Bătrân, numărând anii şi privind cu nostalgie mărturiile trecutului, am ajuns la paginile unei legende al cărui parfum ne îmbie şi azi prin frumuseţea şi neîntrecuta rezistenţă de-a lungul anilor-Mănăstirea Curtea de Argeş.”Nouă meşteri mari, cu mintea şi cu braţele lor vânjoase au ridicat această mănăstire sfântă, pentru pomenire”. Fără a minimaliza orgoliul unui constructor adevărat, Manole vizează viitorul: “Află că noi ştim oricând să zidim altă monastire pentru pomenire, mult mai frumoasă şi mai luminoasă:”
Pe unul dintre urmaşii neîntrecuţi ai timpului prezent, aveam să-l regăsesc în paginile unui reuşit pliant “Arhitectul Aurelian Buzuloiu” . Mi-a fost greu să-l recunosc, nici din fotografie, nici după refugiul din 1944, când, datorită împrejurărilor să ajungă la casa parintească din Găvăneşti, vecin, prieten, coleg şi, de la intrarea în câmpul muncii până la pensionare.
Născut şi crescut în primii ani de viaţă la Akmanghit, Cetatea Albă Basarabia, războiul îi “impinge”, fiind nevoiţi să folosească o căruţă şi să-i suporte vârsta şi intemperiile vremii.
Fire blândă şi prietenoasă, cu dragoste de muncă şi mândru de rezultatele oferite chiar de la începutul carierei, în 1961. Astfel, este numit ca profesor la Grupul Şcolar de Construcţii din Cluj Napoca şi mai apoi ca arhitect la Institutul de Cercetare şi Proiectare Cluj (1963 – 1998), prcum şi consilier în probleme de urbanism ale municipiului. În asemenea condiţii, rămâne doar cu dorul de locurile natate, de “pădurea de deasupra satului, de căsuţele cu două camere şi pridvoare “înflorate” cu porţi înalte şi motive locale. Cu toate acestea, chemarea trecutului îndepărtat învinge şi acumulările sentimentale se vor materializa în verticalele ameţitoare izvorâte din simţul datoriei în care se cuprind “mult mai frumoasele şi mai luminoasele edificii”, semn a da mâna cu fericitul vis al “meşterului“.
Privesc cu admiraţie fotogafiile din pliant şi nu ştiu la care să mă opresc mai mult, căci toate au individualitate: gândite în timp, cu înălţimi variabile şi arcade surprinzătoare, “săgeţi ale văzduhlui”. Aş pune aici doar câteva nume de rezonanţă: Catedrala Episcopală Greco-Catolică, Banca Comercială Română, Complexul hotelier Belvedere, Expo Transilvania, Electrica S.A., locuinţe particulare în Cluj şi zonele adiacente, Pieţe, detalii, Săli de cinematografe, pensiuni, cabane şi restaurante etc.
Pentru munca sa, pentru contribuţia adusă la menţinerea şi creşterea, în acelaşi timp, a prestigiului celui mai frumos şi mai luminos municipiu, “gorjeanul” din Găvăneşti” a avut meritul de a face parte din Ordinul Arhitecţilor din România Filiala Transilvania mai apoi, afilierea la Uniunea Arhitecţilor din România, premiat cu Ordinul muncii clasa a treia, pentru activitatea în proiectare, 1989. De asemenea, în 1988 îi este acordat Premiul Uniunii Arhitecţilor din România pentru proiectarea Complexului de cazare şi alimentaţie publică ”Victoria” Cluj Napoca.
În legătură cu munca sa, desfăşurată de-a lungul anilor, Aurelian Buzuloiu este de părere că meseria care l-a urmărit continuu îl urmăreşte încă mai pregnant decât în primii ani. Zile şi nopţi mă găsesc la planşetă, în faţa ideilor care se nasc – bune, altele “rateuri”,
El nu este doar un meseriaş, este un adevărat gânditor, patruns de focul creaţiei dătătoare de viată, de mulţumire şi angajament cu sine însuşi. Din când în când mai vine pe la Gorj, poate lasă o lacrimă în ochii lui albaştri, ca seninatatea cerului de vară, dar culege respectul cuvenit de la “Nea” Ion Dumitru, “doda“ Maria, Nuşa, Laura, nepoata, care vine cu regularitate să “aibă grijă” de locurile copilăriei mai multor generaţii.
Un adaos la pliant a avut meritul de a completa faţa psihologică a maestrului, dar şi a noastră a tuturor, în desfăşurarea ciclică a vieţii.
Evident, repetabila venire a iernii găseşte o nouă existenţă, adaugă sau îşi însuşeşte din tot ce a creat.
Mişcarea ciclică îşi spune cuvântul pentru tot ce a subordonat, fără abateri. Deci, pensionarii se supun acestor legi sfinte, sau, cum spune maestrul zilelor noastre domnul architect Aurelian Buzuloiu “azi eşti mai bătrân decât ai fost vreodată, totuşi eşti mai tânăr decât vei fi de acum înainte. Bucură-te de această zi de la un capăt la altul al ei”. ”Legendarul“ arhitect îşi duce cei 78 de ani, în linişte şi pace într-o casă onorabilă la Floreşti, după propria dorinţă, alături de cei dragi.
Prof. Gheorghe Lungan
