Astăzi, 5 octombrie, îi sărbătorim cu evlavie şi cu adâncă preţuire duhovnicească pe Sfinții Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu – Vâlcea, ştiut fiind faptul că amândoi, încă din tinerețile lor, erau iubitori de nevoințe pentru Dumnezeu și doritori de o viață în sfinţenie, având aplecare şi dragoste către Mântuitorul Iisus Hristos și către Preacurata Sa Maică, având în sufletul lor şi în mintea luminată porunca cea sfântă a Domnului: „Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie”, motiv pentru care cei doi au lăsat casă, părinți, frați, rude și prieteni, și au intrat în Mănăstirea Cozia ca frați întru vieţuire monahală, viețuind în ascultare și smerenie, urmând pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce S-a făcut ascultător Tatălui pentru noi, până la moartea Sa pe cruce. Sfinții Cuvioși Daniil și Misail au deprins taina nevoințelor, dobândind darul rugăciunii și al iubirii de Dumnezeu pentru a se primeni sufletul şi inima de apăsările unei lumi păcătoase! Deci, parcurgând după rânduială, toate încercările duhovnicești, Sfinții Cuvioși Daniil și Misail s-au supus poruncilor starețului lor și ale fraților, fiind exemple vii de nevoință întru toate cele lumeşti şi duhovniceşti. Nu mult după ce au intrat în mănăstire, pentru multele lor osteneli și pentru râvna lor smerită şi desăvârşită după Dumnezeu, s-au făcut vrednici de mult dorita vieţuire a călugăriei, primind tunderea de la egumenul lor. Astfel, Cuviosul Daniil, fiind cunoscător al Sfintelor Scripturi și al învățăturilor Sfinților Părinți, dar având și o viață vrednică și cu multă iscusință în viața călugărească, a fost învrednicit de harul preoției. Deci, ajuns ca făclia în sfeșnic şi arzând întru credinţă, prin viață smerită și curată, s-a făcut repede cunoscut de către părinții din mănăstire, care și l-au ales printr-o taină desăvârşită ca duhovnic și povățuitor pe calea mântuirii. Printre cei care se mărturiseau la cuviosul Daniil a fost și vrednicul de pomenire fericitul Misail, care i-a devenit și ucenic duhovnicesc. Primind ascultarea de duhovnic, Sfântul Daniil a început și mai cu osârdie a se nevoi, mergând din putere în putere și sporind întru faptele cele bune, chip și pildă sfinţitoare făcându-se tuturor. După o vreme, dorind împlinire duhovnicească și arzând de dragostea cea dumnezeiască, au hotărât împreună să părăsească viața de obște și să meargă în pustnicie. Primind binecuvântare de la starețul lor, au mers dincolo de Turnul lui Traian, în ținuturile Muntelui Cozia, unde și-au săpat chilii în stânca muntelui lângă izvoarele de apă ale pădurii liniștite, cu toate că deseori, multe au fost ispitele Cuvioșilor, însă, nici una n-a biruit setea lor de rugăciune, de liniște și de osteneli întru credinţă. Sub acoperământul Maicii Domnului, în jurul Cuvioșilor s-a adunat o mică obște de frați nevoitori întru rugăciunea neîncetată, în privegheri, post și în citirea cărților folositoare de suflet, ceea ce a însemnat o recunoaştere a vieţii lor sfinte! De aceea, fericiții 
Daniil și Misail au ridicat o biserică de lemn pentru trebuințele lor, în cinstea Intrării în biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, acolo unde Cuviosul Daniil era duhovnic al tuturor pustnicilor din împrejurimi, la el spovedindu-se, după tradiție, și Sfinții sihaștri Neofit și Meletie. Aceștia coborau din când în când, mai cu seamă în duminici și sărbători, pentru a se spovedi și pentru a se împărtăși la Sfânta Liturghie săvârșită în acest schit, care, aflându-se în apropierea vechiului turn roman, s-a numit Schitul-Turnu, aşa cum a rămas în documente până astăzi. Spre sfârșitul vieții, Cuviosul Daniil a dat părinților care se nevoiau acolo rânduieli de viață pustnicească, apoi, cunoscându-și mai dinainte sfârșitul, le-a pus povățuitor în locul lui pe ucenicul său, Cuviosul Misail, cel apropiat şi mereu devotat întru credinţă! Împreună, fericiții, Daniil și Misail, după trecerea la cele veșnice, în prima jumătate a veacului al XVII-lea, au fost îngropați lângă altarul bisericuței lor, iar, atunci când în anul 1676, Mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti a construit la schitul respective o nouă biserică, de data aceea de piatră, a așezat sfintele moaște ale Cuvioșilor Daniil și Misail la temelia altarului bisericii celei noi. În acest fel, Cuvioșii Daniil și Misail, avva și ucenicul, prin sfinţenie s-au arătat vase alese ale Duhului Sfânt, înscriindu-se în rândul Sfinților Cuvioși sihaștri români, ca purtători de daruri duhovnicești și luminători prin viețuirea lor sfântă. Ca urmare, în ședința de lucru din 25 februarie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfinților Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu, având ca zi de prăznuire data de 5 octombrie. Se spune că Muntele Cozia din judeţul Vâlcea a dat naștere multor legend şi a atras numeroşi sihaştri care și-au găsit o casă aici, departe de agitație. Postul şi rugăciunea le-au îndrumat pașii spre aceste locuri frumoase unde și-au construit bordeie, după care şi-au creat chilii în stânca muntelui. Aceasta este şi povestea celor doi sfinţi cuvioşi Daniil şi Misail care au trăit la Mănăstirea Turnu, acolo, în colţul de rai de la poalele muntelui Cozia, stau drept mărutie a crediței celor doi sihaştri în chiliile lor.
Preotul Paroh PC Părinte Vicol Ovidiu Florin, Parohia Sohodol, Tismana
