Mircea Tutunaru: – Ce mai faceţi, domnule Ion Popescu-Brădiceni? Cum o mai duceţi? Am venit la Târgu-Jiu, de la Motru, să vă propun un interviu.
Ion Popescu-Brădiceni: – Domnule, eu nu dau interviuri. Am fost trei decenii ziarist la cotidianul „Gorjeanul” (fost „Gazeta Gorjului”) şi mi-e greu să devin eu însumi cel întrebat şi cel obligat să dea răspunsuri „inteligente”.
Mircea Tutunaru: – M-aţi blocat. Nu insist. Vă respect poziţia! Dar tot vreau să ştiu ce mai aveţi pe masa de lucru? Într-o vreme îmi povesteaţi cu oarecare plăcere despre nişte proiecte fabuloase.
Ion Popescu-Brădiceni: – Le-am ţinut – şi le mai ţin încă secrete –, fiindcă o turmă de grafomani care îmbâcsesc geografia literară naţională ar putea profita de ele. Eu port stindardul transmodernismului european şi am o droaie de duşmani (ci nu adversari de polemici cum s-ar cuveni şi dacă i-ar duce capul) – care s-ar năpusti asupră-mi.
Mircea Tutunaru: – Sunteţi tare inabordabil, astăzi. Şi e o zi fenomenală: 22 februarie 2022, rară în eon.
Ion Popescu-Brădiceni: – Ei. şi? Nu cred în asemenea coincidenţe. Sunt un intelectual lucid, cu o matematică/ geometrie a gândirii creative, încă activă, adică în evoluţie continuă. În tot ceea ce fac mă bazez pe opera-mi, tipărită şi comentată critic şi – slavă Domnului – elogios, vreme de 50 de ani, căci am fost debutat simultan de Dan Rotaru în revista Argeş şi de Marin Sorescu în revista Ramuri.
Mircea Tutunaru: – Şi totuşi îndrăznesc să vă provoc măcar la o convorbire în doi, la o discuţie liberă şi evident ezoterică.
Ion Popescu-Brădiceni: – Pe ce subiect, pe ce temă, pe ce canava, pe ce tramă, pe e model, pe ce paradigmă, pe ce „ut theoria poiein”, pe ce eidos ş.c.l.?”
Mircea Tutunaru: – Încercaţi să mă demobilizaţi, văd asta! Dar am fost avertizat că agreaţi ironia ca nimeni altul! Că vă derutaţi, confuzionându-l, interlocutorul! Mi-a relatat cineva – nu spun, persoană importantă – dialogul dintre dumneavoastră şi academicianul Ştefan Augustin Doinaş ori academicianul Dumitru Radu Popescu.
Ion Popescu-Brădiceni: – Dragă Mircea Tutunaru, eu am învăţat multe lucruri de la câteva zeci de savanţi, scriitori, cercetători, exegeţi, «magister ludi». Mi le-am însuşit, clarificat (asta se cheamă hermeneutică aplicată) şi operaţionalizat orice interpretare şi explorare transdisciplinară, orice exerciţiu metacritic, fiecare (re)lectură însemnând pentru mine încă o cărămidă la edificarea «catedrei mele extrauniversitare şi de literatură comparată, de teoria literaturii, de semiotică ori de stilistică».
Mircea Tutunaru: – Sunteţi domnule Ion Popescu-Brădiceni – aşa vi se zice „pe la spate” – un monstru al erudiţiei şi un fenomen al memoriei.
Ion Popescu-Brădiceni: – O fi adevărat? N-o fi? Aceste foarte succinte portretizări mi le-au atribuit Valentin Taşcu şi Dumitru Micu, atunci când mi-au prefaţat nişte cărţi de eseuri, apărute la Cluj-Napoca şi la Iaşi. Vă încredinţez că munca mea, în propriu-mi „atelier de vise”, e sisifică, schimnică, sihastră; că sunt un bibliocrat autentic, adept al poeticii recitirii, la care recurg cu o consecvenţă, în mod firesc, metodologică, pedagogică şi mai ales transestetică. Sunt printre puţinii teoreticieni ai prezentului în genere imbatabil (adică greu de contrazis). Am tot vehiculat în agora invitaţia la dezbateri ideokratie dar – se pare – în Româna nu cred că am competitori; iar acest aspect, vai, mă deziluzionează cumplit.
Mircea Tutunaru: – Aveţi, ce-i drept, mereu alura unui învingător extrem şi periculos de convingător în argumentaţie şi perspectivism. Eu însumi v-am cronicărit opera în „Confesiuni”, „Constelaţii Diamantine”, „Caietele Columna”, „Miracol de Brădiceni”, „Antemeridian&Postmeridian”, ori chiar în „Gorjeanul”. Şi-s perfect dumirit, informat, avizat.
Ion Popescu-Brădiceni: – La cei 68 de ani ai mei, pot oare să exclam, precum Goethe ori Eminescu: Clipă, opreşte-te, sunt fericit, ori ca Bacovia: Mi-am îndeplinit toate dezideratele? Ei, nu, pentru că îmi aduc aminte de o frază a lui Constantin Noica: Deceniul de aur al unui geniu de după anul 1900 e (cu excepţiile inevitabile lovite de-o fatalitate nemernică) între 60 şi 70 de ani; ceea ce-i perfect adevărat, căci eu abia între aceste borne temporale mi-am scris marile cărţi, ce se află încă în manuscris ori pe masa de lucru.
