Alegerile pentru Parlamentul European de la sfârșitul lunii mai a.c., au declanșat deja o febră electorală aproape de paroxism în politichia din România. Însă în ce măsură vor fi interesați și mai ales vor participa la vot românii rămâne de văzut, cu atât mai mult cu cât din activitatea ultimilor ani a euro-parlamentarilor români, reiese limpede că în mare parte personajele respective au făcut la Bruxelles, Strasbourg sau Luxemburg mai degrabă acte de prezență, dar privilegii și valută forte cât cuprinde. Dar și mai gravă a fost mascarada celor din actuala opoziție, care sub bagheta președintelui Iohannis, supărat și el ca văcarul pe sat, au permutat în forumul european răfuielile politice din țară, războindu-se, în primul rând, cu guvernul de la București, inclusiv prin acțiuni și manifestări de denigrare și destabilizare a țării. Altfel spus, cei trimiși acolo prin votul românilor, în 2014, nu s-au vrut în slujba intereselor României, ba chiar mai mult decât atât, unii dintre ei fiind cozi de topor și parte din jocurile oculte ale unor interese străine, antiromânești.
Prin urmare, nu mai trebuie să ne mire de ce țara noastră este privită mereu în cadrul U.E. precum oaia neagră din turmă, fiindu-ne afectate serios demnitatea națională, poziția statală și diplomatică pe plan internațional și până la urmă garantarea destinului poporului nostru în această parte de lume? Iar în această privință, având experiența ultimilor ani, trebuie să mai spunem că și noua construcție europeană este bulversată mereu de neînțelegeri și incertitudini, pierzând, în primul rând, la capitolul imparțialitate, partizanat politic și calitate socio-economică, ceea ce deranjează și afectează serios suveranitatea și siguranța statelor-membre, standardul de viață și evident o nemulțumire cvasi-generală. Și totuși, în ciuda acestor frustrări, dintr-un recent Eurobarometru reiese că în jur de 70% dintre repondenții români consideră benefică apartenența țării noastre la Comunitatea Europeană, ceea ce ne dovedește încă odată necesitatea menținerii României în cadrul Uniunii. Iar dacă desele admonestări vin dinspre organismele europene la adresa țării noastre, atunci vina nu poate aparține decât clasei politice, conducătorilor și guvernanților de la București, incompetenței și relei lor credințe în organizarea și evident normalizarea înspre mai bine a rânduielilor în societatea românească. Altfel spus, mai ales în condițiile actuale extrem de complicate ale omenirii, România fără Europa ar fi pierdută ca națiune, entitate și unitate statală, iarăși la mâna Rusiei și a altor seminții dușmane, dezbinătoare și acaparatoare.
Dar au vreo apăsare la problemele și necazurile țării aceste găști de politruci, care de ani de zile, reîncălzindu-și aceleași ciorbe alterate și urât mirositoare, dau mereu năvală, cu nerușinare peste muritorii de rând, cerșind iarăși voturi după atâta hibernare, dar și după un șir neîntrerupt de scandaluri, huiduindu-se din toți boșogii pentru acapararea de putere și noi privilegii pe seama unui popor naiv și obidit? Căci iată, asistăm cu lehamite cum bipedele târâtoare dau iarăși târcoale prin toate coclaurile României pentru a zâmbi (a rânji), minți și păcăli “frumos” pe amăreștenii creduli, în speranța de a le obține din nou voturile, în vreme ce, în spatele cortinei, să-și dea vârtos la gioale, într-un război care pe care și în care toată lumea luptă cu toată lumea. Of! Măcar de această dată, de am vedea și bunele intenții, iar cei pricopsiți după alegeri cu statutul de europarlamentari, ar avea cât de cât un minim de conștiință și romanism în ei, servindu-și în primul rând cu onoare și credință țara. Numai că, din păcate, se vede treaba că lucrurile vor sta la fel, ca și până acum. Uitați-vă la alcătuirea actualelor liste pentru europarlamentare, validate de către partide politice și prezența multora dintre candidați ne vor dezamăgi la intensitate maximă. Practic, niște personaje dovedite în marea lor majoritate, în viața noastră de toate zilele, a fi departe de misiunea unei demnități europene și cu atât mai mult, să aibă inimă de român, competența, voința și moralitatea necesară, a-și servi cu onoare și credință țara și poporul. De aici și întrebarea, spre exemplu, cine va vota PNL-ul, un partid hibrid, uzat și compromis, care în ultimii ani mai degrabă a dormit în același bârlog călduț, cotcodăcind și hăhăind din când în când în limbajul ipocrit de ”fată în casă”, anti PSD și anticorupție. Sau cine va alege un PMP-ist băsist, când se știe cum ne-am pricopsit cu prestația lamentabilă, care a bulversat România, a nevrednicului și nelegiuitorului T. Băsescu? După cum ne îndoim că Dacian Cioloș și haștagiștii săi, înființând un PLUS-fantomă, va putea să-i convingă pe români a le da votul. Cu atât mai mult cu cât Julien, în calitatea sa de fost prim-ministru al unui guvern nelegitim, dar “botezat“ de herr Klaus, a avut rezultate foarte slabe în rânduiala treburilor țării, iar pe de altă parte același personaj se numără printre promotorii protestelor de stradă din ultimii doi ani, cu scopul vădit de a provoca dezordine și destabilizare în țară, inclusiv înlăturarea prin mijloace violente a unui guvern legitimat prin vot popular și democratic. Sau câți vor prefera la urne USR-ul, campionii protestelor și tulburărilor de stradă și din Parlament, ai actelor de violență și atentat la ordinea publică, în schimb repetenți la programe doctrinare și soluții concrete în beneficiul și pentru mai binele României? Ar mai fi și rătăciții din politichia de nișă, înregimentați în fractura Pro Romania pesedistă păstorită de imfamul Victor Ponta. Numai că orice om cu mintea limpede își poate da seama de unica preocupare a ticălosului, aceea de a-și bălăcări fără limite foști colegi de partid, iar cu tupeul și în ipocrizia lui nemasurată, să-i aburească pe oameni în toată splendoarea sa de mitoman, doar, doar va căpăta ceva mulțime votantă.
