Peştera pe care urmează să o explorăm (bineînţeles prin intermediul deja cunoscutei rubrici Gorjul Turistic) prezintă câteva particularităţi date în cea mai mare parte de amplsarea acesteia în cadrul complexulul carstic Cheile Sohodolului.
Câmpurile de lapiezuri (formaţiuni de eroziune desfăşurate în exteriorul peşterilor) localizate între Şuşiţa Seacă şi Sohodol, depozitele de terra-rosa ce în unele locuri ajung la grosimi de până la 6 m provenite din degradarea calcarelor în combinaţie cu oxizii de fier (de unde şi denumirea), o foarte activă circulaţia subterană a apei în subteran (favorizată de configuraţia geologică a zonei-calcare carstificabile) unde o parte a apei de pe chei este drenată în interiorul peşterii amintite formând o 
difluenţă subterană (fenomen de asemeni foarte rar în carstul naţional şi chiar european), cele două ramuri ale râului subteran (de unde şi denumirea din titlu inspirată dintr-un film documentar realizat de o echipă austriacă într-una din peştrile active ale lor) ce ies la lumina zilei în perimetrul localităţii Runcu prin două izbucuri: Jaleşul şi Vâlceaua (sau Gîlciomiţa cum mai este cunoscută de localnici) – iată numai câteva dintre curiozităţile perimetrului carstic cuprins între Şuşiţa Seacă şi Sohodol acolo unde este localizat complexul carstic mai sus menţionat.
Atenţie la poluarea locurilor!
Şi încă ceva demn de luat în seamă. Apa care iese din peşteră prin izbucul Vâlceaua (sau Gîlciomiţa cum este cunoscut la nivel local) este una din sursele de alimentare cu apă potabilă a mun. Tg-Jiu lucru ce impune tratarea întregii zone de pătrundere şi de ieşire a apei din carst ca perimetru special 
unde nu trebuie permisă nicio formă de poluare cât de mică. Lucru ce nu se întâmplă întotdeauna în sezonul estival putându-se vedea veritabile grămezi de resturi menajere chiar la gura peşterii resturi lăsate de cohortele de turişti-gratargii şi de cei care chiar fără să ştie contribuie la focarele de poluare ca urmare a activităţilor „turistice”.
Spre labirintul lumii lui Hades
Haideţi deci să pătrundem în tenebroasa lume a lui Hades pentru explorarea acestei cavităţi cu menţiunea că fotografiile au fost făcute cu ocazia primelor explorări de către un club local din Tg-Jiu (peştera după cum vom vedea fiind explorată cu mai mult timp în urmă de către speologii de la I.S. Emil Racoviţa Bucureşti.).
Cadru natural de vis
Cheile Sohodolului, această veritabilă bijuterie a carstului gorjean, se întind pe o lungime de 12 km între comuna Runcu şi punctul numit Poiana Contului. Pereţii abrupţi de calcar sunt întrerupţi în două rânduri de bare de granit şi şisturi cristaline. Această alternanţă geologică este şi cauza modificărilor hidrologice ale râului pe distanţa parcurgerii cheilor.
Astfel din Poiana Contului o bună parte din apa Sohodolului se pierde în mai multe ponoare. Câţiva kilometri în aval apa întâlneşte primul prag de şisturi cristaline şi iese la suprafaţă prin izbucurile Picuel şi Pătrunsa. Pierzând altitudine Sohodolul străbate un nou perimetru carstic Cheile Vidrei scurte, dar deosebit de spectaculoase finalizate în punctul La Căldare. După o nouă zonă de şisturi cristaline Sohodolul intră în ultima şi poate cea mai frumoasă parte a cheilor străbătând Nările, două galerii ovoidale şi tunelul natural La Cuptor în apropierea căruia o cantitate apreciabilă de apă se pierde în peştera Gîrla Vacii ca după un traseu prin întunecatele hotare ale lumii lui Hades să apară în izbucurile Vâlceaua şi Jaleş din nordul com. Runcu.
(Va urma)
Mugurel Petrescu
