Cunoscutul scriitor oltean Nicolae Pârvulescu, autor a opt romane tipărite la edituri craiovene, în Anno Domini 2017, a realizat un nou roman cu un titlu incitant, Academia agramată, sintagmă decriptată după ce lectorul parcurge peste 350 de pagini. Pentru a liniști curiozitatea, lăsăm și noi mai la urmă explicația, aparent incredibilă.Din bucla preliminară, facem cunoștință cu nume diferite de personaje (Marian Simionescu, autorul-scriitor fără nume deocamdată, colegul său Vasile Budin, Liviu Morenci, Bogdan Stamate…), instituțiile școlare principale (Colegiul Popular Mihai Eminescu, Liceul Electrotehnic nr. 1, Liceul Matei Basarab, Universitatea din Bandava…).Urmează partea mediană, foarte amplă, cu fapte, întâmplări, evenimente în succesiune, dar și reluări și completări cu evidențierea temelor și motivelor în acțiune-o captatio benevolentiae sui generis care ține mereu curios cititorul la ceea ce urmează. E vorba de acel suspans specific prozatorilor talentați.Dimensiunea spațio-temporală are ca repere toponimice Bandava, capitala Olteniei, Stăncești, Mătăseni, Parcul Poporului, Lacul Vidraru, Mănăstirea Pârăieni…, toponimia minoră referitoare la unele străzi (Alexandru cel Bun, nr. 8, Dezrobirii ș.a.), sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial cu Reforma agrară din 1945 la Stăncești, alungarea regelui Mihai din țară în anul 1947, introducerea apelativului “tovarășe”, munca politică de înscriere în P.C.R.., alte aspecte importante, în diacronie, până în zilele de după 1989.În principal, autorul abordează problemele importante ale învățământului românesc din liceele orașului Bandava și împrejurimi, cu admiteri în vară, în toamnă și anul viitor, olimpiadele pe școală, oraș, zonă și pe țară…Elevii Vasile Budin și Viorel Roșianu, colegi la liceu, sunt colaboratori la Gazeta de matematică-fizică și olimpiadiști de talie națională. Asistăm la solemnitatea deschiderii anului școlar, seriozitatea cu care se pregăteau lecțiile, uniformele școlare obligatorii, aprecierea cu note de la 1 la 10, începând cu anul școlar 1957-1958, în locul sistemului sovietic de notare de la 1 la 5. Găbița, verișoara lui Viorel, Daniela, Vasile, Valentina și alți liceeni aveau întâlniri prietenești sau făceau vizite în Parcul Poporului și la Podul suspendat. Între Nicu Sticlaru și Găbița s-a aprins o dragoste romantică…La un moment dat, Viorel Roșianu, rugat de colega lui Daniela, a renunțat la olimpiada de fizică și s-a hotărât să participe la olimpiada de limba și literatura română, ceea ce a produs discuții între liceeni și bucurie mare pentru profesorul de limba română Ion M. Negreanu (nea Jenică). Este perioada proletcultistă și de orientare răsăriteană când din Eminescu se studiau doar poeziile Viața și Împărat și proletar. Profesorul Viță arată elevilor Istoria literaturii… scrisă de G. Călinescu, pe aceea a lui George Ivașcu, hebdomadarul Contemporanul și recomandă elevilor trei de E: echilibru, elan, energie.Se revine la colectivizarea agriculturii la Stăncești. Sătenii din proprietari devin lucrători cu ziua pe avuția G.A.C. sub conducerea unui brigadier; o normă sau ziua-muncă pe 2 lei și un kg. de porumb. Absolvenți de filologie, Viorel și Brândușa au contact cu Al. P., proaspăt decan al Facultății de Filologie, Universitatea din Bandava, unde, pentru o vreme, s-au încadrat profesori din învățământul liceal în lipsă de cadre didactice cu titluri universitare. Conform înțelegerii cu Al. P., mai întâi s-au încadrat în învățământ: Viorel la Școala Medie Mătăsani, cu locuința în Casa învățătorului și masa la cantina școlii, iar Brândușa la Liceul din Dăbulești, capitala pepenilor verzi. “S-a dus unde a înțărcat dracu copiii”, în loc să vină în satul natal, după cum comentau părinții. În plan politic, sub conducerea P.C.R., s-au format organizații de bază în școli și instituții, s-au organizat și desfășurat manifestări de 1 Mai-Sf. Paști muncitorești-23 August, 30 Decembrie.Pentru Viorel Roșianu începe o viață nouă în ceea ce privește creația artistică. Colaborează cu proze la revista “Bandava culturală” condusă de Al. P., redactor șef, la revista Luceafărul și alte reviste. Simultan cu activitatea publicistică, Roșianu Viorel face meditații cu elevii liceeni și cadre didactice, cu rezultate excepționale la admiterea în liceu, olimpiade școlare, admitere în învățământul superior și examenele pentru obținerea gradelor didactice. Găbița și Florina, sora lui Viorel, urmează facultatea de medicină în București. Viorel se căsătorește cu Valentina, farmacistă, locuiesc în Casa învățătorului la Mătăseni, iar când a intrat în concediu de maternitate s-au mutat în casa părintească de la Duțești.