlega misterul în legătură cu acest PICADOR, autorul unor interesante articole şi sensibile poezii, el însuşi supus unui draconic regim de penitenciar în anii comunismului, v. passim…).
Gorjul e sărac şi chinuit. Gorjul a dat pe Tudor Vladimirescu. Gorjul e viu. Gorjul gândeşte. Sus, Gorjule, sus…”
Articolul este semnat ,,T. Arghezi” şi apare în paralel, pe pagina 1, cu editorialul ,,Foamea” semnat de celebrul gazetar din epocă PICADOR, alias Vasile Rovenţa (,,Gorjanul”, dec. 1946).
Aceste rânduri sunt suficiente spre a ne lămuri asupra relaţiilor de reciprocă preţuire care se statorniciseră, în scurtul răgaz, între Tudor Arghezi şi câţiva târgujieni de ispravă, printre care cu preeminenţă se distinge Jean Bărbulescu, – cel mai de seamă gazetar al Gorjului, de la care generaţiile mai tinere de jurnalişti ar avea mult de învăţat, dacă ar consulta colecţiile celebrei publicaţii interbelice. (Va urma)
Documentar de Zenovie Cârlugea
