În Anul Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, prin labirintul meandrelor şcolii româneşti suntem expuşi în faţa unui aşa-zis proiect de «educaţie parentală» 2018-2025, mai bine spus, un proiect de educaţie…păcăleală, prin care Ministerului Educației Naționale s-a făcut de râs după ce a intrat în atenția publică şi mai ales, după ce proiectul cu pricina a fost contestat de mai mulți lideri ai societății civile pentru că ar urmări…reeducarea părinților în spiritul noilor ideologii «corect politice», ca să nu mai spunem că stimabilul minister, prin funcţionarii săi de rang înalt, pentru a veni în ajutorul celor care vor să participe la dezbatere, «ActiveNews», a pus la dispoziție…mijloace şi metode adecvate…la îndemână!
Despre Proiectul «Promovarea Strategiei naționale de Educație Parentală»
Să pornim de la faptul că prin 2015 se vehicula ideea că «România ar putea avea o strategie națională de educație parentală», elaborată după modelul Elveției, mai ales că în acelaşi an, Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) și Fundația «Copiii Noștri» au lansat proiectul «Promovarea Strategiei naționale de Educație Parentală», în cadrul căruia urma să fie elaborată o strategie în domeniu, document care ar fi trebuit să fie transformat ulterior în…politică publică.
Proiectul era cofinanțat prin Programul de cooperare elvețiano-român, bugetul total fiind de 279.794 CHF, pentru 36 de luni.
Printr-o strategie…subtilă, în cadrul proiectului urma să fie făcută o cercetare pentru identificarea nevoilor reale ale părinților din România, iar aceștia să fie implicați direct în elaborarea proiectului prin care se pretindea că se urmăreşte «să se reducă discrepanțele dintre România și alte țări europene referitor la informarea și susținerea părinților în demersul educațional în familie, să promoveze o abordare modernă a rolului pe care părinții trebuie să și-l asume în educația și în creșterea copilului, să promoveze un cadru legislativ coerent care să permită accesul tuturor categoriilor de părinți la servicii de informație, consiliere și suport, să sensibilizeze factorii de decizie asupra problematicii educației parentale din perspectiva unei investiții pe termen lung», deci, o întreagă tevatură prin care se urmărea ca o contribuție în introducerea acestor programe de «educaţie parentală» să revină şi UNICEF, care dorea cu orice preț ca implementarea unor proiecte derulate în parteneriat cu MEN, în domenii cum ar fi Educația Timpurie și Educația Parentală, să se facă în paşi repezi, ba, mai mult, Organizația a propus Ministerului Educației ca aceste ore să devină obligatorii în școli, la fel ca în străinătate! Tot din 2015, UNICEF, specializată, printre altele în răspândirea și impunerea globală a educației sexuale de la cele mai fragede vârste, implicată alături de alte agenții ale ONU în campaniile pentru coborârea vârstei acordului de a întreține relații sexuale și pentru legalizarea prostituției, urmăreşte permanent şi insidios necesitatea …«educaţiei parentale» la nivel național.
În acest sens, încă din 2012 organiza la Bucureşti o conferință despre …beneficiile «educaţiei parentale» pentru dezvoltarea copiilor!!??
«Fiecare copil este diferit, iar fiecare vârstă vine cu provocările ei»
Despre «Educaţia parentală» s-a vorbit și la conferința Zilele europene de sprijin parental și educație parentală la Iași, între 19-20 aprilie 2018, organizată de UNICEF România în parteneriat cu HoltIS și Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport din Camera Deputaților, ca să înţelegem foarte bine că o asemenea aberaţie avea puncte de sprijin şi la nivel…înalt, cât genunchii broaştei!
În această direcţie, UNICEF și HoltIS au dezvoltat în România curricula pentru părinți cu copii de la naștere la 18 ani, iar în cadrul proiectului-pilot «Educație Incluzivă de Calitate(!!!)», UNICEF împreună cu HoltIS au reușit să obțină o implicare record a taților, apreciindu-se chiar faptul că pe durata proiectului, media participanților tați la cursurile de educație parentală a fost de 25 %, în timp ce media la nivel internațional este de 5,9%??!!).
Prin cuvinte cât se poate de acroşante, Pieter Bult, Reprezentantul UNICEF în România, declara că: “Fiecare copil este diferit, iar fiecare vârstă vine cu provocările ei.
Este important ca părinții să știe cum să gestioneze relația cu copiii lor la diferite vârste și să răspundă provocărilor folosind abordarea apreciativă. Experiența noastră din diferite modele arată că educația parentală contribuie atât la o mai bună relație și comunicare între copii și părinți, cât și la creșterea participării școlare, mai ales a celor mai vulnerabili copii.
