La ora actuală asistăm la o creştere a turismului în perioada sfârşitului de săptămână nu numai la noi în Gorj ci şi în ţară. Nimic nefiresc în această dorinţă de recreere şi până la urmă de evadare chiar şi pentru câteva ore în sânul naturii.
Nefiresc este faptul că odată cu această dezvoltare a vieţii turistice în judeţul nostru (unde fenomenul ne interesează cel mai mult) cresc şi încălcările regulilor elementare în turism şi nu numai precum şi cele de protejare a mediului ambiant şi a diversităţii biologice a arealelor unde se desfăşoară aceste activităţi (haideţi să le spunem cu indulgenţă) turistice a unora dintre noi.
Respectul faţă de natură, în impas
Principala cauză după cum reiese din discuţiile purtate cu mai mulţi montaniarzi şi cunoscători ai fenomenului turistic ar fi necunoaşterea acelor reguli nescrise, le-am spune noi, ale unei incursiuni în natură fie că este vorba de spaţiul montan fie că totul se desfăşoară la un banal grătar la iarbă verde. Etica şi respectul faţă de natură sunt departe de a se fi impus (chiar dacă prin aceasta vom supăra o întreagă armată de turişti-grataragii) şi de a se lega într-un tandem am zice noi cu posibilităţile oferite de turismul actual. Între cele două verigi imaginare s-a format un decalaj ce în opinia adevăraţilor montaniarzi se accentuează pe zi ce trece. Cauzele le cunoaştem (ori le vedem aproape zilnic în mijloacele mass-media, dintre care unele încurajează acest fel de distracţii, fiind primele care se lamentează în cazul producerii vreunui accident cerând cu vehemenţă pedepsirea vinovaţilor şi înăsprirea legislaţiei în domeniu) tocmai de aceea ne-am propus să facem o monitorizare a fenomenului şi să găsim în limita posibilităţilor soluţii.
“Porcus Turisticus” în ofensivă
În perioada sfârşitului de săptămână sau week-end cum a început să se numească şi la noi zonele turistice din judeţ sunt „invadate” de o aşa-zisă armată pestriţă de pseudoturişti al cărei scop pare a fi acela de a distruge şi degrada cât mai mult (pentru a-şi satisface ambiţiile ancestrale de a face focul şi apoi grătar) a tot ce natura a construit de-a lungul timpului şi cu atâta armonie. Numai parcurgând şi observând locurile unde aceşti „porcus turisticus”, denumire dată acestor specimene de un prieten montaniard campează, ne putem face o idee asupra răului pe care îl produc mediului ambiant şi indirect nouă înşine.
Odată cu încălzirea vremii de vineri după amiază ori de sâmbătă dimineaţa zonele turistice gorjene (nu puţine unele de o importanţă naţională ori europeană prin formele şi fenomenele naturale existente în perimetrul lor ) sunt luate cu asalt (ca să folosesc un termen mult uzitat în media naţională ) de o veritabilă armată de pseudoturişti numiţi în jargonul adevăraţilor montaniarzi “pantofari”, „cravatişti” şi „grataragii” ce fac ca locurile unde poposesc să pară zone de front în care se fac lucrări genistice. Tot ce poate fi tăiat este tăiat şi pus pe foc, în unele cazuri lemnele fiind aduse de la distanţă în portbagajele maşinilor iar şanţurile de pe marginea drumurilor sunt nivelate pentru a permite maşinilor să intre cât mai aproape de apă. Din lemnele tăiate cel mai adesea fără nici o noimă se fac tot felul de proţape ori apărători de soare care de care mai savante iar fumul degajat de mulţimea de grătare ce au început să fumege te fac să crezi că te afli într-un loc unde se aşteaptă o erupţie vulcanică.
Indiferenţă ?
Locuri pitoreşti din Gorj amintite în descrierile lor de autori cum ar fi N. Popescu, I. Conea, A. Ionescu, C. Zaharia, Emm. de Martonne şi nu mai puţin cunoscutul prof. Alfred Bogli ce în fundamentarea teoriei glaciaţiunilor a făcut cercetări într-o serie de zone montane gorjene au devenit în ziua de azi de cele mai multe ori cu sprijinul tacit al autorităţilor locale parkinguri, grătare în aer liber ori spălătorii auto (fenomenul se produce mai cu fereală în ultimul timp dar mai există destui amatori care în loc să plătească la o spălătorie auto preferă să-şi spele maşinile şi covoarele aduse de acasă direct în apa râurilor nu de puţine ori sub ochii indiferenţi ai conjudeţenilor noştri).
Trebuie să facem menţiunea pentru a nu fi acuzaţi de negativism că în ultimul timp au demarat o serie de programe menite să protejeze diversitatea biologică şi în acelaşi timp să creeze condiţii civilizate pentru cei care într-adevăr doresc să petreacă o parte a timpului liber chiar fie şi numai câteva ore în decorul de excepţie al Gorjului. Agenţia pentru Protecţia Mediului Gorj, Garda de Mediu Gorj, Administraţia Ariei Nordul Gorjului de Vest, Consiliile Locale din localitățile perimetrelor în cauză iată numai câteva dintre instituţiile care şi-au dat mâna în încercarea de a stopa degradarea ireversibilă a mediului ambiant şi a găsi soluţii pentru refacerea acestuia. Dar mai presus de toate este nevoie de o schimbare profundă a mentalităților unora dintre semenii noștri legate de mediul ambiant şi în general de natură.
Potenţial turistic de invidiat
Din punct de vedere al reliefului şi a peisajelor montane, Gorjul este unul dintre judeţele favorizate ale României. Aici putem întâlni (încă) o diversitate a formelor şi fenomenelor naturale pornind din vârful Parângul Mare sau Acoperişul Olteniei cum mai este denumit cu ai săi 2508m şi până în Pleşa Sohodolului unde într-o peşteră există cel mai adânc puţ vertical din ţară (-122m ). Tot pe aceste meleaguri mai putem întâlni fenomene rare chiar la nivel european (câmpuri de lapiezuri, depozitele de terra-rossa, Inelul de Piatră al Sohodolului, circulaţia subterană a apei din perimetrul Şuşiţa Verde – Valea Sohodolului, Valea Seacă cu Dâlma Cucutelor de pe Şuşiţa Seacă un fenomen ce şi astăzi este cercetat şi nu în ultimul rând Izvoarele Cernei ce se află pe teritoriul gorjean, cea mai puternică sursă carstică din ţară şi unde apele subterane parcurg cea mai lungă străpungere subterană la nivel naţional). Iată numai câteva dintre bijuteriile naturii aflate pe teritoriul gorjean pentru care este nevoie de elaborarea unor planuri concrete care să le protejeze şi ce este mai important să producă o schimbare radicală a mentalităţilor semenilor noştri în sensul că nu poate face fiecare ce vrea și că acţiunile nesăbuite ale unora pot afecta negativ întregi comunităţi omeneşti.
Mugurel Petrescu
