Gabi Cristinel Roşianu îşi dedică aceste catrene pescuitului şi pescarilor, precum Al. Odobescu vânătoarei şi vânătorilor.
Nuanţările prompte, prozodia motivată, umorul subtil pe alocuri, îl determină pe cititor să le savureze. Personal, subliniez dedicaţiile, căci în compoziţia lor regăsesc rima rară, spiritul fin, aerul concordiei boeme.
Asemenea exerciţii „epigramatice” îşi au rostul lor la agapele ritualice, menite să descreţească frunţile, să deschidă sufletele şi să transforme un sport în vioaie recuperări ale mitului şi ale naturalităţii funcţiei umane.
Ion POPESCU-BRĂDICENI, doctor în filologie
