Este greu de deslușit cum pricepe Klaus Werner Iohannis să-și facă datoria față de țara și poporul român, care din motive cel puțin ciudate i-au mai acordat ,,încrederea” și pentru un al doilea mandat pentru funcția supremă în statul român, chiar dacă în primul mandat a fost departe de a servi și apăra cu onoare interesele României, ci dimpotrivă. Și se vede treaba că personajul cu pricina suferă și pătimește de sindromul virusului politic, conținând și la acest început de an 2020 cu aceleași neroade năravuri de om ,,măreț” la stat, dar mărunt la fapte, răvășind voit și tot mai mult amarnica noastră țară.
Pentru că, avem a constata cum K.W. Iohannis, confirmat și validat sub jurământ în fața Curții Constituționale, după rezultatul alegerilor pentru funcția de președinte, și-a început și al doilea mandat tot cu un paradox partinic și anticonstituțional, dându-se imediat în stambă cu vechile obiceiuri. Altfel spus, ,,imperatorul”, odată uns pe tron la Palatul Cotroceni, s-a folosit și de ocazia Zilei Naționale, prorocindu-și gândurile mărețe de conducător iubitor de țară, îmbrăcate de această dată în aura învingătorului, dar evident citite pur și simplu de pe foaia cu rândurile bine meșteșugite de către unul dintre consilierii săi, pentru a da cât mai bine de Ziua Națională. Era într-o contrapunere forțată, de vreme ce ne amintim cum la sfârșitul lui 2016, orchestrând jocurile urâte de manipulare a opinei publice, a ieșit în stradă pentru a instiga populația la revoltă și împotriva celor care câștigaseră în mod democratic alegerile parlamentare. Practic, în calitatea sa de președinte, era un atac incalificabil, anticonstituțional la ordinea și liniștea publică și ceea ce era mult mai grav îi dezbina pe români și diviza societatea românească, procedând la acțiuni mârșave pentru schimbarea guvernului mandatat prin vot de către parlament. Din păcate, a avut și sprijinul majorității presei din mediul privat, care a dovedit în acele momente tensionate, dar și în continuare că e la fel de mizerabilă, făcându-i toate jocurile și mojiciile în lupta pentru putere cu adversarii politici. Din care evident, România a avut mult de suferit, adăugându-se în cascadă la vechile necazuri multe alte nenorociri, cu precădere de justiție civică, economică și socială.
Dar să vedem ce clama președintele reales, exact cu ocazia Zilei Naționale, citind în cadrul unei recepții la palatul Cotroceni, mesajul de unitate peste timp al momentului de la 1918, anume că: ,,Doar împreună suntem puternici! Doar împreună descătușem întregul potențial al națiunii noastre! Doar uniți ne punem în valoare resursele imense de inteligență și creativitate, pentru a face performanța de care știm cu toții că românii sunt capabili…” Numai că ce să înțelegem din acest mesaj, adică cât adevăr și câtă ipocrizie, având dovada primilor cinci ani de mandat când știm cu toții câtă grijă a avut acesta ca societatea românească să fie unită, puternică și prosperă?! Dar, din păcate, se vede treaba că ținerea de minte a fost scurtă și fetișul grosolan, pentru că și-a început și al doilea mandat prezidențial obsedat tot de aceleași vechi obiceiuri, observându-se cu ochiul liber și mintea ageră, marea diferență dintre vorbe și fapte, amintind din ieșiri publice pline de dispreț, ură și dezbinare chiar și pe aceea, cu participarea domniei sale la adunarea populară de la Iași, prilejuită de aniversarea a 161 ani de la Unirea Principatelor Române. Mai exact, acolo unde era cel mai potrivit moment de chemare la unitate a tuturor românilor, dar pe care președintele Iohannis l-a folosit prin regretabilul său speech într-un alt prilej de campanie electorală meschină sub deviza de acum bine cunoscută “divide et impera”. Mai exact nu a făcut altceva decât să-i împartă pe români în democrați și nedemocrați, sau în psd-iști și români, diasporeni și români, punându-i pe unii împotriva altora și ferindu-se astfel ca dracu de tămâie de cuvântul sfânt al idealului și dorinței unității de veacuri a poporului român. Gândire stocată în subconștient și incalificabilă pentru cel care ar trebui să militeze cu bună credință și înțelepciune la binele acestei țări, nu să instige la ură și divizare, alimentând permanent astfel de stări tensionate între români și diferite grupuri sociale.
