Eu sunt genu’ de orăşean care crede că laptele şi ouăle vin ambele de la vacă. De curând am aflat că porcii nu zboară, că brânza nu “vine” de la supermarket şi că roşiile şi ceapa nu cresc în lăzile de lemn în care sunt expuse la raft.
Dacă mă trimiţi să cumpăr leuştean, sunt toate şansele să mă întorc cu un buchet de flori. Mai trec din când în când pe la “ţară”, ca să nu uit de unde am plecat. Săptămâna trecută am fost pe la bunicu-mi-o, care m-a rugat să “copilesc” roşiile. I-am răspuns că n-am timp acuma, da’ o să le “copilesc” eu altădată. Şi are bunicu-mi-o un cocoş care mă urăşte. Complotează în fiecare zi să mă atace şi e ca un criminal de carieră pentru că sare direct la faţă. Are până şi o tactică de luptă. Mă flanchează şi atacă uneori chiar şi pe la spate. Mişelu’! Orăşeanu’ din mine e ignorant. Pentru mine o excursie captivantă în natură înseamnă o plimbare prin parcu’ central. O ieşire pe Sohodol e deja o expediţie în toată regula! Am aflat şi văzut multe chestii pe la ţară prin Gorj, dar găleţi vitezomane, mai rar. Preocuparea sătenilor pentru siguranţa turistului, de multe ori un orăşean speriat de orice nu e asfaltat şi n-are cafenele, este lăudabilă. De la jumătatea puţului, găleţile accelerează! O fi vreo cursă între găleţi: Premiul pentru cea mai rapidă găleată este un strat de anticoroziv şi, eventual, unul de vopsea. Păi atunci nu-i de mirare că săracele găleţi se întrec care să termine prima cursa. Mă îndoiesc c-o fi ceva găleţi cu motoare supraalimentate, cu suspensii sport şi caroserie din fibră de carbon! Dacă au climatronic şi navigare prin satelit, atunci m-au dat pe spate cu anunţul! Mă întreb oare cui e adresat anunţul? Adică sătenii nu ştiu despre acceleraţia gravitaţională care sporeşte viteza găleţilor în cădere liberă? Şi dacă sunt aşa neobrăzate găleţile în puţ, atunci cum s-ar comporta într-o fântână? Întortocheate sunt căile Domnului, şi mai întortocheată e mintea omului care a formulat atenţionarea.Sigur s-a ţinut un consiliu în satu’ cu pricina în legătură cu ce trebuia scris pe plăcuţa de lângă fântână. Oricum, umorul involuntar rămâne una din cele mai mari realizări ale satului, depăşită fiind poate doar de faptul că autorităţile locale şi-au amintit că trebuie înlocuite conductele de apă după ce au asfaltat! Rămâne totuşi întrebarea existenţială care mă macină zilnic şi nu mă lasă noaptea să dorm. Mă întreb atunci oare ce se întâmplă cu găleţile în prima jumătate a puţului, dacă în a doua prind viteză?
Silviu Popescu
