În importanta Zi a Mărţişorului, simbolul de neuitat al primăverii, Campusul studenţesc din zona «Debarcader» al Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, în atmosfera de sărbătoare a impozantului Amfiteatru «Auditorium Maximum», ca şi cu alte prilejuri, în prezenţa unui public numeros, alcătuit din cadre didactice universitare şi studenţi, sub preşedinţia competentă a domnului prof. univ. dr. Adrian Gorun, Preşedintele Senatului UCB Târgu-Jiu, a onorat cu preţuire festivitatea decernării titlului de Doctor Honoris Causa, excelentului violoncelist al vremilor de azi şi de mâine, artistul de excepţie care este domnul Adrian Naidin. În urma intonării cunoscutului imn studenţesc «Gaudeamus» şi a imnului UCB, a fost prezentat în cuvinte inspirate şi bine alese un revelator «Laudatio» de către Domnul preşedinte Adrian Gorun, în care a fost subliniat faptul că evenimentele pe care de multe ori le trăim și le retrăim într-un spațiu atemporal, mereu vecin cu nemărginitul, sunt și momente în care viața trece pe lângă noi, făcându-ne un fel de martori pasivi ai plenitudinii ei, ca și când am trăi în afara ei, ca și când nu ar fi viața noastră, ci o parte a unui univers oarecum străin, care nu se intersectează cu universul nostru sufletesc.
,,Adrian Naidin se caută pe sine şi se va căuta mereu, revărsându-și peste lume harul CĂUTĂTORULUI predestinat”
Într-un asemenea context, acordarea titlului de Doctor Honoris Causa, tânărului artist Adrian Naidin, violoncelistul de excepție, revelația ultimilor ani a spațiului cultural românesc, cel care se adună pe sine, printr-o rafinare inconfundabilă, spre a se îngemăna bucuria, fericirea, împlinirea existențială cu durerea, tristețea, jalea, dorul de nemurire și nemărginire, constituie o sărbătoare a tinereţii fără bătrâneţe, fiindcă pentru excepţionalul artist clujean, muzica nu este doar o parte a armoniei universale, ci, o conștiință de sine a acestei armonii, într-o îngemănare eternă cu magia sunetului. Într-un fel de mister al absolutului, Adrian Naidin se caută pe sine şi se va căuta mereu, revărsându-și peste lume harul său, harul CĂUTĂTORULUI predestinat, care în opinia domnului Adrian Gorun, îl consacră definitiv pe Adrian Naidin, cel care, de fiecare dată, reuşeşte să combine în chip fericit jazz-ul, flamenco, muzica de cameră și folclorul românesc, vrăjindu-ne cu violoncelul său minunat, prin notele de o frumusețe pe care doar sublimul ne-o poate valoriza pe deplin.
Preşedintele Senatului Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, prof. univ. dr. Adrian Gorun a spus că: ,,Muzica pe care Adrian Naidin o interpretează în această zi este Mărţişorul pe care îl oferim de 1 Martie! Ştim că artistul înzestrat, Adrian Naidin reprezintă foarte mult în muzica românească, iar întâmplarea aceasta va rămâne mereu vie în amintirile sale” a conchis domnul Adrian Gorun.
“Balada «Mioriţa» are ceva din existenţa Mântuitorului Iisus Hristos”
În răspunsul său la acest encomiastic «Laudatio», violoncelistul şi artistul Adrian Naidin a mărturisit cu emoţie că acesta este unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa sa, un moment copleşitor, care îl determină să compună, chiar şi muzică simfonică, din gândurile sale adunate şi risipite, dar, păstrate de la prima lui dragoste. Ca un îndemn permanent la importanta lectură a cărţilor, artistul consideră că e bine să citeşti multe cărţi valoroase, mai ales că dintr-o carte bună înveţi atâtea lucruri folositoare, iar dacă prin ceea ce facem, nu simţim că avem un rost în lume, totul se preface în deşertăciune. În acest sens, artistul avea să mărturisească sincer: ,,Sunt mândru că sunt român, iubesc limba română, iubesc România, pentru că prin limba pe care o vorbim, dobândim un spirit uriaş. Am cunoscut sufletul acestui popor, prin doinele sale, iar în Ardeal, plânge până şi doina pentru durerile noastre! Pentru mine, muzica tradiţională este ca un început de lume nouă”, a subliniat artistul.