Și atunci uitați-vă, oameni buni, cine vorbește despre frățeasca noastră unitate de români și până la urmă ce a putut să fie și în capul acestui popor naiv, mereu păcălit de cei care sunt mânați într-o luptă oarbă pentru putere, nu pentru mai binele României, ci pentru propriile interese și privilegii? Iar ceea ce se întâmplă de trei decenii încoace, cu precădere de 15 ani încoace întrece orice măsură a răului, cu ultimii doi președinți abuzivi, absurzi și nedemni pentru țară, înconjurați fiecare de acoliții lui politici, puși nu să guverneze cum se cuvine societatea românească, ci s-o bramburească și jefuiască după poftele celor care vor cu dinadinsul să ia tot ,,caimacul” puterii politice doar pentru ei și atotputernicilor stăpâni din afară, în aceste vremuri triste pentru România. Iar K.W. Iohannis se dovedește a fi exponentul perfect al răului, terorizând democrația prin încălcări flagrante ale Constituției, instigării la dezbinare și divizare a neamului românesc. Cu siguranță nu-i pasă de problemele grave cu care se confruntă țara, dovadă că mereu întinde și întreține hârjoană și criză politică, iar faptul că guvernul lui (nu al tuturor românilor?) o ține întruna cu asumări de răspunderi în parlament, aruncând în spațiul public dezbateri false legate de buget, alegeri anticipate, alegerea primarilor în două tururi, șamd, este o altă dovadă a politicii de dictat promovată de către întâiul bărbat al țării, ,,Imperatorul” K.W. Iohannis. Atunci să ne mai mirăm și să nu ne îngrijorăm că în România s-a învățat de către cei care diriguiesc societatea doar mersul anapoda pe dos și că datorita lor, această țară a ajuns să fie asemuită în UE, dar nu numai, oaia neagră din turmă și comparată în multe privințe cu țările încă bananiere, existente și astăzi în lume?. Dar crede cineva că acest președinte vanitos și plin de răutăți, împreună cu trepădușii politici din preajmă care îl divinizează mai ceva decât pe ,,Sfântul Sisoe”, au vreo străbatere de afecțiune și iubire pentru România, gândind cu înțelepciune și fără patimă, în momente de cumpănă pentru ea. s-o scoată din impas? Și din păcate, țara noastră continuă să ocupe locuri codașe în mai toate clasamentele europene și mondiale. Or, așa se clădește o ,,Românie normală și educată”, cu un sistem de învățământ ineficient și cu un altul de sănătate subfinanțat și aflat aproape de colaps, grație cărora pacienții vin în spitale cu o boală și se întorc acasă pricopsiți cu altele luate de prin spitale? Și mai avem și pacostea de sărăcie din cauza căreia peste 50% din populația țării abia dacă reușește să-și ducă traiul de zi cu zi, motiv pentru care a sporit migrația românilor, cu precădere a tinerilor, care de ani de zile își pun straița în băț și pleacă unde văd cu ochii, deținând un nedorit loc I și în această privință, în UE. Trist, dar adevărat, fără programe naționale serioase de dezvoltare și antisărăcie, asistăm neputincioși la depopularea galopantă a țării, la agonia multor localități, în special în mediul rural unde pur și simplu dispar satele, vetrele noastre strămoșești, gena neamului românesc. Iar conducătorii și guvernanții care se dau mari europeni și globaliști uită, cum spunea și marele savant N. Iorga că ,,să iubești alte națiuni trebuie întâi să-ți iubești propria națiune”. Or acest lucru nu înseamnă nicio xenofobie și nici șovinism, dar nici nu trebuie să-i ridicăm în slăvile cerului pe alții și să ne neglijăm și coborâm noi ca popor în rândul națiunilor lumii.
