Aşa cum am precizat, în ziua de 21 august 2022, în Duminica a 10-a după Rusalii, Înaltpreasfinţitul Părinte Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a săvârşit slujba de sfinţire a capelei Bisericii din Parohia Bâltişoara, cu hramul «Sf. Ier. Nicolae» şi a oficiat slujba Sfintei Liturghii în altarul de vară din curtea bisericii, împreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi din rândul cărora am remarcat prezenţa Preacucernicului Părinte Pr. Stoichin Eliodor (Biserica «Sf. Mare Muc. Gheorghe» de lângă Spitalul «700», un neîntrecut sculptor în lemn şi un strălucit constructor de mobilier bisericesc, pentru că mobilierul din Biserica de la Bâltişoara, din trepeza bisericii şi din capelă este opera Preacucerniciei sale, lucrările constituind adevărate opera de artă cu parfum brâncuşian! Sculptura mobilierului bisericesc este una dintre artele care nu pot fi realizate decât pe temeiul unui talent înnăscut şi prin multă muncă şi osteneală pentru Dumnezeu! De altfel, mobilierul bisericesc sculptat de către Părintele Eliodor respectă canoanele bisericii creştin-ortodoxe, chiar dacă este adaptat în mai multe stiluri: bizantin, brâncovenesc, românesc şi baroc, Preacucernicia sa realizând: catapetesme, iconostase, icoane sculptate, strane pentru creincioşi, tron arhieresc, racle, tetrapoade, baldachine, analoage, uşi bisericeşti şi multe altele, sculptate numai manual şi folosind lemn uscat natural, de cea mai bună calitate, dar, despre acest lucru, poate că vom vorbi cu un alt prilej! Am făcut această remarcă, deoarece Părintele Eliodor este un interlocutor de excepţie, preot cultivat şi educat în spiritul credinţei creştine pe care a moştenit-o de la minunatul tată al domniei sale şi care s-a transmis prin Harul Lui Dumnezeu şi prin lemnul Sfintei Cruci!
,,Viața omului este de la Dumnezeu și satana nu are nici o putere asupra sufletului și asupra vieții”!
Vom reda, în continuare, cuvântul de învăţătură duhovnicească al Mitropolitului Olteniei, lăsându-vă să meditaţi asupra celor spuse, pentru că merită cu prisosinţă să reflectăm asupra acestor pilduitoare «lecţii de viaţă» creştină, Arhieria sa precizând faptul că multe daruri ne-a lăsat Dumnezeu pentru noi şi pentru mântuirea noastră, astfel că niciunul dintre noi nu este lipsit de darul lui Dumnezeu, iar, dacă vrem să-l creștem și mai mult și să agonisim lumina cerească de care ne vom bucura la sfârșitul vieții noastre, trebuie să ne silim și mai mult, aşa cum au venit mulţi la Mântuitorul Hristos ca să-I ceară sănătate, altora să le dea vindecare, înviere! Astfel, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit a detaliat conţinutul Pericopei Evanghelice despre «Vindecarea lunaticului», deoarece tatăl copilului a venit la Mântuitorul Hristos pentru că nu mai găsise nici o speranță la nimeni, nici, chiar Sfinții Apostoli n-au putut să-l vindece pe acesta, numai Iisus Hristos, pentru că El este Dumnezeul nostru, Creatorul nostru, Stăpânul nostru şi de El se cutremură toate puterile, chiar și cele ale întunericului, produse de cel rău, de cel viclean, diavolul care a avut o vreme stăpânire asupra omului până la venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, până la Nașterea Lui din Preacurata Fecioară Maria, până la jertfa pe Cruce și până la Învierea Sa, când Mântuitorul Hristos a coborât până la adâncurile iadului și a sfărâmat legăturile, a sfărâmat porțile satanei, adică, a rupt peretele despărțitor dintre noi și Dumnezeu Tatăl! În fine, vom reda cuvântul de învăţătură duhovnicească până la