În repetate rânduri premierul Boc a făcut referiri la priorităţile guvernului, promiţând, printre altele, păstrarea locurilor de muncă şi găsirea soluţiilor pentru ieşirea din criză, în principal prin dezvoltarea infrastructurii, termoizolarea locuinţelor, stimularea IMM-urilor şi agriculturii precum şi demararea programului „Prima casă”, facilitându-le tinerilor obţinerea unor credite garantate de stat.
În acelaşi timp, afişând aceeaşi propagandă agresivă, în spiritul populismului deşănţat, de genă băsesciană, primul ministru s-a deghizat în promotorul marilor reforme în România, punând pe tapet, la comanda marelui vizionar de la Palatul Cotroceni, asumarea răspunderii Executivului în faţa Parlamentului la pachetele de legi ale educaţiei, salarizării şi sistemului de pensii, în ciuda valului de nemulţumiţi la nivelul tuturor categoriilor sociale.
Numai că, se încheie cele 10 luni de la investitură şi constatăm cum acestui guvern nu-i iese mai nimic din ceea ce şi-a propus, câtă vreme economia nu dă semne că ar ieşi din agonie, numărul şomerilor depăşeşte orice previziune, împrumuturile externe şi datoria publică bat spre suta de miliarde de euro, iar sărăcia ne aşează confortabil în topul naţiunilor subdezvoltate ale lumii. Mai mult, din pricina comenzilor aberante şi turbulente ale şefului statului, guvernul Boc merge din greşeală în greşeală şi dă rateuri în serie, ba mai cade şi în penibil, inaugurând cu pompă şi aroganţă, lucrări făcute de mântuială, la câţiva Km de şosea, după care asfaltul plesneşte sau crapă, fiind de acum cunoscute astfel de situaţii la Braşov, Greblă, Ploieşti, Gilău-Turda, etc. Cât despre autostrăzi construite, poate că pe la „paştele cailor”, de vreme ce la autostrada Soarelui, lucrările au apus de vreo doi ani, iar la celelalte se merge în pasul melcului deşi, „regii asfaltului” fac profituri uriaşe, punând tragerile de timp pe seama erorilor de proiectare, a litigiilor statului cu proprietarii de terenuri ş.a.m.d.
În acelaşi con de umbră se găseşte programul de reabilitare termică a locuinţelor prin care, de asemenea se vindeau iluzii în privinţa creării locurilor de muncă, după cum macaralele refuză să râdă-n soare câtă vreme programul „Prima casă” este, la rândul său, blocat de lipsa banilor şi de birocraţie, năruind până şi speranţele clanurilor imobiliare. În plus, şi ceea ce mai pâlpâia prin economia naţională s-a stins, nu atât sub presiunea crizei, ci a erorilor şi neputinţei guvernului de a stimula producţia internă, serviciile şi comerţul, favorizând, în schimb, fărădelegile grupurilor de interese şi clientelei portocalii. Mai mult, impozitul forfetar şi celelalte taxe neghioabe au încurajat fenomenul migraţiei şi muncii la negru, a pus pe butuci IMM-urile, în timp ce agricultura şi turismul gâfâie, fără a avea vreo speranţă de salvare.
Şi toate aceste nenorociri se întâmplă pentru că este vremea hoţilor şi escrocilor, care nu au nici un pic de resemnare şi omenie în suflet, lăcomind şi furând după „filozofia” regimului Băsescu, de trădare şi falimentare a neamului românesc. Iar cazurile personajelor controversate, cu legături strânse în lumea interlopă, gen Udrea, Videanu, Berceanu, Manţog, Ridzi, Boureanu şi mulţi alţii ca ei, sunt exemple vii de încălcare flagrantă a legilor statului român, fără ca cineva să-i poată stopa, tocmai pentru că la ei este pâinea şi cuţitul dar şi justiţia, la fel de coruptă şi aservită baronilor portocalii.
Şi mergem tot aşa, din hoţie în prostie şi invers, pe mâna unui guvern năuc ce a pus oameni nepotriviţi peste tot, care nu au nici în clin nici în mânecă cu funcţiile şi slujbele ce le ocupă, contând pentru ei doar pricopseala, oportunismul politic şi tainul obligat a-l da mai marilor satrapi. De aici, pleacă şi puzderia de nepotisme, pile şi relaţii ce sufocă mersul societăţii, competiţia, profesionalismul şi performanţa, ajungând să decidă şi să ocupe locurile. Din păcate, sunt destui şi înguşti la minte care refuză să înţeleagă tot acest megacirc de înnegurare a oamenilor, dar extrem de nociv pentru români, umilindu-i şi tăindu-le practic dreptul legitim la viaţă în demnitate. Cu toate astea, preşedintele încă în exerciţiu pare mai degrabă un demon, pentru că oricât de mari ar fi nevoile oamenilor şi urmările nefaste ale crizei, tot mai găseşte resurse de şantaj, ameninţare şi manipulare (vezi încercările de spargere a partidelor politice şi societăţii civile, acum în preajma alegerilor) pentru a menţine starea de haos şi turbulenţă în ţară, simultan cu terfelirea instituţiilor statului, nelăsându-le a-şi face treaba, dar şi pentru a lăţi cât poate hidra sărăciei peste toată România. Sau, cu alte cuvinte, sacrifică o ţară şi nu popor pentru a-şi satisface poftele bolnăvicioase de putere, interesele de familie şi ale clanurilor politico-mafiote din jurul său. În plus, le face cu batjocură şi dispreţ tot pe banii noştri, bătând în lung şi-n lat mioritica Românică cu tot felul de parodii şi schimonoseli, doar pentru a-i aduce voturi.
Pentru că nu mai contează dacă ţara se afundă şi se prăbuşeşte, câtă vreme e mult mai important a fi beneficiarul dezastrului, redobândindu-ţi fotoliul de împărat la Cotroceni, călcând pe victimele ambiţiilor tale şi ale mercenarilor din preajmă. Se pune la cale şi o strategie de pupincurişti de la Evenimentul Zilei, B1 TV, aşa-zisul Institut Cultural Român, trădătorilor din interiorul unor partide, oportuniştilor din mass-media, gen I. Cristoiu (mare puşlama eşti maestre!), tocmai pentru ca Zeus-Făt Frumos, Emil, Leana de Pleşcoi, guguştiucul I. Oltean şi toţi devoratorii portocalii de suflete şi conştiinţe să nu scape cumva ciolanul puterii, iar de la ei fărâmiturile pentru astfel de slugoi, deopotrivă şi laolaltă foarte periculoşi pentru binele public.
… Dar, parcă mai contează astăzi în România, idealurile, principiile, moralitatea şi verticalitatea unor oameni, cu iubire şi dragoste pentru ţara lor, de vreme ce peste tot mişună trădătorii de neam, mai ceva decât tâlharii la drumul mare, lăcomiţi peste măsură de prada supuşilor?
Vasile IROD