Mircea Tutunaru: – Dar greu vă lăsaţi ori deloc sedus? Nu vă roade nerăbdarea, uite aşa câteodată, să mărturisiţi şi altora măcar câteva aspecte, fie ele şi vagi, ambigue, razante?
Ion Popescu-Brădiceni: – Ispititor om eşti, (con)frate de «şcoală literară târgujiană». Aruncă tu plasa de pescuit mai întâi! Ştii, pentru mine parabola pescarului e încărcată, încă de mirajele sadoveniene. Scriu de zor, actualmente, la «O introducere în proza lui Mihai Eminescu» şi mi-e proaspătă în «palimpsest».
Mircea Tutunaru: – Păi, îmi vorbeaţi, deunăzi, de un scenariu de film transistoric, de un roman „Nokartso” (o continuare formidabilă, afirmaţi, la Ostrakon (I+II), de o nouă carte de poezii, de o culegere cu piese de teatru, de o colecţie „Ion Popescu-Brădicei interpretat de…”, despre memoriile ce le-aţi publicat în serialul din „Gorjeanul” şi „Miracol de Brădiceni”: „Evadatul din Scriitopia” etc.
Ion Popescu-Brădiceni: – Am făcut eu treaba asta? Ce nechibzuinţă! Aşa-i. Mă dau de ceasul morţii să le duc la capăt, căci toate aceste „visuri” (diurne-nocturne) sunt nefinalizate. Mă mişc ca melcul cu cochilia (opera-mi) în spate, ori ca scoica (cu perla înăuntru, în acel Centru Sacrificial).
Mircea Tutunaru: – Ce aţi mai publicat din ianuarie încoace?
Ion Popescu-Brădiceni: – Oho, oportună întrebare. Despre aceste reviste care mi-au găzduit «scrierile» îţi pot, mai pe îndelete, relata. Nu de alta, dar peste ceva vreme s-ar putea să uit, să aşez respectivele reviste într-un raft şi acolo să se prăfuiască, din motiv că alte avalanşe publicistice le-o îngrămădi într-o panoplie glorioasă dar, vai, vană!
Mircea Tutunaru: – S-auzim. Sunt ochi şi urechi!
Ion Popescu-Brădiceni: – În revista „Florile dalbe” din Republica Moldova (redactor şef poetul şi prozatorul Ion Anton) a Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării, de pildă, am publicat în nr.3/2020 poemele: Se numea ca mine: EU, Herbul, Fratele-gutui, Cântec, Pasărea Eminescu, iar în numărul 5-6/2022 poemele Ceremonialul nocturn, Scriitor de duminică”, Casa cu 5 ferestre, Ion Creangă, Sus la târg. În „Portal-Măiastra” nr.3-4/2021 am publicat eseurile „Ontologiile de frontieră ale lui Dumitru Tâlvescu”, „Ion Cepoi, romancierul Târgu-Jiului de altădată şi romanul unui mare întemeietor Constantin Stanciovici-Brănişteanu”, „Istoria unei secunde – cea dintâi expoziţie personală de artă transfotografică a lui Dan Adrian Popescu”. În „Confesiuni” nr.64-67/ 2021, am publicat monografia „Liviu Ioan Stoiciu – Cantonul 248”, eseostudiul „Dumitru Radu Popescu şi adolescentul Nicanor”; dar şi cronica literară „Povestirile lui Cornel Nistea între mimesis şi diegesis”. Adaug şi două cărţi senzaţionale: „O introducere în opera poetică a lui Mihai Eminescu” (Editura TipoMoldova, Iaşi, 2021) şi „O foarte succintă introducere în poezia română contemporană” (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2021). Dar mai adaug trilogia poetică: Rob la poezie (2020), Florile Râului (2021), Ultimul Alchimist (2021) apărută la prestigioasa Editură PIM de la Iaşi. De ultimă oră, în nr.3/2022 din „Convorbiri literare” (pp.122-124) mi-a apărut studiul „Poezia: binecuvântare şi pedeapsă”.
Mircea Tutunaru: – Domnule Ion Popescu-Brădiceni, în ce relaţie sunteţi cu scriitorii din Motru?
Ion Popescu-Brădiceni: – Am mizat constant pe forţa creativă (şi creatoare) a celor câţiva competitivi autori motreni. I-am propus cu antologii de poezie la Editura Limes a lui Mircea Petean de la Cluj. Pe tine, Mircea, cu antologia redutabilă axiologic „Copacul Omului”, iar pe Ion Sabin Cerna cu antologia, la fel de bună, „Lumina din umbră”. Pe Ileana Spineanu Morega am publicat-o în colecţia „Serile la Brădiceni”, la Editura PIM, cu 3-4 titluri. Tuturor, le-am semnat câte-o prefaţă în care le-am scos în relief reuşitele scripturale. Aripa protectoare a lui Nicolae Dragoş v-a fost mereu salutară şi profitabilă. În plus, v-am publicat pe toţi dar şi pe alţi notabili condeieri precum Nicoleta-Kătălina Păuliş, Ana Ionele, în revistele Am&Pm, Miracol de Brădiceni, Caietele Columna, Confesiuni, Literatura şi Alta „Serile la Brădiceni”, Portal Măiastra ş.a. La fel pe toţi scriitori motreni v-am inclus în Marele Dicţionar al Scriitorilor Români Contemporani (în volumele I-XII) pe care-l scoatem Aurel Ştefanachi şi eu însumi din 2000 încoace.
Convorbire realizată de prof.univ.dr. Mircea Tutunaru