sfârşitul său, pentru stilul şi frumuseţea explicaţiei arhiereşti prin care s-a spus că: ,,Dumnezeu ne-a dat putere ca noi să ne izbăvim de cel viclean, ori de câte ori Îl rugăm pe Tatăl cel ceresc! Iată că acest tânăr din Evanghelie este cuprins şi este stăpânit de duhul necurat, adică cel rău care a intrat în trupul său, a intrat în viața sa și atât de multă îl chinuia încât îl arunca în foc și în apă ca să-l omoare. Dar, deși Dumnezeu a îngăduit ca acesta să fie chinuit de cel rău, totuși, nu i-a dat putere asupra sufletului său și asupra vieții sale pentru că sufletul este de la Dumnezeu, iar viața omului este de la Dumnezeu și satana nu are nici o putere asupra sufletului și asupra vieții chiar dacă el chinuiește pe om cu diferite munci, cu diferite dureri! Pentru că demonii, neascultând și nedorim să urmeze Cuvântul Lui Dumnezeu, au căzut din lumină și s-au făcut din îngeri luminați nişte draci întunecați și au rămas risipiți și răspândiți prin văzduh, pe acolo pe unde vom trece în vămile văzduhului să știți ei au rămas și rămân în continuare și intră în aceia care au sufletele slabe, întinate de păcat! Pentru că diavolul, pândindu-l pe om și găsind în viața lui o spărtură, își introduce tâlharii săi în acel suflet împovărat de păcate și cel mai greu este că tânărul nu suferă numai pentru sine, ci și pentru părinții săi, iar, cea mai grea suferință o au părinții când își văd copiii în asemenea chinuri și în asemenea cazuri! Dar, trebuie să ne gândim că în mod sigur, nici tatăl din Evanghelia de astăzi nu a fost suficient de credincios pentru că îi spune Mântuitorului Hristos, «dacă» poți face ceva ajută-ne, cu alte cuvinte, nu este pe deplin încredințat de faptul că Acela care este în fața sa este Dumnezeu și pune oarecum la îndoială puterea de a săvârși această vindecare a Mântuitorului Hristos, zicând, dacă poți ceva! Deci, Mântuitorul a certat pe duhul necurat să iasă și acesta a ieșit fără să mai zăbovească vreun moment pentru că puterea lui Dumnezeu este atât de mare încât nimic nu stă înaintea Lui căci, cuvântul lui Dumnezeu, fraților și surorilor, a zidit cerul și pământul! Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu este a toate creator și bineînțeles că el vindecă sufletul și trupul acestui copil şi l-a eliberat, deoarece, copilul s-a aflat liniștit și sănătos înaintea Domnului după acest moment! … Sfinții Apostoli se aflau în pregătire și ei creșteau duhovnicește, creșteau în credință şi se încredințau că Mântuitorul Hristos este Dumnezeu adevărat! Pentru că Sfântul Apostol Petru spunea: «Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu» şi apoi ceilalți Sfinți Apostoli au crezut că Mântuitorul Hristos este Dumnezeu! Deci, Mântuitorul Hristos S-a făcut cunoscut Sfinților Apostoli și lumii de atunci că este cu adevărat fiul lui Dumnezeu așa cum avea să spună la Înviere, cu adevărat că Acesta este fiul lui Dumnezeu iar, prin încredinţarea aceasta omul să-și dea seama și să se întărească în credință! Nu dintr-o dată, nu din teama, nu din frică, ci, din convingere că cea mai bună virtute a credinței este bazată pe convingere, iar, noi, dacă am crezut în Mântuitorul Hristos, ne-am și convins că El este Dumnezeul nostru și noi credem în El, așa cum mărturisim întotdeauna la Sfânta Liturghie și în celelalte rugăciuni şi în celelalte slujbe ale noastre când spunem: «Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul…»a precizat Mitropolitul Olteniei.
,,Credința este darul lui Dumnezeu, fraților, este această virtute pe care Dumnezeu ne-a dat-o la dispoziție”!
