Complexul Energetic Oltenia a luat ființă la 31 mai 2012, după ce, în anul anterior, Ministerul Economiei a eșuat în demersul său de reorganizare a sistemului energetic prin înființarea a doi giganți energetici, Electra si Hidroenergetica, în contextul în care procesul de constituire fusese contestat de către creditorii unora dintre companiile care urmau să fuzioneze, de către sindicate și acționari ai Fondului Proprietatea. Complexul Energetic Oltenia reprezenta, la înființare, cea mai mare unitate de producere a energiei electrice din Sistemul Energetic Național, acoperind 30% din piața de energie românească și avea 18.800 de angajați. Ce s-a ales după 11 ani? Măcinat de interese politice și de afaceri, căpușată, constant, de grupuri de interese economice, CE Oltenia a mers aproape în virtutea inerției. Condițiile de mediu impuse de Comisia Europeană au devenit tot mai drastice, iar condiționalitatea producerii de energie de plata certificatelor de carbon, au zdruncinat serios compania, din punct de vedere financiar. Așa s-a ajuns ca CEO să se împrumute cu sume colosale pentru a acoperi necesarul de bani pentru achiziționarea certificatelor de CO2. În ultimii trei ani, s-a ajuns în situația ca CEO să fie creditată de statul român, pentru a scăpa de eventualele penalități, în cazul în care n-ar fi reușit să achiziționeze numărul de certificate raportat la energia produsă. Pentru a nu încălca legislația europeană privind ajutoarele de stat, CEO, prin Ministerul Energiei, acționarul său majoritar, a trebuit să notifice Comisia Europeanu cu un așa-zis Plan de restructurare, care prevedea termene precise pentru închiderea unor capacitate miniere și energetice. Mai mult, acele termene de închidere au fost incluse într-un capitol destinat energiei din Planul de Redresare și Reziliență al României. Practic, România s-a angajat să închidă energia pe cărbune, pentru a primi bani de la UE. Adică a fost parafat începutul sfârșitului pentru CE Oltenia…
Complexul Energetic Oltenia SA, aflat sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, la data înființării, s-a născut din fuziunea celor patru entități de producere a energiei electrice și a lignitului din zona Olteniei: Complexul Energetic Turceni, Complexul Energetic Rovinari, Complexul Energetic Craiova și Societatea Națională a Lignitului Oltenia. Noua companie avea 11 grupuri energetice, câte patru la Rovinari și Turceni, două la Craiova și unul la Ișalnița, iar activitatea de extractive a cărbunelui se desfășura în 15 perimetre miniere de suprafaţă și 3 perimetre subterane. Numărul de personal al noii societăți se ridica la 18.800, din care, activitatea energetică – cu 5.800 de salariați, iar activitatea minieră, cu 13.000 de angajați, și avea o cotă de piață de aproximativ 30% din energia livrată în SEN.
După 11 ani de activitate, CE Oltenia a pierdut două cariere (2015), în urma unui așa-zis ,,transfer de afacere”, atunci când a cedat carierele Berbești și Alunu la CET Govora, pentru suma de 184 de milioane de lei, bani pe care nu i-a încasat niciodată. Dar, s-a și ,,pricopsit” cu termocentrala Chișcani (2013), preluată în contul unei datorii de 28,7 milioane lei a Electrocentrale Grup, desprinsă din falimentara Termoelectrica. Termocentrala pe gaze naturale de la Chișcani, cu putere electrică instalată de 437 MW, nu a fost pusă niciodată în funcțiune de la preluare, iar în 2019, grupurile energetice au fost eliminate din licența de producător a CEO, fiind declarate ,,în stare de indisponibilitate de lungă durată”.
La conducerea CEO, adică în Consiliul de Supraveghere, Directorat, precum și la vârful structurilor executive, la cele miniere și energetice, au fost numiți, în toți acești ani, oamenii tuturor partidelor aflate la putere, indiferent că au avut sau nu legătură cu domeniul energetic. Sindicatele au fost decimate, în toți acești ani, de interese politice și pecuniare, și n-au mai reprezentat o forță. Totul, cu acordul liderilor. Din punct de vedere al afacerii, adică al producerii de energie electrică, CE Oltenia a scăzut constant, în ultimii ani și, implicit, și cota de profit a acestuia. Doar în primii doi ani de funcționare activitatea financiară a fost pozitivă, apoi au urmat trei ani cu pierderi. În 2017 societatea a ieșit, din nou, pe profit, apoi au urmat alți patru ani cu pierderi colosale. Anul trecut, producătorul energetic a reușit să scoată un profit de 3,6 miliarde de lei, însă deja Comisia Europeană a aprobat, la finele lunii ianuarie 2022, Planul de restructurare revizuit al CEO.
Cum s-a ajuns aici?
Condițiile de mediu impuse de Comisia Europeană au devenit tot mai drastice. Cu toate că structurile energetice care compun CEO au investit peste un miliard de euro pentru a se conforma la normele de mediu, accesând, uneori, credite neperformante, condiționalitatea producerii de energie de plata certificatelor de carbon, au destabilizat serios compania, din punct de vedere financiar. CEO s-a împrumutat, anual, pentru a acoperi necesarul de bani pentru achiziționarea certificatelor de CO2.
În ultimii trei ani, s-a ajuns în situația ca CEO să fie creditată de statul român. O soluție cu două tășuri. Pe de o parte, scăpa compania de eventualele penalități, în cazul în care n-ar fi reușit să achiziționeze numărul de certificate raportat la energia produsă. Pe de altă parte, pentru a nu încălca legislația europeană privind ajutoarele de stat, CEO, prin Ministerul Energiei, a trebuit să implementeze un Plan de restructurare, la care s-a angajat în 2021. Documentul a fost revizuit și aprobat, în ianuarie anul trecut și prevede termene precise pentru capacităților miniere și energetice. A urmat Planul de Redresare și Reziliență al României prin care banii de la UE sunt condiționați de închiderea energiei pe cărbune. Astăzi, CEO mai are aproximativ 11.000 de salariați, 6 perimetre miniere, patru grupuri energetice funcționale și livrează în SEN 15% din energia României. Procesul de închidere este unul destul de accelerat, iar acest lucru se observă din graficele frumos colorate din Planul de restructurare. După 2025, vor rămâne doar patru perimeter miniere, în ,,capacitate rezervată” și trei grupuri energetice în ,,rezervă de capacitate”, iar numărul salariaților, în jur de 4.500.
Claudiu Matei
Colos prin numărul de angajați doar.