Prima lege care a desfiinţat robia unei categorii de rromi a fost adoptată, în Ţara Românească, la 22 martie 1843. Prin această lege, sclavii statului care plăteau impozit administraţiei Vorniciei temniţelor au trecut sub administraţia prefecţilor de judeţe, măsură prin care au fost eliberaţi din sclavie şi trecuţi în categoria cetăţenilor ce plăteau impozit personal. Câţiva ani mai târziu, la 11 februarie 1847, la propunerea domnitorului Gheorghe Bibescu, se votează o lege prin care sunt eliberaţi din robie toţi rromii mitropoliei, ai episcopiilor, ai mănăstirilor şi metocurilor, ai bisericilor şi ai oricărui alt aşezământ public. Legea nu prevedea nici o despăgubire. Impozitul pe care statul urma să îl încaseze de la persoanele eliberate avea să servească la răscumpărarea robilor pe care se presupunea că îi vor vinde boierii.
Revoluţionarii de la 1848, în Proclamaţia de la Islaz din 9/21 iunie 1848, declarau dezrobirea rromilor, reuşindu-se chiar eliberarea a 20 000 „bilete de slobozenie”. Intervenţia armatelor otomane a determinat revenirea la situaţia de dinaintea izbucnirii revoluţiei, inclusiv continuarea statutului de robi pentru rromi. La 22 noiembrie 1850 prinţul Barbu Ştirbei (1849 – 1856) dă o poruncă domnească, prin care se interzicea ca familiile de rromi să mai fie despărţite prin vânzare sau donaţie. Sunt interzise şi vânzările de rromi între particulari, atunci când este vorba de una până la trei familii; proprietarul trebuia să se adreseze statului care îi cumpăra şi îi punea imediat în libertate. În anul următor, se ia hotărârea ca statul să-i cumpere pe robii care sunt bătuţi de stăpânii lor.
Aceste legi nu puteau avea altă urmare decât ducerea reformei până la capăt, eliberarea definitivă a ultimilor robi.
La 8/20 februarie 1856, în Ţara Românească a fost adoptată „Legiuire pentru emancipaţia tuturor ţiganilor din Prinţipatul Românesc. Articolul 1 prevedea astfel: „Robia este desfiinţată. Ori’care ţigan se află astăzi în această categorie se liberează şi se va înscri între dajnicii Statului”. Ziua de 8/20 februarie a devenit „ziua de solemnitate”, în amintirea sfârşitului sclaviei rromilor. În acest fel a fost desfiinţată sclavia rromilor particularilor, stăpânii primind despăgubire 10 galbeni pentru fiecare individ.
Știați că…
Mănăstirea Cozia, construită de voievodul Mircea cel Bătrân, a avut cei mai mulţi sclavi? Aceştia erau în număr de 2088 de familii, dintr-un număr total de 11446 de familii dezrobite în anul 1847.
Gheorghe Bibescu (1842-1848) – A fost primul domn ales de ţară după încetarea domniilor numite pe baza Regulamentului Organic. Domnii erau aleşi de Rusia şi numiţi de Poarta Otomană.
Prof. Teodor Voicu
