23 august 1925. La Turcinești, Gorj, într-o familie de oameni harnici și truditori ai pământului vedea lumina zilei Constantin Ispas, care azi împlinește venerablia vârstă de 91 de ani.
Este vorba de D-l general(r) Constantin Ispas, despre personalitatea caruia doresc să aștern câteva gânduri la acest ceas aniversar.
Domnul General la cei 91 de ani ai domniei sale este o legenda vie a trecutului nostru istoric. S-a nascut în perioada dintre cele două razboaie mondiale, a fost copil de trupă, a luat parte la primul război mondial, a fost grav rănit și bolnav de TBC, a fost lăsat la vatră, s-a reintors în rândurile armatei și a parcurs toate etapele de la soldat la gradul de general. Azi este o persoană activă, cu multă vitalitate și aplomb, cu vise și proiecte pe care le mai are încă de îndeplinit.
În viață a trudit din greu, dar învățat din familie cu munca, cinstea și onoarea a reușit în viață să depășească numeroase momente extrem de dificile.
Primele clase primare le urmează în satul său natal, dar greutățile familiei îl determină ca la vârsta copilăriei, fiind cel mai mare dintre cei 5 copii ai familiei, să meargă argat la un sătean instărit. Prin câte o fi trecut copilul Constantin pe aici doar sufletul lui poate știi. Dar, despre harnicia, inteligența și priceperea sa de copil s-a dus repede vestea. O înâmplare providențială ce s-a petrecut pe data de 15 august 1938 avea să-i schimbe cursul și traiectoria vieții. De Sfănta Marie Mare, la poarta casei familiei oprește o trăsură cu un ofițer chipeș îmbracat, fost bun prieten de copilărie cu tatăl său, Traian Diaconescu, care îi cere copilul cel “oaceheș” să-l ia cu el la București și să se îngrijească de viitorul său. Cu lacrimi în ochi familia a dat în cele din urmă copilul care în câteva zile ajunge la București fiind încadrat copil de trupa la Regimentul de Gardă “Mihai Viteazul” din București. Se acomodează repede cu viața din armată și în paralel cu școala. Apoi este admis la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică – și începe o carieră muzicală promițătoare în cadrul armatei, ca trompetist. Cariera i-a fost întreruptă brusc după ce în timpul cutremurului din 1940 a fost prins sub dărâmături de unde a fost scos după două ore cu dantura făcută praf.
Rămâne copil de trupă și asistă la evenimentele premergătoare și apoi la declanșarea celui de-al doilea război mondial. În iunie 1941 pleacă pe frontul de est, fiind încadrat în Regimentul de Gardă 6 Mihai Viteazul – Compania de Cercetare. In primăvara anului 1944, la împlinirea vârstei de 19 ani și la cererea sa este admis ca voluntar în armata română, iar in iulie 1944 este grav rănit și depistat ca fiind bolnav și de TBC, este reformat și lăsat la vatră. În 1948 este complet vindecat și încorporat din nou pentru completarea stagiului militar. Ajunge la Regimentul 5 Artilerie Grea Brașov de unde este selectat pentru Școala de subofițeri politici din Breaza. Este șef de promoție și avansat la gradul de locotenent cu repartizare la Marele Stat Major – unde se specializează în problem de mobilizare.
În 1953 este admis la Academia Militară – Facultatea de arme întrunite, iar la abolvire în anul 1956, pe bază rezultatelor sale foarte bune obținute pe parcursul celor 3 ani de studii este selecționat și oprit în calitate de cadru didactic. Ocupă pe rând funcțiile de lector, conferențiar și apoi pe cea de profesor.
În anul 1966 este mutat din nou la marele Stat Major al Armatei și i se încredințează responsabilități speciale cu automatizarea în cadrul Secției de Cercetări Științifice unde se ocupă de organizarea acesteia și de stabilirea obiectivelor pentru următorii ani. Era perioada în care se punea accentul pe definirea și crearea sistemului informatic al armatei, pe baza noilor tehnologii ale momentului. In aceste circumstanțe Constantin Ispas urmează cursuri postacademice de cibernetică și de management.
Predă în continuare la Academia Militară în cadrul Catedrei de Automatizarea Conducerii Trupelor, unde împreună cu un colectiv elaborează prima lucrare destinată pregătirii cadrelor militare în domeniul științei conducerii intitulată ,,Probleme ale Științei Conducerii cu aplicații în domeniul militar, urmată de o alta apărută în cursul anului 1974 – în aceleși domeniu..
