Paisprezece ani de la întronizarea ÎPS Părinte Acad. dr. IRINEU în demnitatea de Mitropolit al Olteniei! – ,,Alegerea mea ca Întâistătător al Mitropoliei Olteniei este o rânduială divină şi datorez acest rezultat Lui Dumnezeu”!

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, Acad. Dr. IRINEU, s-au împlinit, iată, paisprezece ani de autentică şi înaltă demnitate misionară şi pastorală, de osteneală întru vrednică slujire Arhierească în demnitatea de Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, ceea ce mă face să mă adresez cu mult respect unui Ierarh de o aleasă cultură teologică, îndeaproape respectat şi întrutotul ales pentru credincioşii din Valahia Mică, de pe tot cuprinsul Olteniei noastre, pentru că sunteți Vlădica înzestrat şi dăruit de către Bunul Dumnezeu, care şi în acest an a dat Slavă Atotputernicului şi a îndemnat la smerită rugăciune comunitatea de credincioşi! Aşa cum aţi spus acum paisprezece ani: ,,De când am venit de la Paris, nu am încetat să aprofundez problemele oamenilor. Egoismul nu poate produce valori. Consider că experienţa europeană, dar şi cea a înaintaşilor mei, mă va ajuta să duc la bun sfârşit, sarcina care mi-a fost încredinţată. Alegerea mea ca Întâistătător al Mitropoliei Olteniei este o rânduială divină şi datorez acest rezultat Lui Dumnezeu, dar El lucrează prin oameni, iar membrii Sfântului Sinod mi-au încredinţat acest mandat”, ceea ce denotă faptul că sunteţi născut într-un sat în care «s-a născut veşnicia», dar, din păcate, elogiul satului românesc, al satului vatră de ţară, al satului care gravitează în jurul bisericii, nu mai poate fi făcut astăzi decât cu jumătate de gură, iar viitorul, în acest sens, nu sună prea îmbucurător! Dar, poate că vom trăi și vom vedea, dacă nu cu ochii noștri, prin ochii copiilor și nepoților noștri ceea ce va fi în viitor! Și ar mai fi ceva: noua pledoarie pentru spiritualitate nu mai pune accentul pe Dumnezeu – Omul, pe Iisus Hristos, perceput a rămâne cantonat doar în orizontul religiei creștine, ci pe omul-dumnezeu, pe omul care, prin meditație, yoga, regim vegetal, lecturi pe teme spirituale, prin vaccinuri care….imunizează (ce?), prin legătura cu un guru, omul post-modern care poate ajunge la conștiința Dumnezeului din străfundul ființei lui, creându-și realitatea în care alege să trăiască. Desigur, tema este cuprinzătoare şi de foarte mare actualitate, necesitând o discuție aparte, referitoare la ea, discuție ce depășește cadrul acestui articol şi care impune realizarea unui interviu, aşa cum binevoiaţi altădată să purtăm un dialog «Pe file de calendar», aşa că v-aş întreba, cu prilejul unui viitor interviu, cum vedeți Arhieria Voastră deschiderea de astăzi și de mâine a poporului român către creștinismul reprezentat de biserica noastră creștin-ortodoxă, de cea romano-catolică, de cele protestante și de cele neoprotestante, pe de o parte, și deschiderea către spiritualitatea de tip «New Age», care capătă proporţii într-o lume secularizată? Desigur, Sfânta Taină a Credinţei – fiind aceea care ne deschide înțelegerea multor taine care se află în Dumnezeu și în iubirea Lui de oameni având semnificaţia ei, dar și comuniunea în iubire cu celălalt, după modelul Sfintei Treimi – este o pârghie teandrică şi sfinţitoare ce astâmpără setea de cunoaștere a omului, care este nativă, parte din constituția omului, mai ales dacă vorbim despre setea de a te împărtăși din frumusețea și marile taine care există în Dumnezeu. Ca să înțelegem mai bine taina în care se află Dumnezeu, trebuie ca noi înşine să pătrundem şi să fim pătrunşi de o Taină divină! Oricum, la prefigurarea Împărăției cerești poți ajunge în trei, vorbim de un eu și un tu – în Sfânta Taină a Credinţei, vorbim de legământul dintre duhovnic şi credincios, – amândoi întâlnindu-ne în iubire duhovnicească, pe tărâmul iubirii desăvârșite al Celui de-al treilea, Care de fapt este Primul. Dumnezeu, ca Făcător a toate și Dăruitorul tuturor bunătăților, intervine tainic în relația de iubire dintre doi oameni, oferindu-le posibilitatea de a cunoaște desăvârșirea, împlinirea vieții, calea spre sfințire, dragostea fără sfârșit. Să mai remarcăm faptul că în decursul timpului adevăraţii credincioşi s-au numit sfinţi, iar, de aici putem trage concluzia că starea de sfințenie se atinge numai atunci când avem comuniune cu Biserica, dar, în acelaşi timp şi cu sfinții Bisericii și cu semenii noştri! Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit Dr. IRINEU, sper că nu v-am răpit prea mult din preţiosul timp de meditaţie arhierească, de aceea, vă propun să vă gândiţi la cele semnalate de mine, pentru că numai BUNUL ŞI ATOTPUTERNICUL DUMNEZEU, întotdeauna, ne mântuieşte cu Pronia Sa divină! VĂ MULŢUMESC din inimă pentru faptul că aţi primit acest mesaj, de aceea, vă doresc să aveţi MULTĂ SĂNĂTATE, cu îndelungă slujire Arhierească în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române!
Profesor dr. Vasile GOGONEA