Înainte de a merge la Bucureşti pentru sărbătorile de iarnă – Crăciunul şi Anul Nou – m-am întâlnit în Târgu-Jiu cu bunul meu amic – Poetul Adrian Frăţilă. Aşa am aflat că, în aceeaşi zi, pe 20 decembrie 2017, mergea şi domnia sa la Craiova pentru a i se înmâna un Premiu de Excelenţă al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Craiova. Ieri, am primit poemul de mai jos pe care i l-a închinat poetul gorjean stabilit în Bănie – Mihai Duţescu. Strănepotul preotului Duţescu din Floreşti, de a cărui fată s-a îndrăgostit Poetul Naţional Mihai Eminescu în vara anului 1888. O recunoaşte chiar Mihai Eminescu într-o scrisoare către prietenul său Ioan Slavici în care-i vorbeşte de dragostea înfiripată între El şi „Fata popii, cea ocheşică”
(Ion Predoşanu)
Poetului Adrian Frăţilă *
Tu vii din Gorj şi miroşi a zăpezi
şi ai sabie de samurai însângerată
cu care ai tăiat vârful brazilor verzi
ca să nu lovească cerul vreodată
Tu vii din Tismana, din munţi,
fantomatic cutreieri pădurile moarte
e sufletul tău un alean pentru mulţi
l-ai vândut prietene pentru o carte
Ai scris că eşti marfarul ce trece prin gări
eu cred că transporţi lumină de îngeri
şi demoni transporţi şi-ntre două plecări
eşti tu însuţi poemul suavelor plângeri
Cu aripa din frunte încerci mereu să zbori
în jurul lumii triste în care suntem umbre
deasupra se deşiră triunghiul de cocori
şi doar speranţa-i claunul ce-n piaţă face tumbe
Eşti revoltat şi ludic, cuvintele-ţi sunt clape
la care cânţi în catedrala veche
şi visele ca lacrimi ţi se preling din pleoape
şi vezi o altă lume cu asta nepereche
Tu vii din Gorj ca iarna, împodobit de cetini,
din satele ca leagăn copilăriei tale
în jurul tău sunt astăzi toţi bunii tăi prieteni
care-ţi rostesc poeme şi ţi le-aştern în cale.
Mihai Duţescu
________________________
* Laudatio, cu prilejul acordării PREMIULUI PENTRU EXCELENŢĂ pe anul 2016, de către Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Oltenia, pentru volumul „Dodikai”, al cărui autor este Adrian Frăţilă.
