Aşa cum am precizat anterior, în ziua de 15 august 2022, Marea lavră a Sf. Cuv. Nicodim de la Tismana şi-a sărbătorit marele Hram «Adormirea Maicii Domnului», iar, Sfânta Liturghie a fost oficiată în altarul de vară al aşezării monahale de către Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales şi mare sobor de călugări, preoţi şi diaconi. Dar, nu putem trece peste faptul că în aceaşi zi, Sfânta Mănăstire Polovragi a sărbătorit acelaşi hram, «Adormirea Maicii Domnului», la cunoscuta lavră de la Cheile Olteţului Sfânta Liturghie fiind oficiată de către PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, ajutat de un sobor de preoţi şi călugări din care au făcut parte, Părintele Protoiereu Pr. Mărgineanu Iulian, Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti, Părintele Protoiereu al Severinului, Părintele Gheorghe Cioiu, de la Craiova, Părintele Pr. Ştoflea Dumitru, Parohia Polovragi şi alţii. La buna organizare şi desfăşurare a sărbătorii a contribuit obştea de măicuţe truditoare conduse de către Maica Stareţă Spiridona Tăbăcaru Stavrofora precum şi mulţi oameni dăruitori şi binevoitori, creştini cu inima generoasă care le-au oferit credincioşilor pachete cu alimente întru îndestulare, iar o parte dintre credincioşi au fost primiţi la o agapă frăţească în trapeza mănăstirii. Ca să revenim la Hramul Mănăstirii de la Tismana, am reţinut aprecierea Alteţei sale, Dr. Bogdan Cuza, strănepotul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care a spus că o asemenea sărbătoare cu atâţia credincioşi, veniţi din toate zonele ţării, merită cu prisosinţă cuvintele de «Sărbătoare Împărătească», iar, Maestrul DAN PURIC, aşa cum l-am intitulat şi în interviul realizat, a spus că la asemenea sărbători de excepţie sufletul românului se umple de har dumnezeiesc! Nu am putea încheia prefaţarea acestui material, fără a înscrie la loc de cinste cuvintele Măicuţei Damiana, care îl admiră mult pe maestrul Dan Puric şi îl consideră un român excepţional al credinţei noastre, aşa cum tânăra studentă în medicină, Viviana Şarapatin a spus că Dan Puric este «lumina cuvântului românesc», după ce maestrul a complimentat-o la rândul său pe studentă că are ochii cei mai frumoşi!
Toate acestea au fost culese ca nişte flori minunate ivite în fereastra din faţa Bisericii de la Mănăstirea Tismana, acolo unde Înaltul Ierarh al Olteniei, în cuvântul de o aleasă învăţătură duhovnicească, după ce a subliniat faptul că Maica Domnului a născut pe Acela care ne dă viaţă, pe Mântuitorul Hristos, iar, Fiul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este Unul şi acelaşi cu Fiul Tatălui ceresc, noi să înţelegem că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu naşte o Persoană, nu un trup, pe când sufletul este creat de către Preamilostivul şi Atotputernicul Dumnezeu!
,,Maica Domnului trece de la moarte la viaţă! Maica Domnului a trecut de la viaţa de pe pământ în Împărăţia vieţii veşnice”!
Ca o chintesenţă a celor spuse în această zi de sărbătoare, prin care s-a accentuat faptul că Maica Domnului este Maica noastră, a tuturor, Mitropolitul Olteniei a întărit această idee, considerând că: ,,Sfântul Ioan Evanghelistul o numeşte în mod simbolic «Mama tuturor», iar, cuvintele Domnului: ,,Iată mama ta, iată fiul tău” au rămas în memoria noastră ca fundament al faptului că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este mama noastră a tuturor. Pentru că, dacă ne botezăm în numele Preasfintei Treimi, ne «îmbrăcăm» în Mântuitorul Hristos, iar, Mântuitorul Hristos este Fiul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi de aici, ne dăm seama de legătura noastră cu Maica Domnului! Suntem din neamul Lui Dumnezeu! Suntem din neamul Maicii Domnului pentru că suntem fiii ei! De aceea, Maica Domnului se roagă pentru toţi cei care cred în Fiul ei! Aşadar, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu trebuia să treacă din lumea aceasta, într-un chip cu totul deosebit! În primul rând, ca fiinţă care s-a născut din Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, trebuia să «plătească» şi ea cu moarte, dar, ea nu putea să rămână moartă sau să rămână stricăciune! Deci, trecem de la un aspect natural, de naştere, la cel duhovnicesc de trecere la viaţă veşnică! Maica Domnului trece de la moarte la viaţă! După ce a trecut de la momentul acesta pământesc, la viaţa veşnică, la Fiul ei! De aceea, Sf. Toma, care n-a fost la îngroparea ei, când a descoperit mormântul Maicii Domnului, a constatat că nu mai era nimic acolo! Deci, Maica Domnului s-a mutat la viaţă, fiind Maica Vieţii! De aceea, a rămas şi rămâne în continuare mijlocitoarea noastră, ajutătoarea noastră, cu toate că părea altădată că Fiul n-ascultă de mama Lui! Acest lucru se întâmplă numai la oameni, pentru că pe Maica Domnului, atât de mult o preţuieşte Biserica noastră ortodoxă, că niciodată în slujbele noastre nu o putem trece cu vederea şi ori de câte ori ne închinăm în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, ne închinăm şi Maicii Domnului! Ne-au învăţat Sfinţii Părinţi această Taină! De aceea, Biserica noastră ortodoxă ne învaţă că Maica Domnului este naturală, ea judecă neamul nostru în bunătate şi este ajutorul pe care ni-l oferă nouă tuturor! Astfel, Maica Domnului ne dă la fiecare în parte din harul său! Acest har de la Maica Domnului este de la Duhul Sfânt, pentru că s-a pogorât Duhul Sfânt asupra sa la Bunavestire şi mereu a fost păzită de această putere dumnezeiască! În timp, dar, s-a amplificat ideea că stă în firea Maicii Domnului ca să fie «sălaş» al Lui Dumnezeu, adică, trupul sfânt în care a crescut Fiul ei”, a ţinut să sublinieze Vlădica, pentru a ne atrage atenţia supra faptului că Fecioara Maria este acea făptură deosebită creată de Dumnezeu, mai presus decât toţi oamenii şi decât mulţimea îngerilor, care, dintre toţi oamenii, a fost singura care a trăit viaţă preacurată, iar, lucrul cel mai greu de înţeles pentru mintea omenească, ea a devenit Maica lui Dumnezeu. 
