Motto:
,,Mă îngrozesc dacă mă va cere într-o zi pământul cât m-a cerut o viață cerul…”
,,Sufletul meu sfios și leneș, fă semnul Sfintei Cruci de câte ori simți nevoia.
Va veni o vreme când poate vei vrea să-l faci, dar mâinile îți vor fi înghețate pentru totdeauna…”
C.D. Zeletin
O veste neașteptată, dureroasă și tristă, lăsând un gol imens, venea din partea doamnei Victorița Diaconescu, spre a ne anunța că soțul dumneaei, Silviu Diaconescu, medic stomatolog, a intrat în cele veșnice în ziua de marți, 22.02.2022, zi considerată de numerologi magică, având în vedere repetarea cifrei 2 de șase ori, după o boală insidioasă și galopantă.
Prohodirea celor zece preoți și înhumarea au avut loc sâmbătă, 26.02.2022, fiind înmormântat în cimitirul localității Bărbătești, Gorj, în prezența unei mulțimi de creștini.
Nu este cu putință să comprimi viața unui om în câteva fraze, de aceea, ne mărginim la câteva gânduri. S-a născut în localitatea Miclăuș, Satu Mare, la data de 16.06.1950, unde tatăl său era preot ortodox, spre marea bucurie a părinților, fiind primul odrăslit. Nu după multă vreme, tatăl celui repauzat a revenit cu familia la Bălcești, pe meleagurile natale, care au dat pe una dintre cele mai îndrăgite cântărețe de muzică populară din țară, supranumită și privighetoarea Gorjului, foarte bună prietenă cu surioara părintelui Diaconescu, tot Maria, ambele născute în același an. La Bălcești, micuțul Silviu a urmat școala primară, ca după aceea să continue gimnaziul și liceul la Târgu-Jiu. Este absolvent al Liceului “Tudor Vladimirescu”, vestita citadelă a învățământului gorjean. A învățat la toate disciplinele de învățământ, dar anatomia și fiziologia omului l-a atras cel mai mult, fascinat de această,,mașinărie complicată”-Omul, ,,o lume în mic”, cum spunea Democrit, adică “un mic univers”. De aceea, era hotărât să dea la Medicină. Să ajungi medic pe vremea aceea era necesar să renunți la frumusețea vârstei de adolescent, deoarece competiția era acerbă, în condițiile în care tebuia să te lupți cu cel puțin zece candidați pe un loc, chiar 15-16. Admis la Facultatea de Medicină Stomatologică din București, fiind student în al treilea an, a avut parte de o mare lovitură a vieții sale în sensul că mama sa a trecut ,,de-al lumii hotar” la vârsta de 45 de ani. Absolvind facultatea în 1975, a fost repartizat ca medic stomatolog în orașul Țicleni.
Părinții au avut grijă să îi educe pe cei doi copii ai lor, un băiat și o surioară, în spiritul unor valori civice, în spiritul credinței în Cel de Sus și în spiritul celui mai fierbinte patriotism.
Acolo, la Țicleni, lui Silviu au început a-i fugi ochii după frumoasa domnișoară, Victoria Cumpănașu, o adevărată ,,Cumințenie a pământului”, pe atunci profesoară de geografie în aceeași localitate. Atracția reciprocă i-a unit prin căsătorie, cununia religioasă și nunta având loc într- o frumoasă zi de mai din anul 1976. O familie model care permanent s-a asociat cu armonia, o familie în care niciodată nu s-au rostit cuvinte rele, o familie atentă la bucuriile semenilor, dar și la suferințele acestora, în fine, o familie distinsă.
Cât de fericiți erau când a venit pe lume unicul lor copil, Dragoș!