În opinia sa, nu înţelegem întotdeauna, aşa cum se cuvine, ideea de «mioriţă», pentru că o astfel de idee specifică sufletului românesc, ne învaţă să fim demni în faţa morţii, mai ales că ,,Balada «Mioriţa» are ceva din existenţa Mântuitorului Iisus Hristos, presupune o mare profunzime pe care nu ajungem să o înţelegem suficient! Câtă vreme suntem cu sufletul viu, noi ne păstrăm în plan spiritual. Suntem un popor care acţionează şi meditează asupra faptelor, în acelaşi timp, de aceea suntem întotdeauna cu ochii îndreptaţi către cer”, a precizat Adrian Naidin, ca un filosof de mare profunzime şi ca un iubitor de bine şi de frumos în artă.
,,Noi, toţi, suntem Brâncuşi, prin tot ceea ce dăruim acestei lumi, prin propria noastră «Poarta Sărutului»”
Printr-un subtil compliment adresat gazdelor, tuturor gorjenilor, violoncelistul Adrian Naidin a ţinut să menţioneze: ,,Noi, toţi, suntem Brâncuşi, prin tot ceea ce dăruim acestei lumi, prin propria noastră «Poarta Sărutului», iar mie, nu îmi plac artiştii suficienţi şi autosuficienţi! Mie, îmi place rugăciunea: «Doamne, ai grijă de poporul român!» sau spusa metaforică: “Doamne, nu te «spăla» de poporul român”, iar cea mai scurtă poezie pe care aş putea să o scriu este: «Eminescu, Grigorescu, Enescu şi Brâncuşi”!», aceasta e poezia mea de suflet” a spus artistul!
Apreciind că frumosul, sublimul şi divinul rezidă și din imposibilitatea separării totale a esteticului de celelalte valori care ne împodobesc viața, Adrian Naidin a căutat să arate că: ,,Atunci când vorbesc despre mamă şi despre ţară, sunt două comori pe care nu le pot pierde vreodată şi doresc să nu le pierdeţi nici dumneavoastră! Îmi place să cânt mereu pentru o femeie imaginară, pe care toţi o căutăm, dar, nu o aflăm îndeajuns! Poate că prin muzică, mai află şi străinii, ceea ce simţim şi cine suntem noi, românii”, a completat cu elocinţă marele artist onorat cu înalta distincţie academică.
În cele din urmă, Adrian Naidin avea să spună cu aceeaşi sinceritate debordantă, că de multe ori sau poate chiar întotdeauna, devine imposibil să realizăm acel moment când ne atinge aripa îngerului, pentru că nu putem şti dinainte clipa când Bunul Dumnezeu vine în ajutorul nostru: ,,Noi, românii, cred că ne apropiem de Dumnezeu şi prin muzică, iar eu cred că nici nu ştim când vine Dumnezeu în ajutorul nostru! Când nici nu ne aşteptăm, de aceea, cred că Dumnezeu are şi puţin umor! Titlul de astăzi, mă onorează şi mă provoacă să fiu mai bun de aici înainte! Vă mulţumesc! De azi înainte, Târgu-Jiul este oraşul cel mai important pentru mine, după Cluj- Napoca”, a încheiat minunatul artist, după care a prezentat în faţa celor prezenţi un spectacol în toată regula, cu bisuri, cu aplauze prelungite şi cu cântece care împodobesc primăvara sufletului!
Profesor, Vasile GOGONEA