Între Moscova, unde i s-a propus să continue activitatea după anul 1980 și Tg-Jiu, alege să se întoarcă spre locurile natale. Aici îndeplinește funcția de Comandant al Centrului Militar Gorj, până in anul 1986 când se pensionează.
Se retrage la Turcinești, dar după evenimentele din 1989, locuitorii comunei l-au dorit și l-au votat primar al localitații, unde a activat cu mare pricepere și unde a lucrat fără a fi remunerat.
Din anul 1990 se dedică cu tot sufletul veteranilor de război, fiind preşedintele Filialei Gorj a Asociatiei Veteranilor de Război. În această calitate, a militat şi a depus eforturi considerabile pentru punerea la punct a evidenţei veteranilor şi văduvelor de război, precum şi pentru acordarea drepturilor acestora conform legislației în vigoare. Totodată s-a străduit şi a reuşit să asigure editarea periodică şi la nivel calitativ deosebit a revistei „Onoare şi jertfă”.
Am încercat să sintetizez în acest material doar câteva aspecte din activitatea impresionantă și viața Domnului General, cu scuzele de rigoare pentru eventualele lipsuri.
Personal l-am văzut pe Domnul general în cadrul unor evenimente publice pe perioada când a îndeplinit functia de Comandant al Centrului Militar Gorj și care mi-a creat atunci imaginea unui om puternic, sigur pe sine, ordonat și foarte ferm. L-am revăzut ulterior după 1990, fiind nelipsit la evenimentele comemorative și evocatoare ale istoriei neamului românesc.Vitalitatea sa, ideile sale, dorința de a oferi mai mult pentru semenii săi, camaraderia, patosul și capacitatea de a aduce și alți oameni care să se alăture eforturilor sale m-au impresionat.
L-am cunoscut mai mult pe Domnul General in ultimul deceniu, când preocuparile noastre comune în ale scrisului ne-au apropiat. Eforturile Domniei Sale s-au canalizat foarte mult spre a scrie și a lăsa moștenire o operă de invidiat despre eroii neamului , în general, dar mai ales despre eroii știuți și neștiuți din diferite localități ale Gorjului.
Printre activitățile și calitățile Domnului General Constantin Ispas, remarc cu foarte mare placere și pe aceea de foarte bun istoric militar cu viziune și aplecare spre fapte și evenimente așa cum le-a descoperit Domnia Sa în vastele cercetări și documentări pe care le-a efectuat în ultimii 25 de ani. M-a impresionat o discuție pe care am avut-o cu Domnia Sa când la întrebarea pe care i-am adresat-o privind sursa atâtor informații detaliate despre ostași, comandanți și faptele lor de arme pe care le avea și le publica. Rețin în sinteză faptul că dumnealui s-a deplasat de nunumărate ori la centrele armatei unde sunt arhivate documentele speciale plătind din banii săi șofer care să-l ducă pâna acolo și să-l aducă acasă, materiale xeroxate, deplasări la centrele de veterani de război din județ.
Aceste fapte impresionează prin mărinimia lor și prin dorința Domnului General de a aduce la lumină eroi ai neamului, veterani anonimi care mai trăiesc sărăcăcios în câte un sat uitat de Dumnezeu, dar cărora cărțile scrise pe cheltuiala proprie le dau viață și le readuc în memoria noastă a celor de azi ca eroi și fapte necunoscute, sau cunoscute în mod trunchiat.
Ultima lansare de carte istorică din seria “MISIUNE ÎNDEPLINITĂ” a Domnului General a avut loc pe data de 27 iulie 2016 la biserica din Dragoiești- Brădiceni, un volum care în cele 679 de pagini evocă eroi și fapte de istorie, dedicată eroilor neamului din comuna Peștișani.
Un volum impresionant, care face cinste colectivului de autori, dar în principal Domnului General Constantin Ispas, care la venerabia vărstă de 91 de ani ne demonstrează că dacă vrei se poate.
Spre final doresc să remarc faptul că D-l General Constantin Ispas este și membru al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ,,Al. Doru Șerban,, Tg-Jiu. Pentru noi este o mare onoare de a avea o astfel de personalitate în rândurile acestei asociații, în numele căreia doresc să-i mulțumesc pentru tot ceea ce face și să-i urez sănătate și La Mulți Ani!
Domnule General, vă rog să primiți onorul tuturor membrilor Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni, în numele cărora semnează.
Victor Troacă, Președinte