Un vechi dicton latin, “De mortuis nihil nisi bene”, ne aminteşte că “Despre morți, numai de bine!”. Cu sinceritate , afirmăm că în cazul medicului Silviu Diaconescu nu este nevoie de această concesie postumă, deoarece despre viața lui nu putem spune decât lucruri de bine. O trăsătură definitorie a celui dispărut a fost puternicul spirit de familie, respectul pentru aleasa inimii sale, dragostea și respectul aproape evlavios pentru părinți, pentru tatăl său, pentru surioara lui, învățătoare, și pentru celelalte rude. Bun profesionist, și-a exercitat profesia de medic stomatolog cu o asemenea conștiință, de parcă Dumnezeu l-ar fi urmărit în orice clipă. Privatizat, când vedea un pacient mai necăjit nu-i percepea nicio taxă. Dacă e să evidențiem principalele trăsături de caracter, pe primul loc îl ocupă bunătatea despre care Victor Hugo afirma că e singurul lucru în fața căruia trebuie să îngenunchem. Acesteia i se adaugă blândețea, omenia, modestia și cinstea.
O familie fericită, mai ales că Dragoș a avut același parcurs intelectual ca al tatălui său, îmbrățișând profesia tot de medic stomatolog. În prezent, își are familia sa, stabilită în Franța, soția tot medic stomatolog, având doi copii.
Depus la Capelă, în incinta bisericii din Bărbătești, în cele trei zile, era un du-te-vino, o mișcare continuă de oameni, veniți cu lumânări, candele și coroane, spre a-şi lua rămas-bun de la cel răposat. Cele peste 140 coroane înșiruite pe lângă biserică și pe lângă curte reprezentau o dovadă de cât de iubit și prețuit a fost medicul stomatolog Silviu Diaconescu! Momentul cel mai emoționant care a dat fiori mulțimii a fost sosirea tatălui său, Nicolae Diaconescu , ducând în cârcă povara celor 99 de ani și ținut de brațe de cei apropiați familiei.
Doamne, cât de dureros este pentru un părinte să-și conducă fiul pe un drum fără întoarcere!
Câtă durere și câte lacrimi s-au revărsat în ziua înhumării, după o slujbă dumnezeiască, de parcă totul în jur era trist! La vârsta de 71 de ani, prea repede l-a chemat Pamântul de sub scutul Cerului!
Se spune în popor că atunci când moare bărbatul, casa se va ruina în exterior, iar când sucombă soţia, se va ruina în interior. O cunoaştem prea bine pe distinsa doamnă Victoria Diaconescu, de aceea, nutrim convingerea că are puterea şi vocaţia de a administra în continuare gospodăria. De asemenea, are tăria şi voinţa de a supravieţui soţului, pe care l-a pierdut numai fizic, nu şi spiritual. Forţa şi vigoarea vor veni din partea familiei lui Dragoş.
Medicul Silviu Diaconescu a încercat o mare durere la plecarea din viață, pentru că se despărțea pentru totdeauna de aceea care i-a fost iubită, soție și mamă, nevoită acum să suporte jugul văduviei și al singurătății, până când destinul va decide să-i fie aproape, de tatăl său, mai ales că își făcuse planuri cum să-l sărbătorească la împlinirea unui centenar de la naștere, de surioara lui, de rudele apropiate și de cei dragi. În același timp, a plecat din viață cu bucuria că pe lumea pe care a părăsit-o a făcut numai bine, conștiința neavând ce să-și reproșeze, de asemenea, că Dragoș și soția sa performează în profesia de medici stomatologi, având o familie de toată frumusețea, o familie închegată cu cei doi copii, marea bucurie a părinților și a bunicilor.
Poate că de acolo, din ,,susul cel mai de sus”, printre stele, se va bucura de performanțele familiei lui Dragoș și ale celor dragi.
Iertat să fiu, Domnule Doctor, că v-am tulburat somnul cel de veci!
Fie ca amintirea-i să stăruie peste timp!
Iubească-l și Cerul, și Pământul!
Dormi în pace, domnule doctor, suflet nobil și drag, sub sfânta și binecuvântata pază a lui Dumnezeu!
Constantin E. Ungureanu