În continuare, Înaltul Ierarh a spus: ,,Așadar, credința este darul lui Dumnezeu, fraților, este această virtute pe care Dumnezeu ne-a dat-o la dispoziție ca noi având credință să trecem prin toate greutățile vieții şi să ne rugăm lui Dumnezeu cu credință, să ne putem ruga lui Dumnezeu şi să-L iubim pe Dumnezeu pentru că numai cel care crede îl iubește pe Dumnezeu și să avem nădejde că numai crezând în Dumnezeu și iubindu-L, vom moșteni împărăția cerurilor! Iată, deci, că tatăl a plecat cu bucurie văzându-și copilul său vindecat și bineînțeles că el a crezut și a putut să spună că «Doamne, ajută neputinței mele și slabei mele credințe» pentru că și noi, ca să ne rugăm lui Dumnezeu întotdeauna ne dăm seama de neputințele noastre, de păcatele noastre de aceea ne adresăm lui Dumnezeu să nu țină cont de neputința noastră și necredința noastră și să ne izbăvească de cel viclean și apoi să ne dăruiască milă şi iertare! Deci, ca să luptăm împotriva celui rău, Dumnezeu ne-a dat două arme, fraților şi surorilor! Cum vedem din Evanghelie, ne-a dat rugăciunea și postul, iar, diavolul are și el două arme: mânia și pofta, pentru că a fi aruncat în foc și în apă nu înseamnă altceva decât a fi aruncat în mânie și poftă trupească, pofta ochilor, trufia vieții, lauda, mândria, slava deșartă! Aceea despre care vorbește Sfântul Evanghelist nu este altceva decât băltoaca, mocirla, plăcerilor trupești, iar focul despre care se vorbește în 
Sfânta Evanghelie nu este altceva decât mania! Din mânie, noi cădem în multe păcate şi în ea ne ducem la judecată, mânia ne duce la blesteme, mânia ne duce la ucidere, iar poftele acestea trupești ne slăbesc puterile noastre sufletești și ne fac exact ca acei neputincioși și cei slăbănogiți! Așadar, nu numai cel din Evanghelia de astăzi care era aruncată în foc și în apă, era chinuit de satana, ci și noi care săvârșim asemenea păcate cu mânie, cu iuțime, cu îndârjire împotriva aproapelui nostru și cu patimile de tot felul, până la lăcomia pântecelui, la beție și la alte multe păcate. Așadar, Evanghelia de astăzi, ne îndeamnă să luăm armele Duhului, cum ne spune Sfântul Apostol Pavel «îmbrăcați-vă în armele Duhului» și care sunt acestea: rugăciunea și postul care nu trebuie să lipsească din viața noastră. Pentru că prin rugăciune, noi ne apropiem de Dumnezeu și el ne apără de cel rău, iar postul este arma împotriva duhurilor necurate care pe de o parte îmblânzește trupul nostru, iar pe de o altă parte săgetează pe cel rău și acesta se îndepărtează de la noi! Așadar, având aceste arme, noi le transformăm ca pe cele două aripi cu care mergem la Dumnezeu! Rugăciunea și postul sunt aripile care ne ridică la Tatăl cel ceresc! Așadar, Evanghelia de astăzi, ne înfricoșează, pe de o parte, de felul cum satana chinuiește pe om, dar, ne îmbărbătează să avem credință în Mântuitorul Hristos şi să cerem izbăvire de cel rău! Cu postul și rugăciunea, ne vom curăți de toată întinăciunea trupului și a sufletului nostru și ne vom apropia de milostivul Dumnezeu! În această zi sfântă, felicităm pe cei care s-au sârguit la ridicarea acestei capele, cei care au contribuit la această înfrumuseţare și la acest edificiu atât de folositor pentru Parohia dumneavoastră! Felicităm pe părintele paroh, pe domnul Primar, pe cei din Consiliul Local și pe dumneavoastră care sunteți permanent lângă preotul nostru și îl ajutați ca să împliniți aceste îndatoriri pe care Dumnezeu i le-a dat spre slujirea și preamărirea Preasfintei Treimi, în vecii vecilor, Amin”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
