Dialog…la zi aniversară – ,,Îmi doresc să mă iubească Dumnezeu, aşa cum ştie numai El să o facă mai bine, pentru că El este Iubirea Absolută şi necondiţionată”!

-M.S.B. Domnule profesor Vasile Gogonea, astăzi împliniţi o vârstă respectabilă, aşa că la masa noastră de scris, avem şi o zi aniversară! Din toată inima, vă adresz din partea mea şi a prietenilor dumneavoastră un sincer LA MULŢI ANI!
-V.G. Vă mulţumesc din inimă, domnule director, iar, pentru toţi cei care mă cunosc şi au gânduri bune, aceleaşi urări de sănătate, pe care le adresez în această zi şi celor care mă iubesc mai puţin!
– M.S.B. Ce vă doriţi cel mai mult în această zi aniversară, domnule profesor?
-V.G. Îmi doresc să mă iubească Dumnezeu, aşa cum ştie numai El să o facă mai bine, pentru că El este Iubirea Absolută şi necondiţionată! Îmi doresc sănătate, că numai Bunul Dumnezeu o poate da cu adevărat, iar, în cel de-al treilea rând, îmi doresc să trăiesc într-o lume în care să fie pace şi înţelegere între oameni, să nu mai auzim de război, de distrugeri, de droguri, de violenţă şi de frica de pericolul războiului, iar, lumea în care trăim să fie lumea în care Dumnezeu înseamnă mereu doar iubirea de înţelepciune!
– M.S.B. Care sunt marile satisfacţii şi adevăratele împliniri ale vieţii dumneavoastră?
-V.G. Faptul că m-am născut şi am trăit pe măsura faptelor mele, că am dăruit părinţilor mei bucurii şi împliniri ale trudei vieţii lor, faptul că am format generaţii de elevi şi tineri studenţi, faptul că mulţi oameni mă cunosc şi mă apreciază pentru ceea ce le ofer prin scrisul meu, faptul că am scris mii şi mii de articole şi optsprezece cărţi, faptul că mă gândesc la multe altele!
– M.S.B. Dar, în viaţa personală, în viaţa de familie?
-V.G. Aici, nu prea am avut împlinirile din activitatea profesională! O primă căsnicie eşuată, cea de-a doua care se loveşte de praguri şi de sincope inerente, deci, la acest capitol, pot spune că sunt marcat de situaţii care m-au afectat şi mă afectează în continuare, aşa cum se întâmplă şi cu acea relaţie cu fratele, pe care v-am relatat-o mai înainte şi la care vom reveni pe parcurs!
– M.S.B. Ce proiecte aveţi în anii care vor urma?
-V.G. Anii care vor urma, pot fi număraţi şi socotiţi numai de către Bunul Dumnezeu, nu de către mine sau de către alte persoane, iar, în privinţa proiectelor, ce să vă spun? Cred că nu mai sunt la vârsta proiectelor, ci, a bilanţurilor, dar, sunt lucid, conştient şi capabil să scriu în continuare, să fac bine oamenilor prin scrisul meu, să dau sfaturi înţelepte celor mai tineri care mă solicită, iar, ca un proiect mai deosebit, am în pregătire un volum de versuri cu tematică teologică şi sper ca în limita posibilităţilr financiare, să pot concretiza finalizarea acestui proiect care face parte din specificul preocupărilor mele spirituale! În rest, citesc, studiez, colaborez la Radio Oltenia Craiova şi la

«Monitorul de Oltenia», la alte publicaţii în care să pot aşterne gândurile şi ideile mele!

– M.S.B. Ce apreciaţi cel mai mult la un om?
-V.G. Decenţa, trăsăturile de caracter, moralitatea, sinceritatea şi curajul de a spune adevărul! Apreciez educaţia şi ţinuta intelectuală a omului, mărturisirile omului le respect şi le preţuiesc pentru că ştiu cât de mult valorează! Mai mult decât acestea toate, vreau să cred că am în suflet credinţa în Dumnezeu, care este oglinda sufletului omului!
– M.S.B. Aş dori să-mi spuneţi şi ceea ce detestaţi cel mai mult la un om?
-V.G. Spiritul rudimentar, comportamentul grobian, limbajul de mahala, minciuna, tentaţia de a înşela şi de a câştiga prin înşelăciune, prostia, aroganţa şi tentaţia de a epata anumite însuşiri care se măsoară în bani!
– M.S.B. Ce înseamnă pentru dumneavoastră libertatea?
-V.G. Înseamnă asumarea responsabilităţii faptelor proprii, conştientizarea eului subiectiv prin prisma conştiinţei sociale şi a conştiinţei de sine a omului! Poate spun vorbe mari, care depăşesc sfera unei zile aniversare, dar, într-o societate în care se vorbeşte şi în care se invocă termenul de libertate este lume claustrată în tipare vetuste, în canoane ale prejudecăţilor trecutului!
– M.S.B. Aveţi mulţi prieteni?
-V.G. Prea mulţi ca să-i pot număra şi prea puţini ca să-i pot socoti! Prietenia e lucrul cel mai de preţ care se poate câştiga cel mai greu şi care se poate pierde cel mai uşor! Ea se măsoară întotdeauna prin fapte, poate prea puţin sau aproape deloc prin cuvinte! Dar, eu mă rog la Dumnezeu, pentru prieteni şi pentru duşmani deopotrivă, că toţi poartă pecetea lui Dumnezeu! Să nu mă întrebaţi de duşmani, pentru că de astăzi înainte, vreau să mă gândesc numai la prieteni!
– M.S.B. Ştiu că îl însoţiţi mereu pe Mitropolitul Olteniei, de fiecare dată când vine în judeţul nostru!
-V.G. Fiind corespondent al Eparhiei Olteniei, îl însoţesc pe Înaltul Ierarh cu mare bucurie şi cu dorinţa de a adăuga încă ceva din cele mai puţin ştiute de mine din tezaurul credinţei noastre dreptmăritoare!
– M.S.B. Ce credeţi că aş fi putut să vă mai întreb în această zi aniversară şi am scăpat din vedere din dorinţa de a vă solicita mai mult?
-V.G. Puteaţi să mă întrebaţi despre copiii mei şi despre faptul că e mai uşor să faci educaţia copiilor din şcoală şi a tinerilor din facultate, decât a propriilor copii!
– M.S.B. N-am să ratez ocazia de a vă întreba în viitor despre acest lucru, domnule profesor, Vasile Gogonea, bunul meu prieten şi partener de dialog şi de schimburi de idei! Din toată inima, LA MULŢI ANI!
Profesor Mircea Sorin BĂDESCU