Ziua de 8 martie a intrat în conștiința femeilor de pretutindeni, inclusiv în România, ca fiind marea sărbătoare care să le aducă liniște căminelor lor, pentru viitorul copiilor și a celor ce le sunt dragi.Fixarea zilei de 8 Martie ca “ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FEMEII” a avut loc în cadrul CONFERINȚEI INTERNAȚIONALE, care s-a desfășurat la COPENHAGA, la propunerea delegației femeilor din Germania CLARA ZETKIN și de atunci s-a sărbătorit în fiecare an.
De-a lungul timpului documentele care urmează numeroase manifestări premergătoare acestei sărbători, care își au originile în festivalurile dedicate mamei zeilor RHEA, soția lui CRONOS, zeul timpului, fiind socotită mama tuturor zeilor și zeițelor din OLIMP.
În anii 1600, în Anglia această zi de sărbătoare în a patra sâmbătă a postului Paștelui, numită SÂMBĂTA MAMELOR, cu care ocazie se pregătea o prăjitură specială, iar la masă, alături de bogătași erau invitați și săracii care lucrau pentru aceștia.
O dată cu răspândirea creștinismului pe glob MAMA BISERICĂ a substituit sărbătoarea MAMA ZEIȚĂ. Noile ceremonii aveau loc în cinstea zeului CYBELE și venerau pe MARIA, mama lui IISUS HRISTOS. Între timp cele două sărbători au devenit una singură – ZIUA MAMEI.
În anul 1872, în STATELE UNITE ALE AMERICII, JULIA WARD HOWE a propus ca această sărbătoare să fie dedicată păcii, iar din anul 1907 ANA JARVIS, din PHILADELPHIA, a început o campanie pentru stabilirea Zilei Naționale a Mamei, în luna Mai când comemora doi ani de la moartea mamei sale, ea fiind profesoară la biserica din GRAFTON, Virginia de Vest. Prima zi a mamei a avut loc pe data de 10 mai 1908, iar garoafele au devenit simbolul acestei sărbători.
Din anul 1910, ca urmare a deciziei “CONFERINȚEI INTERNAȚIONALE A FEMEILOR” de la COPENHAGA, ziua de 8 MARTIE este considerată ca sărbătoare a femeilor de pretutindeni, iar la 12 decembrie 1912 a luat ființă ”ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU ZIUA MAMEI”.
Femeile reprezintă una din forțele motrice ale umanității, afișându-se pe toate treptele evoluției acesteia. Sunt numeroase exemple de femei – simbol ale luptei pentru progresul economie științei, culturii artelor și vieții politice. În acest angrenaj se află și femeile din România care s-au dovedit a fi demne, ca cetățeni și ca mame.
La acest ceas aniversar avem datoria să readucem în memoria românilor câteva din figurile – simbol ale femeilor din România:
– În domeniul luptei pentru unitate și independență națională: ANA IPĂTESCU, ECATERINA TEODOROIU – Eroina de la Jiu;
– Literatura are ca reprezentante pe HORTENSIA PAPADAT – BENGESCU, ELENA VĂCĂRESCU, ELENA FARAGO, MAGDA ISSANOS, ZOE D. BUȘULENGA;
– Arta a fost reprezentată prin activitățile desfășurate de ARTA FLORESCU, IOANA RADU, MARIA TĂNASE, MARIA LĂTĂREȚU, ANGELA MOLDOVAN – muzică, ELVIRA GODEANU – teatru, LOLA BOBESCU – vioară;
– În domeniul științei consemnăm activitățile unor femei – oameni de știință: ANA ASLAN – medicină, RALUCA LIPAN – chimie;
– Sportul are și el reprezentantele sale: IOLANDA BALAȘ, LIA MANOLIU, NADIA COMĂNECI, ELISABETA POLIHRONIADE, iar gimnasta EUGENIA PETRESCU, in 1896, la 17 ani, a fost declarată ca cea mai mare gimnastă a lumii de către presa americană;
– IRINA CONSTANTINIU VLASOPOL a fost prima femeie care a obținut titlul de ofițer de marină, în 1930 prin brevetul R.270.
Unele femei di România s-au remarcat prin acțiuni deosebite în domeniul învățământului ca de exemplu, MARIA CUȚARIDA, care a înființat o colonie școlară cu 11 copii de grădiniță și de clasa întâi, la Slănic – Prahova ca să-și petreacă vacanța.
La Iași un grup de femei intelectuale au înființat prima grădiniță, în 1911, numită ”ALEXANDRU MAVROCORDAT” subvenționată de ”SOCIETATEA ORTODOXĂ A FEMEILOR”, secția Iași, centrala fiind la București.
În final, nu putem încheia acest eseu fără să facem o mențiune deosebită și anume că ACADEMIA ROMÂNĂ, în sesiunea generală din anul 1925 a ales ca membru de onoare pe ANA NOAILLES, născută BRÂNCOVEANU (1870-1933), scriitoare franceză de origine română și ELENA VĂCĂRESCU (1866-1947) ca recunoștință deosebită pentru activitatea lor.
Și nu în ultimul rând reamintim că la 29 iunie 1921 a avut loc premiera filmului ”ECATERINA TEODOROIU” cu MARIETTA RAREȘ – prima încercare de evocare a războiului din 1916-1918.
Exemplele date sunt puține, dar demonstrează că femeia a fost prezentă în toate domeniile și activitățile umane, ocupând de multe ori locuri de frunte.
Acum la această aniversare, urăm „LA MULȚI ANI, TUTUROR DOAMNELOR ȘI DOMNIȘOARELOR”.
PROF. GH. GOLEA
