Vorbim despre o Zi minunată, ca şi cum am vorbi despre veşnicie, deoarece Ziua Naşterii Domnului este cea mai mare şi cea mai importantă zi din viaţa lumii! Cu ea începe o lume nouă, iar din această zi, omenirea e de sine stătătoare şi începe să-şi numere anii, pentru că anul pe care îl încheiem în curând şi anul care bate la uşa vieţii noastre, ne arată numărul anilor care au trecut de la un asemenea mare eveniment în care s-a revărsat mare bucurie în Cer şi pe pământ, când S-a arătat Însuşi Dumnezeu, pentru a-l ridica pe om la sfinţenie. Cu paşii negrăiţi şi negrăbiţi ai inimii, să mergem şi noi la Betleem împreună cu păstorii şi cu magii, ca să ne închinăm Dumnezeiescului Prunc, Cel Care ne spune: ,,O, oamenilor, eu puteam veni la voi cu slavă multă, cu alai îngeresc, chiar cu multă bogăţie şi cu putere mare, că nu duc lipsă de toate acestea, dar, am ales lipsa şi sărăcia grajdului şi a ieslei, ca să înţelegeţi că fericirea mult dorită de sufletul vostru, nu stă în bogăţia de pe pământ, în îndestulare, în trai bun şi în răsfăţ, pentru că fericirea pământească este de scurtă durată şi e umbrită de multe necazuri, de boli şi de moarte. De aceea, nu vă legaţi cu inima de ea! Astăzi, Eu v-am pregătit o minune, pe care am vestit-o chiar de la întemeierea lumii, ca pe o fericire mai presus decât toată fericirea pământească! Această fericire, am venit acum să v-o dăruiesc”!
,,Am născut şi ţin în braţe pe Dumnezeiescul Prunc”!
În Ziua aceasta minunată, să mai vedem în sărăcia grajdului din Betleem şi pe Maica Domnului, o tânără Mamă Fecioară, înfăşând, ţinând în braţe şi alăptând Noul Născut, iar Sfânta Fecioara Maria ne spune: ,,Pentru că am născut şi ţin în braţe pe Dumnezeiescul Prunc, m-am Învrednicit să fiu mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare decât Serafimii, să fiu Împărăteasa Cerului şi a pământului! Nu este mai mare cinste pentru o femeie, decât a naşte şi a purta în braţe un prunc! Fericite sunt femeile care se bucură de această cinste şi vai, de două ori nefericite, acelea care se ruşinează să fie mame, dintre care unele chiar aruncă şi ucid pruncii pe care li i-a dat Dumnezeu, pentru că acestea sunt nefericite pe pământ şi le aşteaptă şi în cer veşnica nefericire”!
Naşterea Domnului este asemănată cu răsăritul soarelui, care, înlăturând întunericul, aduce lumină şi viaţă pentru întreaga făptură. De aceea, vestea Naşterii Domnului, pe care o aducem în fiecare an, este o veste cutremurătoare pentru suflet şi pentru minte, deoarece, Fiul Lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Se naşte pe pământ, ca om, «pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire», precum şi noi mărturisim în Simbolul de credinţă! Deci, oameni buni, cu toţi să ne bucurăm că S-a Născut Hristos, Mesia Cel luminos.
Lăudaţi-L şi să-L cântăm, să-I mulţumim Domnului Iisus Hristos, Care, bogat fiind, a sărăcit pentru noi, ca noi să ne îmbogăţim cu Fericirea Sa cea veşnică, de care, pe toţi să ne învrednicească în marea Sa iubire de oameni, AMIN!
Profesor, Vasile GOGONEA
