În ziua de joi, 20 iulie 2023, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Hramul Mănăstirii de la Dobriţa, comuna Runcu, Gorj, pentru a-L slăvi pe Dumnezeu şi pentru a-l prăznui într-o comuniune spirituală deplină cu credincioşi pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, strălucit exemplu de credinţă şi curaj spre Slava Atotputernicului Dumnezeu! Slujba s-a desfăşurat în altarul de vară al sfintei lavre de către un sobor ales de preoţi, călugări şi diaconi din care au făcut parte Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici, Preacucernicul Părinte consilier mitropolitan Daniel Achim, preacucernicul Părinte Protopop Marian Mărăcine, Protopopiatul Târgu-Jiu Nord, Preacucernicul Părinte Pr. Vasile Mălăescu, Parohia Dobriţa, Pr. Andrei Huidu, Parohia Frăteşti, Pr. Vasile Lăpăduş, Parohia Bâltişoara, Pr. Alexandru Găvan, Parohia Turburea şi alţii. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie» din Craiova, condus de către prof. dr. Victor Şapcă, iar, buna desfăşurare a sfintei slujbe a fost asigurată de către Maica Stareţă Preacuvioasa Emanuela Vancea Monahia, împreună cu Maica Tatiana şi maicile rugătoare ale sfântului lăcaş monahal, cu sprijinul binevenit al dăruitorilor mănăstirii. În timpul slujbei Sfintei Liturghii, diaconul Alexandru Barcean a fost hirotonit preot în Parohia Câmpu Mare, comuna Scoarţa, Gorj. La sfârşitul Sfintei Liturghii a fost oficiată slujba de pomenire a ctitorilor, slujitorilor şi sprijinitorilor sfântului lăcaş monahal, în frunte cu vrednicul de pomenire Preacuviosul Protosinghel Irineu Silivaş. Printre invitaţii de marcă ai slujbei Sfintei Liturghii i-am aflat pe domnul primar Adrian Tudor şi pe doamna prof. univ. dr. Luminiţa Georgeta Popescu, Rectorul Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, împreună cu alţi rectori din ţară, participanţi la un schimb de experienţă desfăşurat la Târgu-Jiu în cadrul Consorţiului «Arte», menit să stimuleze creativitatea artistică la nivel academic şi să dezvolte schimbul de experienţă între instituţiile universitare din ţară! Doamna rector ne-a mărturisit că ori de câte ori vine la mănăstire, simte că Dumnezeu este marele ajutător al vieţii sociale a oamenilor!
,,Sfântul Ilie, ori de câte ori îl rugăm, vine în viaţa noastră şi ne ajută să trecem cu uşurinţă greutăţile, fie seceta, fie boala, fie chiar moartea”!
În cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească, un exemplu de elocinţă, presărat cu îndemnuri morale pilduitoare, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. Irineu a început prin a spune că: ,, Sărbătoarea de astăzi, închinată Sfântului Ilie Tesviteanul, ne reuneşte şi anul acesta la această sfântă mănăstire, unde Sfîntul Ilie Tesviteanul este cinstit în chip deosebit, mănăstirea purtând hramul acestui sfânt proroc. Sfântul Ilie Tesviteanul are o cinstire care se prelungeşte cu mult înainte de venirea Mântuitorului Iisus Hristos şi durează în continuare până la sfârşitul lumii! Spre deosebire de ceilalţi sfinţi ai bisericii, Sf. Ilie Tesviteanul nu a murit, ci, a fost ridicat de Dumnezeu într-o căruţă de foc, cu cai, la ceruri, însă, important în viaţa sfântului sunt de reţinut credinţa şi evlavia lui faţă de Dumnezeul cel Atotputernic! A fost din vremurile străvechi, atunci când credinţa în adevăratul Dumnezeu era «încercată» de unii împăraţi, aşa cum erau Ahab şi Isabela, care au vrut să rătăcească pe poporul Lui Dumnezeu de la cinstirea adevărată, şi astfel că l-a îndreptat spre închinarea la idoli, spre idolatrie! Deci, aşezau acolo o statuie şi îi puneau pe oameni să se închine în faţa idolului. Poate că noi cunoaştem prea puţin din ceea ce înseamnă idolatrie, în sensul clasic al cuvântului. Când oamenii ridicau zei şi se închinau lor, le ridicau altare, că de multe ori, aceşti zei erau întruchiparea păcatelor, cum era zeul Bachus, al băuturii, al desfrânării, şi alte zeităţi care nu făceau decât să dezvolte patimile păcătoase în poporul lui Dumnezeu! Acest Ahab, ca oamenii să nu se mai închine la adevăratul Dumnezeu, a dezvoltat acest cult păgân, luat de la alte popoare păgâne! Păgânii au ajuns ca să se închine făpturii, cum zice Sfânta Scriptură, nu Creatorului. Omul, înşelat de diavol, şi-a alcătuit zeităţi ca să se închine lor şi să nu se mai ostenească să-şi curăţească viaţa de patimi, după cum le dicta mintea lor omenească şi duhul lor plin de patimi şi de dorinţe trupeşti! Pentru aceasta, Sf. Ilie s-a ridicat cu multă tărie şi cu multă râvnă împotriva acestor practici păgâne, pentru că a învăţat din popor ca să-L cinstească pe adevăratul Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, ca să se îndepărteze de idolii surzi şi muţi, cum ne învaţă Sfânta Scriptură, ca să se lepede de aceste creaturi drăceşti, ca să revină la poruncile Lui Dumnezeu, la «Decalogul» pe care Dumnezeu l-a dat lui Moise pe 
Muntele Sinai: «Să-l cinsteşti pe Dumnezeul tău, să-l iubeşti pe aproapele tău, să nu te închini la o creatură făcută de mâini omeneşti, să nu furi, să nu fii desfrânat, să nu faci mărturie mincinoasă» şi altele, pe care Dumnezeu le-a dat poporului ca să le ţină şi ele să aibă viaţă! A respecta Legea Lui Dumnezeu şi poruncile Lui Dumnezeu înseamnă să ai viaţă, adică, să nu opreşti «izvorul» care se revarsă de la Dumnezeu în sufletul tău, că plata păcatului este moartea! Cei care păcătuiesc, îşi agonisesc osândă, atât în viaţa aceasta, cât şi în viaţa cea veşnică! Deci, regele Ahab, dorind ca oamenii să se închine în locurile pe care le indicase el, ca nu cumva să se apropie de Ierusalim, de Cetatea Lui Dumnezeu şi apoi să-l părăsească pe el, tocmai a făcut multe înlesniri ca slujitorii săi, supuşii săi, să nu mai meargă după rânduiala Lui Dumnezeu! Sf. Proroc Ilie Tesviteanul se naşte în această perioadă, şi de când s-a născut, ne spune Sfânta Scriptură, că tatăl său l-a văzut pe acest prunc nou născut, că era hrănit de îngeri cu foc ceresc, cu hrană cerească! Se minuna, ce va fi cu pruncul acesta, ce grai dumnezeiesc va avea, ce învăţătură va propovădui la poporul lui Dumnezeu? Într-adevăr, Sf. Ilie s-a arătat postitor, rugător, râvnitor, încă de când era tânăt, ca apoi, crescând cu vârsta, Dumnezeu a revărsta asupra lui harul prorocirii, care este un dar deosebit, un dar pe care Dumnezeu îl dă celor vrednici şi celor care s-au ostenit ca să se curăţească de păcate, pentru că nu sălăşluieşte în sufletul omului păcătos puterea Lui Dumnezeu, ci, numai acolo unde este lumină şi iubire de Dumnezeu! Şi având aceste virtuţi, Sf. Ilie Tesviteanul s-a făcut cu adevărat «cămara» lui Dumnezeu, iar, sufletul său a devenit înflăcărat pentru râvna lui Dumnezeu! Cel care ţine legea Lui Dumnezeu, îşi face din aceasta «căpătâiul» său şi felul său de viaţă în toate zilele”, aşa cum a ţinut să sublinieze Întâistătătorul Eparhiei Olteniei!
,,Sfântul Ilie, care va fi totdeauna în biserica noastră, se roagă la Dumnezeu”!
După ce a precizat faptul că Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul a dus o viaţă de sfânt credincios şi drept, un luptător împotriva idolilor păgâneşti, fiind un făuritor de minuni şi însemnând omul sfânt care nu a murit niciodată şi s-a înălţat la cer într-un car de foc, Mitropolitul Olteniei a spus că în viaţa sa, Sf. Ilie se ridicase la un nivel înalt, acolo unde Dumnezeu le dăruieşte celor aleşi ai Săi, cuvinte înţelepte, adică, le dă acel dar de a vorbi despre lucruri care aveau să se întâmple, deci, să profeţească! ,,Aşadar, Prorocul Ilie primeşte acest dar, că de multe ori l-a mustrat pe Ahab pentru această înşelăciune, această rătăcire a poporului, deoarece, chemarea acestui rege şi îngăduinţa Lui Dumezeu era ca el să-i îndrepte pe oameni la Dumnezeu, nu să-i «rătăcească», mai ales că sunt mulţi dintre aceştia care sunt aleşi de popor, dar, care uită această chemare, şi în loc să dea un exemplu bun, un sfat bun şi o învăţătură bună, îi «rătăcec» pe cei care sunt supuşii lor! Deci, Ahab s-a mâniat pe Sf. Ilie şi mai ales soţia sa Isabela, când l-au urgisit pe Sf. Ilie, că el, de frică, s-a refugiat în pustie! Acolo, s-a rugat Lui Dumnezeu, ca să nu mai dea ploaie pe pământ, în felul acesta, oamenii să se întoarcă la Dumnezeu prin chinul prin care aveau să treacă. Lipsa de ploaie, seceta, antrenează după sine pierderea speranţei în viaţă şi chiar moartea! Astfel, trei ani şi şase luni, soarele a fost dogoritor asupra poporului lui Israel, mulţi se chinuau de sete, pâraiele şi izoarele secau, holdele erau arse de dogoarea soarelui! Însuşi Sf. Ilie suferea de această arşiţă, dar răbda, pentru că l-a chemat Dumnezeu la un izvor ca să bea apă din acel izvor, iar, ca hrană, i-a poruncit Dumnezeu unui corb ca să-i aducă pâine şi carne! Corbul, care este o pasăre răpitoare, datorită poruncii Lui Dumnezeu, se lăsa pe sine şi îl hrănea pe Sf. Ilie! Această suferinţă prin care a trecut Sf. Ilie îl ajuta să înţeleagă că trebuie să aibă milă faţă de popor, pentru că pasărea aceasta, care este înclinată din fire ca să mănânce carne, se lăsa pe sine ca să-l hrănescă pe Ilie! Astfel, Sf. Ilie a înţeles că atunci când lumea este păcătoasă, trebuie să ai milă de ea! Pentru că Dumnezeu este iertător, şi dacă El nu Se răzbună pe oameni când sunt păcătoşi, oare, noi, am avea dreptul ca să ne răzbunăm pe ei? Sf. Ilie s-a retras încă de acolo în Muntele Horeb, şi acolo a văzut Slava Lui Dumnezeu, puterea Lui Dumnezeu, într-o adiere plăcută! Acolo, Dumnezeu l-a învăţat despre tainele viitoare ale venirii Mântuitorului Iisus Hristos! Drept urmare, îl vedem la «Schimbarea la Faţă» pe Sfântul Ilie, stând alături de Mântuitorul Hristos, înţelegând ceea ce i s-a descoperit pe Horeb, că atunci a primit învăţătura, iar la «Schimbarea la Faţă» a primit împlinirea pe Muntele Tabor”, aşa cum a precizat Înaltul nostru Ierarh!
,,Sfântul Ilie ne ajută şi ne ocroteşte de permanente fulgere, de trăznete, de boli înfricoşătoare şi de toată «năprazna» care vine asupra noastră”!
În încheierea cuvântului de învăţătură duhovnicească, ÎPS Irineu a precizat că există o legătură între materie şi Dumnezeu, pentru că obiectele materiale sunt făcute de către Însuşi Dumnezeu, iar, Sfântul Ilie se arată ca un profet adevărat al Lui Dumnezeu, un model care trebuie luat în seamă de către toţi credincioşii de ieri şi de astăzi, de aceea: ,,Ori de câte ori sărutăm icoana Sfântului Ilie şi ne închinăm, noi simţim prezenţa sfântului! Sfinţii se «întipăresc» în icoanele lor, adică, noi pictăm icoanele acestea, Dumnezeu le sfinţeşte, iar, sfinţii sunt prezenţi în icoanele lor! Aşadar, Sfântul Ilie, ori de câte ori îl rugăm, vine în viaţa noastră şi ne ajută întotdeauna să trecem cu uşurinţă greutăţile, fie seceta, fie boala, fie chiar moartea! Sfinţii, deci, şi Sfântul Ilie, ne ajută atunci când suntem asupriţi de cei răi, când suntem urmăriţi, când suntem batjocoriţi, când suntem chiar defăimaţi! Deci, Sf. Ilie, care va fi totdeauna în biserica noastră, se roagă pentru noi la Dumnezeu! Rugăciunea sfinţilor este ceva real, nu aşa cum spun «pocăiţii», că ei se roagă la Dumnezeu şi e suficient, iar, sfinţii nu sunt decât oameni! Îl vedem pe Sf. Ilie cum se roagă şi opreşte cerul ca să nu mai plouă, iar, Dumnezeu îl ascultă, pentru că Dumnezeu îl iubeşte! Sfinţii sunt «casnicii» lui Dumnezeu, ei, care sunt în familia Lui Dumnezeu! Cum n-ar asculta Dumnezeu pe Preacurata Sa Maică, sau, cum nu i-ar asculta pe sfinţi, pe ucenici, care şi-au vărsat sângele pentru El? Mărturisirea credinţei, credinţa şi evlavia noastră, faptele noastre bune sunt acelea care îi ajută pe sfinţi ca să fie mijlocitori înaintea Lui Dumnezeu pentru sufletele noastre! Sfântul Ilie este cel care va veni la sfârşitul veacurilor, aşa cum spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos! El a fost prezent în viaţa lumii, acolo unde a fost trimis de Dumnezeu, ceea ce înseamnă că Dumnezeu îl va trimite la sfârşitul veacurilor, ca să propovăduiască Sfânta Evanghelie a Mântuitorului Iisus Hristos! Atunci, îşi va da şi el obştescul sfârşit, aşa cum sunt ridicaţi toţi sfinţii din «ceata» lui Dumnezeu! Sfântul Ilie este cel care ne ajută şi cel care ne ocroteşte de permanente fulgere, de trăznete, de boli înfricoşătoare şi de toată «năprazna» care vine asupra noastră, din cauza păcatelor noastre! Să ne rugăm de Sfântul Ilie, ca întotdeauna ca să ne fie ajutător şi grabnic folositor în viaţa noastră, acum şi pururea şi în vecii-vecilor! Amin.”
Profesor dr. Vasile GOGONEA
