Denumire ştiinţifică: Capsicum annuum.
Prezentare. Ca plantă anuală din familia solanaceeelor, ardeiul iute are o talie redusă şi nişte particularităţi care, uneori, uimesc. Florile sale sunt mici şi numeroase, fiind grupate şi au culoarea albă, roşie, galbenă sau violetă. În culturile mari şi nu numai, ardeiul iute înfloreşte din luna iunie şi până-n septembrie. Fructele numite ardei sunt binecunoscute tuturor din bucătărie şi din farfuria cu mâncare, fiind verzi, galbene sau roşii.
Deşi e o plantă familiară celor mai mulţi dintre noi, ardeiul iute ascunde multe secrete. Folosit în alimentaţia curentă, ardeiul iute e mai puţin cunoscut ca plantă medicinală. În anumite condiţii, ardeiul iute poate fi folosit şi ca plantă ornamentală. Sunt specii, precum ardeiul bulgăresc şi nu numai, care pot fi crescute în ghiveci pe tot timpul anului, în apartamente.
Ardeiul iute are o valoare indiscutabilă ca aliment, dar posedă şi o valoare medicinală apreciabilă. În uz medicinal, din fructul de ardei iute se prepară pulbere, tinctură şi chiar decoct.
Substanţele active importante: vitamina C în cantitate foarte mare, enzime, precum şi vitaminele A, B1, B2. Substanţa care-i dă iuţeala se numeşte capsicaină, aceasta fiind în proporţie de 1%, iar tot el mai conţine cam 1,5% substanţe capsaicide)care-i imprimă gustul arzător). Compoziţia sa chimică bogată mai cuprinde: dihidrocapsaicina, nordihidrocapsaicina, pigmenţi carotenoidici ce includ capsantina, capsorubina, alfa şi beta-caroten, ulei gras, glicozide sterolice, respectiv capsicozidele A,B, C,D, 12-15% proteine şi urme de ulei volatil.
Farmacologie. Drept condiment, ardeiul iute a ajuns să fie extrem de preţuit de toţi consumatorii, excepţie făcând cei care au hemoroizi, şi de-a lungul timpului a fost şi este folosit şi ca plantă medicinală. În cantităţi moderate, ardeiul iute regularizează digestia. Consumat în cantităţi mari, ardeiul iute creează disconfort, cu toate că are în acest caz efecte purgative însemnate. Se zice că gargara cu decoct de ardei iute ajută la întărirea, la tonifierea şi la revigorarea corzilor vocale. Cu totul remarcabilă este tinctura de ardei iute întrucât poate vindeca de etilism cronic (luată câte 10-30 de picături de tinctură puse într-un ceai amar, care se bea în loc de alcool). Ardeiul iute mai poate fi folositor în dureri reumatice, în afecţiuni musculare – revigorează muşchii supuşi efortului. Ardeiul iute mai este, de asemenea, un antiinflamator şi antiseptic şi se mai utilizează în bolile de plămâni, ca expectorant.
Demn de reţinut este că ardeiul iute poate vindeca de etilism şi tot ardeiul iute este cel care are capacitatea de a da o nouă viaţă coardelor vocale.
Întrebuinţări şi recomandări. Intern: în doze mici ca stimulent al secreţiilor gastro-intestinale. Tinctura 19% este recomandată, de către unii autori, în cura de dezintoxicare în alcoolismul cronic. Extern: revulsiv puternic sub formă de frecţii în dureri reumatice şi articulare. Se mai utilizează ca stimulent al creşterii părului, în combinaţie cu alte plante.
Mod de preparare şi administrare. Pentru uz intern, tinctura se prepară din 10 g fructe uscate la 100 mil alcool de 70 de grade. Ca stimulent gastric se iau 10-20 de picături în puţină apă, cu 15 minute înainte de mâncare. În cura de dezintoxicare alcoolică, doctorul în farmacologie Ovidiu Bojor, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, propune a se lua câte 50-60 de picături în puţină apă sau în ceai, de mai multe ori pe zi, de câte ori individul simte nevoia să bea.
Pentru uzul extern, tinctura se prepară din 20 g fructe la 100 mil alcool de 60-70 de grade alcoolmetrice, cu care se fac frecţii. În această tinctură se poate îmbiba vată, iar după uscare se aplică pe locul dureros cu ajutorul unui bandaj elastic. Tot extern, pentru stimularea creşterii părului, se prepară o tinctură din părţi egale de Ardei iute, rădăcină de Brusture şi rădăcină de Urzică, în alcool de 60-70 de grade, cu care se fricţionează rădăcina părului ferind ochii.
Contraindicaţii. Intern, în hiperaciditate, ulcer gastric şi afecţiuni hepatice şi uro-renale. Nu se poate aplica pe pielea lezată. În cazuri rare s-a constatat o hipersensibilitate manifestată prin urticarie.
P.S. Din Ardeiul iute, Albert Szent Gyorgy a extras pentru prima dată (1927-1932) vitamina C în stare cristalină (circa 200mg/kg).
ION PREDOŞANU