UNICEF a sprijinit dezvoltarea unei Strategii Naționale de Educație Parentală și este gata să colaboreze cu autoritățile centrale, județene și locale pentru ca toți părinții din România să aibă acces la aceste cursuri, pentru ca întotdeauna, copiii lor să se bucure de mai multă atenție și să beneficieze de educație pozitivă”, persoana care vorbea socotindu-se că ar fi cel mai mare specialist internaţional în acest domeniu!
Prin acest proiect se urmărea, nici mai mult nici mai puţin decât înfiinţarea unei reţele de educatori parentali care, timp de două ore pe săptămână, ar fi trebuit să îi înveţe pe elevi să gândească modern şi să accepte familia gay!!!???
La ideologizata şi «corect politica» Strategie pentru Educaţie Parentală, desigur, nu s-a ajuns peste noapte. Să reţinem faptul că Ministerul Educaţiei, Institutul pentru Studii în Educaţie, ONG-uri finanţate de UNICEF, care promovează neobosit acel tip de educaţie care susţine «diversitatea», lucrează de ani de zile, strategia fiind dată, potrivit surselor oficiale, cu… dedicaţie pentru o reţea de educatori parentali care este foarte bine formată şi stabilită în toată ţara. Menţionăm că una dintre persoanele care, de ani buni, strecoară «pastile» prin documente oficiale, lucrări, scrisori metodice este…savanta funcţionară din minister, Viorica Preda, cea care a dat o «circulară» grădiniţelor, să nu mai serbeze Crăciunul(!??).
«O maimuțăreală a unor excese europene care nu au ce căuta în spațiul civilizat»
Luând cunoştinţă de ceea ce se pregătea pentru…viitorul naţiei, Biserica Ortodoxă Română a respins demersul, iar Academia Română, for consultativ, a criticat dur iniţiativa, afirmând că se dă dovadă de «maimuţăreală, slugărnicie şi absurditate», iar în sensul normalităţii şi al responsabilităţii academice şi ştiinţifice, Academicianul Ioan- Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române, afirma că: “A încredinţa copilul unor cupluri de homosexuali e de neconceput! A contrapune – cu insistenţă şi chiar cu vehemenţă uneori – alte tipuri de familie familiei tradiţionale este o eroare fatală”, iar Academicianul Răzvan Teodorescu spunea categoric: “Domnule, familia normală, adică cea formată din bărbat și femeie, trebuie să-și facă datoria în continuare. Nu este de dorit ca altcineva să preia aceste sarcini de educare a copiilor. Ce este de fapt toată această acțiune? O maimuțăreală a unor excese europene care nu au ce căuta în spațiul civilizat. Ne opunem! Și aici nu este vorba nici de tradiție, nici de conservatorism, nu! Este vorba despre normalitate”.
Ca urmare, Ministerul Educaţiei Naţionale, condus de Valentin Popa a ţinut să informeze opinia publică de faptul că, în acest moment, proiectul «Strategiei Naţionale pentru Educaţie Parentală» a fost retras de pe site-ul instituţiei şi de la consultarea publică pentru a fi retransmis iniţiatorilor, arătându-se că «MEN nu îşi poate asuma în actuala formă acest document», au precizat spăşiţi oficialii din instituţie. Se pune întrebarea: Ce se întâmplă, însă, cu banii şi cu programele de formare pregătite în acest scop, pentru că, mare atenţie, Ministerul Educaţiei Naţionale pregăteşte lansarea acestui proiect sub o altă formă, deci, dincolo de vorbe, rămân faptele care descumpănesc şi siderează bunul simţ! La rândul său, Patriarhia Română se opune categoric acestei strategii, deoarece Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al instituţiei, spune că Patriarhia şi-a dat seama despre ceea ce este vorba cu adevărat în strategie.
Aşa cum am spus, ca for consultativ privind Strategia Naţională pentru Educaţie Parentală, Academia Română a precizat, prin vocea vicepreşedintelui Răzvan Theodorescu, că familia normală, cea formată dintr-un bărbat şi o femeie, trebuie să îşi facă datoria în continuare şi că nu este de dorit ca altcineva să preia aceste sarcini de educare a copiilor, mai ales că aici nu este vorba nici de tradiţie, nici de conservatorism, ci despre normalitate. Domnia sa apreciază astfel: “Toată această tevatură cu homosexuali şi lesbiene este o aberaţie, iar noi n-avem nevoie de aşa ceva! Sunt aspecte care ţin de patologie, anumiţi oameni sunt bolnavi. Îi respect, le respect alegerile, suntem cu toţii liberi, dar să se manifeste cu discreţie. Să nu-i transformăm în modele”, a declarat academicianul Răzvan Theodorescu, adăugând că este clar că trebuie să ne opunem, spre exemplu, adoptării copiilor de către cuplurile de homosexuali. Domnia sa consideră că ar fi vorba şi de o anumită slugărnicie a politicienilor români în relaţia cu Europa şi afirmă răspicat, că Academia Română se opune acestei iniţiative!
(VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA
