Acesta a fost publicat la puțin timp după ce, la începutul anului, scriitorul publicase primul său volumul de poezie intitulat „Alfabetul vieții”, despre care am scris la timpul respectiv. Recent, am avut onoarea să-l primesc cadou de la autor, și-i mulțumesc din inimă și pe această cale pentru toate cărțile scrise de el și dăruite cu plăcere la prieteni și cunoscuți, printre care mă număr și eu. Menționez că Florian Văideianu este membru al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj „Tudor Vladimirescu” din 30 noiembrie 2016, iar pe timpul cât a fost la Târgu Jiu, a fost membru activ al Biroului Executiv al filialei gorjene, acum fiind doar membru al filialei, din cauza mutării sale la București.
Am citit cu multă plăcere noul volum, iar trăirea sufletească pe care am simțit-o, m-a făcut să-mi amintesc cu drag de copilăria mea petrecută pe meleagurile comunei Polovragi, județul Gorj.
În Cuvântul de început, autorul ne spune că „amintirile trebuie lăsate să vorbească, fie că sunt plăcute, fie că sunt dureroase, fac parte din istoria fiecărui om. Timpul trece dureros de repede, iar la bătrânețe rămânem doar cu amintirile. De aceea trebuie lăsate să vorbească”, și el asta a făcut în acest roman. Volumul este structurat pe patru capitole și anume „Copilăria”, „Adolescența”, „Maturitatea” și „Senectutea”. „Parcurgerea romanului ne aduce în paginile sale personajul principal al acestuia, în fapt povestitorul, al cărui nume evoluează odată cu trecerea anilor. Astfel îl întâlnim pe Florel – în anii copilăriei care ajunge să fie strigat sau numit Florin în anii adolescenței și ai maturității, iar mai apoi Florian – la anii senectuții”, remarcă domnul Victor Troacă în postfața acestei lucrări.
Pentru că amintirile copilăriei „sunt amintirile unui paradis pierdut … pentru totdeauna” și niciodată pe parcursul vieții „nu vom mai putea … să retrăim bucuria și fericirea la acel nivel de puritate și intensitate”, scriitorul a dedicat primului capitol „Copilăria” cea mai mare atenție și jumătate din scrierea sa.
Astfel, cititorul poate retrăi alături de Florel anii copilăriei sale de la Godinești și apoi la Vânăta, viața satului, jocurile copilăriei, năzbâtiile și muncile în care era angrenat, activitățile cotidiene ale bunicii sale care l-a crescut și educat. De asemenea scriitorul aduce în atenția cititorului, prin intermediului personajului principal al scrierii sale, viața și tradițiile din satele gorjene de sub munte, din nord-vestul județului, dar în special cele din Godinești, Vânăta și Tismana cu satele din împrejurimi. Interesant este și faptul că autorul folosește cuvinte și expresii specifice locului. Autorul îl prezintă pe Florel în diferite situații și activități casnice și agricole, la păscutul vitelor, la joacă pe luncă cu prietenii săi din sat, la horă, la pescuit, la cosit, la culesul roadelor toamnei, etc.
Un loc aparte îl ocupă traseul școlar al elevului Florel început la școala din Godinești, continuat la Vânăta datorită mutării bunicii sale care îl creștea la casa bătrânească după decesul soțului, apoi la Tismana. Când bunica s-a îmbolnăvit Florel a fost preluat de părinții săi și s-a mutat în comuna Leu din județul Dolj, unde tatăl său era director de IAS. Acolo copilul a fost nevoit să schimbe total preocupările și activitățile anterioare desfășurate în satul Vânăta (Gorj) alături de bunica sa. A fost înscris la o școală din Craiova, iar Florel trebuia să facă zilnic naveta cu trenul, trecând prin numeroase peripeții de acomodare și de viață.
În capitolul doi „Adolescența” autorul se axează pe anii de liceu ai lui Florel. Astfel, deși fusese admis la liceu în Craiova, la rugămințile bunicii sale, care resimțea anii bătrâneții, tatăl său a reușit să-i obțină transferul pentru a urma studiile liceale în Gorjul său natal, la nou înființatul liceu din Peștișani. În cursul săptămânii locuia la internatul liceului iar sâmbăta mergea la bunica, la Vânăta, la doar 7 km distanță de liceu și revenea duminică seara. În acest capitol aflăm detalii despre interesanții anii de liceu și viața de cămin trăiți de Florel alături de colegii și profesorii săi la Peștișani dar și peripețiile liceenilor când mergeau la colegii lor la câte un eveniment prilejuit de sărbătorile tradiționale locale, inclusiv la hramul satului Vânăta. Copilul Forel devine adolescentul Florin, iar un adolescent simțea nevoie să se descurce și singur și să aibă banii săi obținuți prin muncă cinstită pe timpul vacanțelor de vară. Capitolul următor „Maturitatea” este scris de către autor având drept ghid moto-ul „Căsătoria este o loterie la care bărbații își pun în joc libertatea, iar femeile, fericirea” (Virginie des Rieux), dar cu puține detalii asupra acestei etape a vieții personajului principal Florin.
În ultimul capitol „Senectutea” autorul se apleacă asupra câtorva momente ale acestei etape ale vieții lui Florian, când acesta, ajunge să locuiască într-un apartament la București, alături de unul dintre copii săi, dar cu gândul tot la gorjenii săi cu care ține des legătura și de care se interesează cum au trecut prin seria de cutremure de la începutul anului 2023.
Volumul se încheie cu un vis profund al lui Florian, în care apare bunica sa care l-a crescut. Amândoi s-au conversat până ce Florian s-a trezit și a început să mediteze adânc la această etapă a vieții lui în comparație cu ceea ce știa din tinerețe că se întâmplase cu bunica sa simțind cum de acolo de sus bunica încă îl proteja în tot ceea ce face el aici pe pământ. Visul a fost atât de frumos și de liniștitor încânt și-ar dori ca și următorul vis să fie tot cu bunica, ceea ce face ca dorințele lui Florian să depășească gândurile lui Tolstoi „În copilărie doresc totul, în tinerețe și la maturitate … ceva anume, la bătrânețe … nimic”.
„Când amintirile vorbesc”, este un roman autobiografic care cu siguranță îl va încânta pe orice cititor, mai ales pe cel care a avut o copilărie trăită la sat în apropierea căldurii unei bunici grijulii și muncitoare, stâlp al casei și călăuzitoare a nepoților spre realitatea vieții. Îi mulțumesc domnului Florian Văideianu pentru această nouă apariție scriitoricească ce ne oferă prilejul de a-i transmite felicitări pentru munca sa neobosită în realizarea creațiilor literare, și a-i ura succes deplin în materializarea viitoarelor sale proiecte scriitoricești.
Gigi Bușe