Iar, acest lucru a fost posibil, fiindcă ea nu a păcătuit niciodată, nici nu şi-a întinat sufletul cu cele ale trupului, nu a trăit pe pământ cu dureri trupeşti ori boli şi cu toate că a avut trup dătător-de-viaţă, totuşi, ca om, s-a aflat sub stăpânirea morţii şi a murit, însă, fără ca Dumnezeu să despartă sufletul ei de trup!
,,Întotdeauna, ne va călăuzi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi ne va da harul său”!
În încheiere, Mitropolitul Olteniei a concluzionat prin faptul că: ,,Sărbătoarea de astăzi este una foarte importantă pentru că ne arată şi cine este mama noastră, ne arată rolul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în istoria lumii şi în viaţa noastră duhovnicească! Ne arată că Maica Domnului a trecut de la viaţa de pe pământ în Împărăţia vieţii veşnice, fiind un model şi pentru noi! Deci, să avem curajul să ne păstrăm demnitatea noastră de creştini ortodocşi, apărând în faţa ereticilor neoprotestanţi sau protestanţi, ca şi a celor de alte «culori», deci, să apărăm această învăţătură sfântă, că Maica Domnului este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Iar, cuvântul «Maica Domnului» îl avem în Sf. Evanghelie a Sf. Evanghelist Luca, cel care spune: «Maica Domnului meu», pentru că mai spune Sf. Ev. Luca faptul că Sfânta Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt, ceea ce nu poate să fie decât revelaţie dumnezeiască! Aşadar, să ne opunem ereticilor care nu o cinstesc cu adevărat pe Maica Domnului şi nu se închină icoanei sale! Ca urmare, noi, având-o pe Maica Domnului, vom avea o mare nădejde la Mântuitorul Iisus Hristos! Pentru că ea, chiar şi în momentele noastre de păcătoşenie, nu ne părăseşte, pentru că niciodată mama n-a lăsat pe Pruncul ei! Aşadar, dacă avem această nădejde sfântă în viaţa noastră, nu putem să uităm că Maica Domnului îşi face datoria, dar, trebuie să dăm şi noi de o parte orgoliul, mai ales astăzi, ca să-I cerem Fecioarei Maria ca să fie cu noi, pentru ca noi să ieşim din «mocirla» sufletului nostru! În acest fel, vom fi cu Maica Domnului, acolo, în Împărăţia cerului, pentru că Maica Domnului este mult milostivă!
Aşadar, plecând de aici de la sfânta mănăstire, primiţi la casele dumneavoastră binecuvântarea Maicii Domnului, pentru că întotdeauna, ne va călăuzi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi ne va da harul său! Fie ca Bunul Dumnezeu, prin rugăciunile Sfântului Nicodim, ocrotitorul acestei sfinte mănăstiri, să ne ajute şi pe noi ca să moştenim Împărăţia cerului, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii! AMIN”! În fine, la toate acestea, să spunem că după adormire, sufletul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a unit imediat cu Hristos, fiindcă Domnul, în clipa Adormirii Maicii Sale, însoţit de netrupeştile cete ale îngerilor şi ale sfinţilor Săi, primeşte sufletul Maicii Sale, nu doar în ceruri, ci până la tronul Lui cel împărătesc, până la Sfânta Sfintelor cea din ceruri, deoarece, după trei zile, trupul începător-de-Viaţă şi de-Dumnezeu-primitor al Preasfintei Fecioare a fost ridicat la cerurile cele mai presus de ceruri, nestricat, la Fiul ei Cel iubit, Singurul-Născut, aşa că putem vorbi şi despre învierea cu trupul sfânt a Maicii Domnului, o Înviere care, însă, nu a fost săvârşită de ea însăşi, ci, de către Însuşi Dumnezeu-Fiul ei! Aşadar, Preasfânta de Dumnezeu-Născătoare, după Adormirea ei, devine Maica noii creaţii, a Bisericii Lui Hristos, pentru că ea a avut un rol hotărâtor în iconomia mântuirii neamului omenesc, de vreme ce din ea s-a întrupat Domnul Mântuitorul nostru, care este capul Bisericii, iar, de acum are în Biserica cea cerească bogăţia harului, slavă şi îndrăznire, pentru că mereu ea devine, astfel, binefăcătoarea întregii lumi şi a întregii făpturi căreia i se închină toată creaţia, fiind Preasfânta Fecioară, Împărăteasa şi Maica Lui Dumnezeu.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