În baza obținerii buletinului de identitate pentru oraș, cu ajutorul nașilor Minel și Gherghina, prin concurs, Viorel ajunge profesor și apoi director la Liceul Electrotehnic nr. 1 din Bandava, patronat de uzina Electrorom. În acord cu Valentina, renunță la locul de casă din Mătăseni și cumpără casă în Bandava cu banii din meditații și unele ajutoare. A fost anchetat în legătură cu proveniența banilor de organele de miliție, dar fiind corect cu organele fiscale, nu a avut necazuri. Cunoaște pe Anghel Cămărașu, directorul Editurii “Scrisul Băndăvan” la care colaborează cu proze scurte. Pentru a fi la curent cu climatul literar național are abonamente la România literară, Luceafărul, Viața Românească și Bandava culturală. Între timp, Viorel Roșianu publică proza “Iarba fiarelor” și scrie romanele “Blestemul ierbii tăvălite” și “Punctul cu dimensiuni” pentru care primește prin poștă 55.000 de lei, în vreme ce o Dacia 1300 costa 72.000 lei.Totul, în țară, la indicațiile prețioase ale lui Nicolae Ceaușescu; instalarea de microfoane, urmăriri, ascultări și filaje ale “băieșilor cu ochii albaștri”. Este și momentul când scriitorul Edgar Papu a lansat gâlceava protocronismului, iar în cadrul colectivului didactic din Liceul Electrotehnic nr. 1, în locul directorului Antoniu, a venit Vârlan care propune un regim sever pentru cadrele didactice “apreciate și recompensate-spune el- numai și numai de cantitatea și calitatea muncii depuse pentru bunul mers al activității instructiv-educative din acest liceu”. Sub conducerea acestuia se produc dihonii în colectivul didactic sub nefericita idee Divide et impera. Inginerul-profesor Bogdan Pâslaru este descoperit că face afaceri cu lucrările de diplomă ale absolvenților din promoții mai vechi pe care le vindea elevilor din promoțiile curente. Vasile Budin a fost pedepsit în ședință de partid cu vot de blam pentru că a avut o relație de amor cu o colegă, supărând cumplit pe Doinița care a hotărât să declare divorț. Pe plan internațional apar fenomene politice neobișnuite: Primăvara de la Praga, Solidarnost, Perestroika et Glasnost promovate de Mihail Gorbaciov. Sistemul comunist se clatină!. În anul 1989 apar tulburări la Timișoara și apoi manifestațiile anticeaușiste de la București cu fuga dictatorilor. Teroriștii. Televiziunea Română liberă. Se instalează o nouă putere la centru și în toată țara. Acum, Occidente lux. Îmbogățiții după Revoluție. Averea generează putere. În democrația postdecembristă se produc reforme în toate sectoarele economico-sociale și politice. Mihai Șora, ministrul Învățământului, propune ca în școli să existe fumoare pentru elevi! Se retrocedează terenuri agricole și imobile vechilor proprietari, se creează societăți comerciale. Valentina Roșianu înființează Farmacia ROVA (Roșianu-Valentina), se schimbă profilul liceelor industriale cu secții de Matematică-informatică, Științele naturii, Științe social-umane, Științe filologice.Elevii demonstrează, scandând “Vrem licee industriale”! În adevăr vechile licee industriale și școlile profesionale au fost de mare folos pentru elevi și economia națională. Azi, vechile laboratoare din licee sunt o ruină, foarte multe obiective industriale au dispărut, elevii nu mai învață nici meserie, nici carte. Democrația postdecembristă cu consecințe nefaste pe toate planurile! Cine e de vină?Acțiunea romanului nefiind liniară, pe firul epic apar reluări referitoare la abdicarea regelui în anul 1947, reforma monetară din 1947 și 1952, arestarea liderilor vechilor partide istorice, a preoților și oamenilor de știință care au făcut politică, regimul de teroare sălbatică din închisorile comuniste, interdicții pentru fiii “dușmanilor de clasă” de a fi admiși în învățământul superior, dosarul de admitere în liceu cuprindea obligatoriu și adeverință de starea materială a părinților de la Sfatul Popular comunal, fiii oamenilor