Acum întrebarea se pune ce se va mai întâmpla și începând cu acest an, în condițiile în care politikienii și mai cu seamă ,,imperatorul” de la Cotroceni nu se ghidează după doctrine și principii, ci vorba lui O. Paller, după interese personale și de găști politice. Oricum, nu putem să ne așteptăm la vești și lucruri bune, mai degrabă situația în țară s-a înrăutățit, începând cu împrumuturile făcute în cascadă și cu devalorizarea rapidă a monedei naționale, pe fondul diminuării permanente a resurselor financiare interne. Este și motivul pentru care Agenția de evaluare financiară Standard & Poor’s a retrogradat la ,,negativă” perspective de rating pentru țara noastră. Și cu atât mai grav cu cât guvernul actual, impus prin ,,pohta ce-am pohtit” de către ,,El Lider Maximo Iohannis”, nu dovedește cu nimic a fi mai breaz decât cel social-democrat, ci dimpotrivă umblă cu tot felul de elucubrații, evident derutat și de amestecul grosolan al conducătorului suprem în treburile de guvernare a țării, iar pe de altă parte de incompetența multor miniștri și alți demnitari publici, puși acolo nu pe criterii de competență și bună-credință, ci pe considerente și obligații politice, pe nepotisme, șamd. De aici și multă incoerență, ezitări și cârpeli, improvizații în actul de guvernare, încălcarea repetată a ordinii constituționale, cu o gravă deteriorare a democrației și liberalismului, deschizându-se larg ușa PNL, campionilor traseismului politic. Altfel spus, e jale mare în Românica noastră, fiind greu de crezut că vreodată apele se vor mai limpezi, câtă vreme la conducerea și guvernarea țării vor continua să se rânduiască politicieni imorali și necinstiți, incapabili și de rea-credință, contra țării și poporului român. Iar actualul președinte al României ,,reușește” să fie etalonul, vorbind de ordine, de o țară ,,normală și educată”, dar dincolo de ipocrizie nu și le dorește, alimentând continuu criza și haosul politic, convins că cine dezbină poate să stăpânească mai ușor țara și ,,boborimea“ naivă și credulă.
Și din păcate, toate mizeriile din politica românească au împins această țară pe toboganul neputinței și disperării fără cale de ieșire, referindu-ne bunăoară doar la problemele grave din economie, unde se petrece o adevărată tragedie națională, România ajungând să fie țara cu cea mai mare scădere a industriei din Uniunea Europeană, iar pe altă parte și una de conjunctură, controlată de către corporațiile străine care scot din țară profituri uriașe, în detrimentul bugetului și PIB-ului național, al nivelui de viață tot mai scăzut al românilor. Nu în ultimul rând, o ciudată lipsă de preocupare a celor care diriguiesc rânduielile țării și în privința apărării demnității naționale, multora ajungând să le stea în gât sentimentul de român, întrucât au căzut în patima globalismului deșănțat, uitând că până la urmă fiecare națiune se răzbună pe cei care vor să-i topească onoarea și demnitatea, unitatea de neam. Cu atât mai mult cu cât în astfel de vremuri tulburi, la o aruncătură de băț de granițele României se joacă perfid și tot mai intens întoarcerea la revizionismul interbelic și la ,,Memorialul Trianon”, cu aluzii directe și acțiuni ostile îndreptate împotriva unității și integrității noastre naționale. Semnale îngrijorătoare, în vreme ce în fruntea țării avem un conducător care împreună cu șleahta lui de acoliți politici și nu numai, vorbesc despre nevoia de unitate a românilor, dar în realitate acționează prin varii căi și mijloace care mai degrabă trădează interesele poporului român, îl instigă și-l dezbină, contribuind vădit la destabilizare, la slăbirea coeziunii și unității naționale. Prin urmare…
,,DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE”!
Prof. VASILE IROD
