Din prea decentă modestie, doamna profesor dr. Elena Cornoiu nu s-a putut bucura de privilegiul unor cronici competente. Scris-au despre cărţile sale, voluminoase, adevărate „cărămizi” de limbaj ştiinţific, de cercetare pură în biblioteconomie, câţiva iluştri savanţi contemporani.
Având drept model pe doctorul în istorie Gheorghe Nichifor ori pe ceilalţi doctori în istorie Gheorghe Gorun şi Nicolae Mischie, Elena Cornoiu a călcat înalt şi adânc pe urmele lui Nicolae Bălcescu şi Liviu Rebreanu, în cartea ei de căpătâi „Coordonate ale activităţii politice şi militare ale lui Christian Tell”.
Proza ei din acest masiv volum este – cum ar descri-o Tudor Vianu – una tranzitivă. Dar ce contează dacă ea are reflexele unui stil elegant, limpid, condensat, punctual şi expresiv, încât – ar urma să se sugereze şi Eugen Negrici – uneori e mai plăcută la lectură diegeza cu expresivităţi involuntare.
Altfel, orice proză istorică e una bazată pe documentare exhausivă simultaneizată cu ficţiunea pe alocuri ontologică pe alocuri de arta verbului capabil să devieze adevărul înspre frumosul dicţional ori să aducă evenimentul în spectaculosul orizont de majoră, spiritual, interpretare a lui de către un „monstru exegetic” precum Neagu Djuvara.
Doctoratul în arhivistică, Elena Cornoiu şi l-a luat la Craiova în 2011. Cu profesori de o maximă competenţă, precum Corneliu-Mihail Lungu ori Ileana-Maria Ractcu, sau Sorin Liviu Damean şi Constanţiu Dinulescu. A dovedit tot ce-i poate excelentiza contribuţiile: roi de semnificaţii bine reliefate, rigoarea elaborării, restitutio in integrum în fiece lucrare de informaţii în genere inaccesibile (ca provenind din fonduri atent conservate de către deţinători), întregirea biografiei unor personalităţi de marcă naţională şi europeană etc.
Mărturii de veacuri şi peste secole, documentele conspectate, exploatate poliedral, cu atât de necesara, în context, originalitate conferă efortului depus – cu atâta sârguinţă şi desfătare – vorba lui Roland Barthes.
Primele două cărţi au văzut lumina tiparului în 2009 la Editura „Academica Brâncuşi”, a Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu. Una „Istoricul construirii Bibliotecii publice „General Tell”” are 310 pagini. Cealaltă „Inventarul fondului de carte „General Tell” al Bibliotecii Judeţene Gorj „Christian Tell”” are peste 430 de pagini. În fine, cea de-a treia, apărută în 2018, la editura Universitaria are 322 pagini. În total opera fie de arhivistică, fie de biblioteconomie, fie de monografie istoricofenomenologică, de comentare hermeneutică a faptelor în eon, numără peste 1000 de pagini, ceea ce înseamnă – nu-i aşa? – o viaţă de om (vorba lui Nicolae Iorga). O viaţă dăruită în ultimă instanţă localismului creativ, patriotismului gorjean şi românesc – valori şi totodată transvalori care azi tind să se perimeze, vai, sub nefasta influenţă a amestecului unor forţe străine în propria noastră vatră strămoşească. De altfel, într-o „Introducere” la tomul din 2018, Elena Cornoiu precizează apodictic: „trebuie să ne iubim mai mult patria decât libertăţile democratice, să ţinem mai mult la fericirea patriei decât la libertăţi, ca şi cum fără libertate patria ar fi putut să fie fericită”.
Ideea depoziţiei de faţă, pe care o creditez fără nici o rezervă, constă în a scoate în prim plan aspectul că, iată, Gorjul îşi are elita sa culturală, spirituală, academică şi ştiinţifică.
Cu figuri creatoare precum cea a Elenei Cornoiu, zona pare mult mai pitorească, mult mai bogată în embleme de identitate structurală, iar seria deschisă de Al. Ştefulescu s-a vădit una – incontestabil – fertilă, dătătoare în continuare, şi în domeniul istoric, literar, academic, de plenipotenţiari, de vizionari, de truditori pe tărâmul literelor, artelor, ştiinţelor.
Ion Popescu-Brădiceni