bogați făceau armata la muncă ș.c.l., ș.c.l… După 1964, când s-au eliberat o seamă de deținuți politici, s-au eliminat restricțiile cu privire la admiterea în licee și facultăți. La o oră de literatură, profesorul avea de verificat Hanul Ancuței de Mihail Sadoveanu, numai că elevul Liviu Morenci a cerut un zece de la profesor pentru faptul că el a descoperit că “Academia Română nu știe gramatică”. Sigur, ideea l-a derutat pe profesor și a cerut explicații elevului. Academia agramată, arată elevul, socotește locuțiunea prepozițională “din cauza” ca fiind sinonimă cu prepoziți de dativ “datorită” și dă două exemple: Am picat din cauza notei la matematică; ideea implică o piedică, un eșec și Am reușit datorită notei la limba română; aici fiind vorba de o izbândă, un succes.De asemenea, altă eroare academică se referă la verbul chiorăie mațele, socotit în DLRM ca intranzitiv, reluat apoi în DEX cu același sens, ceea ce înseamnă că Academia este agramată fiindcă apare ca autor pe ambele dicționare și poate fi acuzată de plagiat, copiind de la un dicționar la altul. În această situație cineva ar putea exclama: Rușine, domnilor plagiatori! Toți elevii din clasă l-au felicitat pe Liviu Morenci, iar verificarea cunoștințelor privind romanul lui Sadoveanu s-a amânat pentru data viitoare.Se întâmplă, se întâmplă și la case mai mari!După 1989, apar schimbări esențiale în licee. Se propune în programa analitică literatura română de la cronicari până la literatura contemporană, se înlocuiește analiza literară cu comentariul literar, elevii, sub conducerea profesorilor, fac excursii la Lacul Vidraru unde sărbătoresc un număr de ani de la absolvire, emoționându-se la ideea că Fugit irreparabile tempus, vizită la Mânăstirea Pârâieni, aproape de satul Capul Dealului și altele. Elevii-absolvenți au ajuns la concluzia că “la fel ca sângele, prietenia din anii de liceu nu se face apă niciodată”. În legătură cu BAC-ul, din sesiunea din anul 2016, apare o situație hilară. Nicolae Manolescu scrie un articol în România literară socotind “o curată imbecilitate” cererea unui număr mare de părinți care propun ca romanul Moromeții de Marin Preda să fie considerat interbelic… Narațiunea și dialogul sunt dominante în roman. Ca descriere, autorul realizează două portrete memorabile. Iată portretul nașei lui Viorel Roșianu, Gherghina. “Mersul țanțoș, tenul măsliniu și trăsăturile feței de nu te-ai mai sătura privind-o le avea de la neica Barbu, iar trupul zvelt de Atenă ieșită din capul lui Zeus și părul negru și aspru și des de ieșeau din el două cozi ca fuioarele de groase le-a moștenit de la Firoaica”. Lexicul folosit face parte din vocabularul fundamental al limbii române cu sensuri, în general, directe. O limbă literară exemplară în tradiția scriitorilor olteni Al. Macedonski și Marin Sorescu, fără metaforita din prozele lui Ionel Teodoreanu și/sau Fănuș Neagu. Ideile sunt firești, implicând resorturi interioare subtile ale personajelor. Galeria personajelor este vastă, însă, Viorel Roșianu, un alter ego al autorului, evoluează, peste aceștia, de la elev, student și profesor la scriitorul contemporan cu o operă romanescă valoroasă. Cum am mai spus, momeala narativă inteligentă ține atent și curios lectorul care n-ar mai lăsa cartea din mână. Finalul pare a rămâne deschis, în maniera și conceptul promovat de italianul Umberto Eco.Țesătura narativă este colorată lingvistic cu vocabule, locuțiuni, expresii și idei din subconștientul colectiv, cu sensuri și semnificații diverse. Spre exemplificare, o parte din acestea: chiorăie; frumoasă de pică; obrazul subțire cu cheltuială se ține; se întâlnește munte cu munte, darămite om cu om; mai bine păzești o turmă de iepuri decât o fată mare; la mintea cocoșului; să-i facă cu ou și cu oțet; bate apa-n piuă: omul mai vine, dar mai și pleacă; i-a cerut marea cu sarea; unde este multă minte e și prostie multă! (ironie la adresa Academiei agramate). Al nouălea roman al distinsului profesor Nicolae Pârvulescu completează fericit creațiile românești anterioare, iar lectorului îi aduce în actualitate informații sine qua non culturii generale și satisfacții literar-artistice elevate. Ad multos annos & Excelsior, domnule profesor, născut la 10 iulie 1942!
Rădinești, mai 2018
Marin I. Arcuș
