În duh european şi ecumenic, este de ajuns să amintim cu înţelepciune şi tact de contribuţia lui Radu cel Mare, care aducea din Muntenegru pe călugărul Macarie, cunoscător în meşteşugul tiparniţei şi care a dat primele tipărituri existente în România, care s-au răspândit în toate ţinuturile locuite de români, precum şi la slavii din Peninsula Balcanică.
Tot Radu cel Mare aduce de la Constantinopol pe Nifon, un fost Patriarh, care organizează Biserica din Muntenia, aşezând un arhiepiscop în oraşul domnesc Târgovişte, şi pe cea din Oltenia, hotărând ca episcopul din aceste părţi să fie supus duhovniceşte celui din Ţara Românească. Se cuvine să mai amintim, de asemenea, şi de însemnata activitate culturală a lui Coresi, diaconul de la Braşov, care a tipărit pentru prima oară în limba românească cărţi bisericeşti, juridice, punând astfel la dispoziţia cărturarilor români o literatură cu un conţinut aşa de variat şi de important.
Urmează apoi sub influenţa trezirii culturale a Principatului ardelean, sub domnia lui Gheorghe Racoţi şi sub aceea a curentului din Rusia mică (Kiev), unde Petru Movilă, fiul al III-lea al lui Simeon Movilă, a fost promotorul unei vieţi culturale slavone, o mulşime de tipărituri patronate în Ţara Românească de către Matei Basarab, pe rând, când la Câmpu Lung, când la Govora, când la Mănăstirea Dealului şi chiar la târgovişte; în Ardeal se ducea o intensă activitate a tiparului sub domnia lui Gheorghe Racoţi al II-lea. În Moldova, mitropolitul Ştefan publică o Psaltire tradusă direct din evreieşte. Apoi, Noul Testament la 1648. Cunoscută ne este de asemenea munca depusă tot în Moldova de către Mitropolitul Varlaam prin tiparul şi traducerile sale, încurajat fiind de către Vasile Lupu şi ajutat de către logofătul Istrate, la Tipografia Trei Ierarhi. Această activitate este continuată în Moldova de către mitropolitul Dosoftei, care, prin traducerea în versuri a Psaltirei, pune primele baze ale poeziei şi limbii literare româneşti. Cu Mitropolitul Veniamin Costache, şirul neîntrerupt de fapte religioase şi culturale se menţine până în zilele nostre.
Preot iconom, Alexandru Eug. CORNOIU
