În urmă cu mai bine de 10 ani, s-a reuşit separarea Colegiului Naţional „George Coşbuc” de Colegiul Tehnic Motru. Concomitent s-au separat şi garniturile de profesori.
Condiţiile de admitere şi de plasare în cele două colegii motrene au fost la fel şi pentru elevi şi pentru profesori, cu deosebire că la Colegiul Tehnic au fost acceptaţi şi şcolarizaţi elevi cu posibilităţi intelectuale mai mici decât ale celor de la Colegiul Naţional „George Coşbuc”. A fost şi acesta un tribut al evoluţiei celor două şcoli, între care a existat şi mai există un sistem concurenţial vizibil. Anul acesta, însă, diferenţa a fost substanţială. La Colegiul Naţional „George Coşbuc”, au luat examenul 85,9% dintre candidaţi, clasându-l pe un loc meritoriu în judeţ, locul 5, în timp ce la Colegiul Tehnic nu au reuşit acest lucru decât 15% dintre candidaţi. Concluzia care se trage din aceste proporţii conduce la păreri diferite despre elevii şi profesorii celor două instituţii. Aceste păreri sunt nedrepte, pentru că de când există şcoală în România, profesorul predă şi elevul învaţă. Cum predă profesorul se reflectă nu numai în rezultatele câştigătorilor concursului, ci şi în proporţii. Mai este însă un amănunt esenţial: nu mai există interes pentru şcoală, aşa că profesorul poate preda foarte bine, iar elevul poate să nu înveţe deloc. Desigur, profesorul are la îndemână instituţia corigenţei sau a repetenţiei, dar într-o şcoală care nu este apărată de nimeni, oricare profesor ar fi exigent ar ajunge el însuşi victima mulţimii necenzurate a elevilor şi, de ce nu, a părinţilor care ar alerga la şcoală să-l pedepsească pe profesor, pentru că este cea mai ieftină măsură. La Colegiul Tehnic din Motru calitatea slabă a lotului de elevi s-a constituit într-un val care a şters până şi prestanţa profesorilor şi acest lucru va continua dacă nu se iau măsuri ferme în ceea ce priveşte disciplina vieţii din şcoală şi exigenţa notărilor. Dau un singur exemplu: copii mei l-au avut profesor de matematică pe Nicolae Ruşeţ. Acest profesor nu şi-a schimbat modul de predare şi nici obiceiul de a lucra şi în afara orelor de şcoală cu cei care doresc să înveţe. Cu toate acestea, în acest an, rezultatele la matematică ale Colegiului Tehnic au fost dezastruoase. Profesorul nu a comentat situaţia, însă i se citea amărăciunea şi pe faţă şi în glas. Mai este de spus un singur lucru: este o mare diferenţă între modul de abordare a pregătirii şcolare de astăzi şi modul de abordare a pregătirii şcolare din urmă cu zece ani. Se pare că la Colegiul Naţional „George Coşbuc” profesorii nu au abdicat de la pretenţiile dure cu care au fost obişnuiţi să-şi examineze elevii şi acest lucru s-a văzut la Bacalaureat.
Constantin Bunilă