În fine, despre PSD ar fi mult mai multe de spus, dar importante de reținut, în preajma alegerilor europene, rămân: frământările și degringolada din interiorul partidului, bâlbâielile și gafele repetate comise în actul de guvernare, ceea ce aveau să atragă nemulțumiri majore și evident o scădere a credibilității în social-democrația din România inclusiv la nivelul partidelor socialiste europene. După cum, este la fel de adevărat că acest partid, după câștigarea alegerilor parlamentare din 2016, a fost mereu ținta unor virulente atacuri din partea Opoziției, dar mai ales a unor ONG-uri finanțate din străinătate și susținute din interior chiar de către președintele K. Iohannis, fără niciun fel îndoială, avându-se ca miză destabilizarea țării și protejarea unor interese străine. Acum o să vedem dacă și acest partid va reuși să-și mai convingă electoratul, în alegerea celor propuși să-i reprezinte în forumul european.
Așadar, Dumnezeu cu mila la noile și totuși vechiile oferte politice, numindu-le mai degrabă curiozitățile ciudate ale primăverii lui 2019, fiind convinși până la urmă că indiferent de rezultatele finale, pro și contra, cei care vor fi mandatați și trimiși în Parlamentul European nu vor rupe gura târgului în a-și servi țara și neamul, ci mai mult ca sigur vor acționa tot în interesul partizanatului politic. În plus, lipsa de demnitate și onoare îi va împinge spre compromitere și subordonare străină, ceea ce va agrava și mai mult situația României atât în interior, cât și în exteriorul U.E. De altfel este în firea și mentalul multora dintre demnitarii noștri de a se face sluj în fața Înaltelor Porți din afară, după cum nici trădarea cozilor de topor din interiorul țării, favorizându-se interesele străinilor veniți de aiurea, nu mai sunt din păcate o noutate, ci un abject și cinic mod de viață al acestor timpuri extrem de dezavantajoase și triste pentru România. În schimb pentru cei trimiși acolo, dar și pentru “dirijorii” lor din politikia noastră dâmbovițeană, noile alegeri pentru P.E. înseamnă o adevărată mană cerească, ba și încă ceva pe deasupra, din păcate iarăși pe seama și povara muritorilor de rând, duși de nas și păcăliți mereu prin această mizerabilă disposofobie politică. Și atunci ne întrebăm, cine mai poate opri această hemoragie de borfași politici și de șmenari, care de 30 de ani încoace joacă la ruletă viața noastră și interesele României? Sau după cum se poate vedea și cu ocazia apropiatelor alegeri europene, tupeul și nesimțirea lor nu au unități de măsură. Din păcate, o mai repetăm încă o dată, vina ne aparține, nouă amăreștenilor, care de atâta amar de vreme am adunat pe lângă noi tot felul de șmecheri și personaje grotești, precum cele din comediile lui Caragiale ce se autodefinesc oameni politici, dar care se dovedesc nu doar nefolositori societății românești, ci și paraziți mișcători care trăiesc prin ipocrizie și minciună, grosolănie și prostie, rea-credință și incompetență cât cuprinde.
Oare, cât mai pot românii tolera astfel de politruci care, cel puțin din punct de vedere moral, au infestat cu un miros pestilențial întreaga Românie? Iarăși o luăm de la capăt și ne ghidăm mai departe după aceeași atitudine cu dublă măsură, dovedită devastatoare pentru țară, acceptând mereu tot ceea ce ne aruncă pe piața electorală partidele politice și după cum se observă mai colecționăm la alegeri și alți cațavenci și brânzovenești, la fel de imorali și necinstiți cu România și cu cetățenii ei? Pentru că, dacă la noi acasă, din toate punctele de vedere, situația este gravă și astfel de iohannici, orbani, cioloșcani, ponci, șamd. doar se vor șefi și cu privilegii nemăsurate, învârtindu-se doar în jurul cozii, apoi acolo, în P. E., vorba proverbului, “prost să fi, noroc să ai”, pentru că și acolo avantajele curg, simbriile la fel cu mii de euroi în fiecare lună la buzunar, caldurica și somnicul sunt și ele gratis, bașca concediile și excursiile paradisiace sau alte bunătăți nemuncite. Ce mai, trai pe vătrai, neneacă! Și deci, din punctul lor de vedere, al găștilor de partid din care fac parte, se merită a mișuna și cotocodăci la prostimea votantă, măsurându-și în public gurițele spurcate. Sau nu fac altceva decât să-și “tezaurizeze” sub preș gunoaiele insalubre ale propriilor apucături și interese meschine, în condițiile în care România nu-și regăsește liniștea și echilibrul, situație extrem de grea la care partidele vizate aici au cea mai mare parte din vină. Iar dacă totuși mai avem ceva speranțe de mai bine și nu vom intra cu totul în găleată cu mizeriile politichiei românești, atunci doar Europa ne mai poate salva, chiar dacă în ciuda urechelilor venite nu de puține ori de la Bruxelles, am primit de fiecare dată de acolo colacul de salvare și încă șansa coexistenței și dezvoltării țării noastre în interiorul unei lumi democrate și civilizate. Așadar, să tragem nădejde și să mergem înainte spre un destin mai bun, în special pentru tinerii de azi și generațiile viitoare.
DOAMNE, OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI!
VASILE IROD
