Octogenară din Leleşti, bătută şi gonită din propria-i casă de către noră

421

Lăpăduţa Hotoboc, în vârstă de 81 de ani, locuieşte de aproximativ trei luni de zile la Casa Iris. Bătrâna a ajuns aici după ce a fost bătută în repetate rânduri de către noră şi nepot. Femeia este văduvă, iar fiul i-a decedat în urmă cu şase ani. Cu o pensie de 400 de lei, ea îşi duce zilele cum poate, nepermiţându-şi nici să ajungă la un azil de bătrâni.

În timp ce majoritatea bătrânilor de vârsta ei îşi leagănă strănepoţii şi se bucură de o viaţă liniştită în sânul familiei, Lăpăduţa Hotoboc îşi plânge soarta într-un pat al Casei Iris din Târgu-Jiu. De loc din Leleşti, femeia în vârstă de 81 de ani a ajuns în grija municipalităţii după ce a fost gonită din propria-i casă de către noră. Agresată de aceasta şi de nepot, octogenara şi-a găsit liniştea, pentru o scurtă perioadă de timp, la un vecin, dar în final ajunsese pe drumuri. „Am fost bătută, am stat o lună jumătate la un vecin şi el m-a luat din stradă şi m-a băgat la el în casă. M-a bătut nepotul meu, care e handicapat şi are diabet şi boala copiilor şi m-a bătut şi nora. De trei ori m-a tăiat cu cuţitul. Mă bat ca să plec de acasă. Băiatul meu a murit acum şase ani. Nu am pe nimeni, doar pe Dumnezeu. Am 81 de ani şi sunt de la Leleşti. Este casa soţului, toate sunt trecute la capul meu; eu plătesc tot; m-am dus de aici să dau bani la Foncier (n.r.: impozitul la Primărie). Am o pensie de 4 milioane. Primăria de la Leleşti a zis că m-ar duce la un azil, dar mi-au cerut 7 milioane lei”, a mărturisit femeia, printre lacrimi.

Rămasă a nimănui, la bătrâneţe
Lăpăduţa nu mai are alţi copii, ea dând naştere numai fiului care a decedat în urmă cu şase ani. S-a mai ocupat de ea fiul fratelui ei. „Am un nepot, copilul fratelui meu, care a umblat cu mine pe la Craiova, dar are şi el serviciu şi nu se mai poate ocupa de mine. Mie mi-a murit soţul după opt ani de la căsătorie şi nu am avut decât un băiat”, a precizat femeia.
Deocamdată, Lăpăduţa Hotoboc încă este găzduită la Casa Iris, dar viitorul său este unul nesigur. Femeia îşi petrece timpul plângând şi spune că îşi simte sfârşitul aproape. De condiţiile de la Casa Iris se declară mulţumită şi le este recunoscătoare celor care lucrează aici pentru grija pe care i-o arată şi pentru modul cum o tratează.
Minodora Sucea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here